Povestea româncei Nicoleta Chițan care s-a mutat cu câinele în Zanzibar: „Viața mea din România... nu pot să spun că trăiam cu adevărat, mai mult supraviețuiam”

Nicoleta Chițan: „Cei care nu m-au încurajat nu-mi erau prieteni”

Ce au spus familia și prietenii atunci când te-ai hotărât să faci acest pas, să pleci din România și să te muți într-un loc atât de departe și de diferit de viața de aici?

Prietenii mei sunt obișnuiți cu mine și familia la fel. M-au încurajat pentru că știau că vreau să fac pasul ăsta și că așa e cel mai bine pentru mine. Cei care nu m-au încurajat nu-mi erau prieteni. 

Cum arăta viața ta în România, înainte să pleci? Și cât de ușoară a fost decizia acestei plecări?

Viața mea din România, în comparație cu ce trăiesc acum, era tristă, sincer. Nu pot să spun că trăiam cu adevărat, mai mult supraviețuiam. Nu mă mai regăseam acolo deși îmi place România, e țara mea și mereu va fi, dar parcă toată lumea se plânge și cum eu sunt mai sensibilă mă afecta asta. Aici nimeni nu se plânge, toată lumea trăiește normal și simplu, e ceva ce trebuie să trăiești pe pielea ta ca să înțelegi, e greu de explicat în cuvinte. Eu am crescut la țară în Moldova, aici simt că m-am întors la origini și îmi place foarte mult. 

După călătoria în Bali a fost foarte simplu să iau decizia de a ma muta aici, deja aveam experiență 😂. Am căutat o insulă cu plajă frumoasă, cald tot anul și care acceptă animale de companie. Restul a venit de la sine pentru că așa trebuia să se întâmple. 

De unde a apărut această dorință de aventură în viața ta?

Cred că întotdeauna am avut-o, dar mi-a fost frică să o scot la suprafață… până într-o zi când am început să citesc și să urmăresc experiențele altor oameni care au făcut la fel și care m-au inspirat. 

Așa cum spuneai și tu mai devreme, Zanzibar nu este prima ta aventură departe de România. Prima dată ai plecat pentru câteva luni în Bali. Cum a fost aceea călătorie pentru tine?

Despre călătoria în Bali aș putea vorbi ore în șir. A fost o experiență minunată și prima de genul acesta, întrucât am stat acolo șase luni. A fost timp pentru mine, multe cursuri de dezvoltare personală, yoga, meditații, terapie. Aveam nevoie de o reconectare cu mine. 

Deși aveam emoții să plec singură atât de departe le-am depășit și nu mi-a părut rău niciodată, dimpotrivă, a fost una din cele mai bune decizii din viața mea. 

De ce nu ai rămas în Bali?

Așa mi-am propus să stau șase luni, mai mult nu puteam oricum din cauza vizei. Trebuia să plec și să mă întorc iar. Într-o zi mă voi întoarce acolo cu siguranță, dar nu pot să merg cu Pink deoarece animalele de companie nu sunt acceptate în Bali și fără Pink nu mai merg, mi-a fost greu fără el.