Povestea unui avocat de succes. Cum a ajuns românca Alina Roșca să lucreze pentru una dintre cele mai puternice firme de avocatură din Londra?

Cu peste 25 de ani de experiență internațională în domeniul justiției, Alina Roșca este dublu licențiată în drept atât în România, cât și în Anglia. Cum a ajuns să profeseze în Anglia? Ce a însemnat lucrul acesta pentru ea? Și, mai ales, cât de greu a fost să se adapteze și să se impună într-un astfel de mediu?

Alina Roșca a practicat dreptul la una dintre cele mai puternice cabinete de avocatură din Londra, Clifford Chance în City of London. A crescut în Bucureștiul comunist, iar atunci când a trebuit să-și aleagă facultatea a vrut să dea la ASE. Nu a mai putut susține examenul, așa că a trebuit să găsească repede o altă variantă. Dreptul i s-a părut în copilărie un drum simplu și interesant, fascinată fiind de meseria unchiului său. Apoi Londra a chemat-o și când a ajuns la facultate acolo, Alina Roșca povestește că „aveam și handicapul faptului că nu cunoșteam jargonul legal și de business, spre exemplu, nu aveam habar că banalul cuvânt „hammer” care în capul meu însemna „ciocan” avea și înțelesul de „adjudecat” în cadrul licitațiilor sau că expresia „big potato” înseamnă o persoană importantă sau chiar faimoasă”. A depășit orice greutate, a făcut carieră acolo și acum s-a întors acasă. Cum arată viața unui avocat de succes? Aflăm din interviul de mai jos cu Alina Roșca:

Ați ajuns în capitala Regatului Unit din timpul studiilor. De ce ați ales Londra?

Alina Roșca: Londra m-a ales pe mine nu eu pe ea. Nu știam aproape nimic despre Anglia și cunoșteam foarte puține persoane care o vizitaseră sau locuiseră acolo. A fost o decizie luată împreună cu familia mea pentru că am vrut să am mai multe șanse, în momentul terminării facultății, pentru a-mi construi cariera. Eram foarte mulți studenți la Drept în acea perioadă și ne gândisem că o să fie extrem de dificil să te diferențiezi dacă nu aveai studii în plus față de ceilați. Din acest motiv facultatea am ales-o după un singur criteriu: era singura, în acei ani, care oferea varianta de a studia business law (dreptul afacerilor). Asta însemna că pe lângă materiile de bază pe care un student le are la Facultatea de Drept trebuia să studiem și materii precum dreptul bancar și piața de capital, dreptul maritim sau dreptul contractelor comerciale.

Dar când v-ați hotărât să plecați din țară pentru studii?

Am reușit să mă diferențiez? Cu siguranță. În Anglia am învățat să înțeleg modul în care trebuie să abordezi clientul și nevoile lui, să nu mă pierd în texte nesfârșite ale legislației și la sfârșit să nu comunic mare lucru clienților decât faptul că pot să citez nesfârșite paragrafe complicate. Tot acolo am învățat să îmi împing limitele, să vreau să cunosc lucruri noi și să îmi lărgesc zona de interes, să privesc lumea cu alți ochi și asta doar datorită experiențelor pe care le-am avut. Pe scurt aș spune că perioada aceea m-a învățat să mă adaptez rapid la oameni, situații și chiar locuri noi. Acest lucru a fost baza peste care am reușit să construiesc un mod de a găsi, pentru clienți dar și pentru mine, soluțiile potrivite pentru cazurile și situațiile în care viața ne pune.

Cum a fost perioada petrecută la College of Law și la London Guildhall University?

Alina Roșca: Perioada petrecută la facultate, dar și după, în anul pregătitor pentru a deveni „solicitor” (în sistemul de drept englezesc trebuie să îți alegi la sfârșitul facultății dacă vrei să devii „barister” – avocat de bară sau „solicitor” – avocat specializat în consultanță) a fost foarte importantă pentru mine și dacă aș putea da timpul înapoi aș merge cu siguranță iarăși în Anglia la facultate.

De multe ori mă întreabă lumea dacă este absolut necesar pentru un tânăr să meargă la facultate în străinătate. Cred că nu este absolut necesar. Această decizie trebuie luată bazându-te pe capacitatea acelui tânăr de a face eforturile necesare să învețe și să se implice în orice fel de activitate școlară și extra școlară care îi va deschide drumurile către ceea ce își dorește.

Eu, spre exemplu, am fost întodeauna o persoană cu educație civică (deși nu am avut posibilitatea de a învața despre acest lucru la școală) și asta m-a ajutat să mă implic în multe proiecte unde am putut să întâlnesc persoane din țări și culturi diferite, dar și să fiu acceptată să îmi fac practică, pe timpul vacanțelor de vară, la birouri de avocatură. Să reușești să faci practică pe timpul vacanțelor de vară în Londra nu era un lucru ușor de obținut deoarece erau puține locuri oferite în acest scop și în general erau ocupate până să fie anunțate la avizierul Facultăților de Drept. În concluzie, în perioada studenției am fost ca un „burete” care absorbea tot ce putea, tot acolo am învățat că dacă îți dorești să faci ceva cu adevărat, poți să reușești, dar trebuie să fii gata să depui eforturile necesare și să nu te aștepți că o să reușești peste noapte.

Este foarte adevărat că încrederea pe care mi-au dat-o profesorii, colegii și oamenii în general pe care i-am întâlnit acolo m-a ajutat enorm să îmi descopăr și să îmi folosesc potențialul.

Eu am crescut în perioada comunismului și din acest motiv nu întâlnisem la școala sau la facultatea din România profesori care să aibă ca scop prioritar să îți dea încredere în tine sau să te încurajeze. Pot să spun că din acest motiv primul lucru care m-a frapat la școala din Anglia a fost faptul că puteai să porți o discuție deschisă cu profesorii și să le semnalezi ce nu ai înțeles din cursul lor fără să îți fie teamă că o să te judece în mod greșit. În Anglia, când am ajuns la facultate, aveam și handicapul faptului că nu cunoșteam jargonul legal și de business. Spre exemplu, nu aveam habar că banalul cuvânt „hammer” care în capul meu însemna „ciocan” avea și înțelesul de „adjudecat” în cadrul licitațiilor sau că expresia „big potato” înseamnă o persoană importantă sau chiar faimoasă.

V-ați făcut prieteni … sau aveați timp pentru așa ceva?
Cu multe întâmplări și peripeții am ajuns să îmi fac mulți prieteni și un număr și mai mare de cunoștințe cu care făceam diverse activități, dar recunosc că nu am prea avut timpul necesar să merg la multe petreceri sau cluburi cu ei. Acum, când mă întâlnesc cu foștii colegi și îmi spun cât de mult s-au distrat în aceea perioadă îmi pare rău că nu am ieșit și eu mai mult serile cu ei, dar până la urmă dacă făceam acest lucru probabil că nu aș fi ajuns să dețin atâtea cunoștințe și experiențe, nu mă focusam cu prioritate pe drumul meu și nu mai ajungeam să realizez atâtea câte am realizat.

Ați știut dintotdeauna că vreți să deveniți avocat? Sau care a fost momentul în care ați ales acest drum?

Nu am știut și nu m-am gândit inițial că o să devin avocat deoarece îmi doream să dau la ASE și mă pregătisem în acest sens. Printr-o întâmplare nu am reușit să mai susțin examenul la ASE și am fost pusă în situația, de către familia mea, să îmi aleg o altă facultate. Așa am decis să merg la Drept.

De ce Drept?

Aveam un unchi care profesa această meserie și mi se părea că este foarte interesant ce făcea el și că nu este așa de dificil. Până înainte de Revoluție avocații mergeau în instanță, aveau câteva ore de pauză (sau așa le percepeam eu) după care dădeau câteva ore de consultanță după-masă. Când am început eu să profesez nu mai era așa de simplu și deși nici în trecut, cu siguranță, nu era ușor să profesezi meseria de avocat, totuși cred că însemna mai puține ore de studiu și practică. Avocatura de după Revoluție s-a schimbat, după ce mulți dintre avocați s-au specializat în dreptul afacerilor și și-au extins specializarea prin diverse cursuri sau schimburi de experiență în alte țări, a devenit și în România, așa cum era deja în Anglia, spre exemplu, o meserie care necesită ore întregi de studiu și muncă. La Clifford Chance în Anglia, în departamentul în care lucram, programul de lucru începea la ora 9.00 de dimineață și se sfârșea în cel mai bun caz la 9.00 seara. Aveam și secretare care lucrau în schimbul de noapte așa că în permanență găseai pe cineva în birou care trebuia să ducă la sfârșit o lucrare pentru un client.

Cine v-a fost mentor sau inspirație?

Am fost norocoasă și am avut câțiva mentori foarte importanți, dar în avocatură în mod special mentorul meu cel mai important a fost primul șef al meu de la Clifford Chance, Anglia. Pentru că el conducea departamentul de „banking” și „capital markets” avea drept clienți bănci și firme foarte mari.

Ne-a expus la multe tranzacții extrem de importante de unde am învățat multe nu numai despre dreptul bancar, ci și despre contracte, negocieri și modul în care abordezi un client sau o firmă internațională. Toți din echipă făceam cu drag tot ce ne dădea de lucru pentru că înțelesesem că doar simpla verificare a unui contract din punct de vedere ortografic ne va învăța ceva.

Care a fost cel mai important sfat care l-ați primit de la el?

Cel mai important sfat a fost că trebuie să te detașezi de poziția și situația financiară pe care clientul o are. Trebuie să îi tratezi pe toți la fel, chiar dacă unul este multimilionar și altul cu venituri normale. Și, mai ales, să nu faci nicio comparație între ei și tine.

Un avocat prestează servicii, deci nu face afaceri și implicit își ia mai puține riscuri decât acel client, iar rezultatul este că va câștiga întotdeauna mai puțini bani. Îmi aduc și acum aminte de exemplu pe care mi l-a dat. Ne-am dus odată la un client cu mașina sa și în parcarea biroului respectivei firme erau mașini mult mai scumpe decât cea a șefului meu, când ne-am dat jos din mașină el a spus „uite, poți să vezi de la mare depărtare care este mașina unui avocat și care sunt mașinile clientului”.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră dreptate?

Alina Roșca: Pentru mine dreptatea înseamnă ce se potrivește mai bine persoanei care caută acest concept. Pe scurt, simțul dreptății și al adevărului variază în funcție de mediul în care trăiește și educația pe care o primește fiecare. Nu contează dacă eu ca avocat cred spre exemplu că în cazul unei moșteniri drept și cinstit ar fi ca fiecare dintre copii, frați buni, vitregi sau adoptați, ar trebui să primească părți din moștenire în mod egal, dacă pentru clientul respectiv aceasta nu este realitatea sau dreptatea dorită. Din acest motiv dorința clientului poate schimba ordinea dreptățiii dacă decide să nu acționeze în direcția indicată de către legislație sau avocat.

Când ați descoperit că aveți un spirit justițiar care o să vă ajute în viitor?

Eu cred că de mică am fost o persoană cu simt justițiar, dar la acel moment nu îmi dădeam seama de acest lucru. Acum sunt conștientă de faptul că îmi exprim această opinie chiar dacă mă poate pune și pe mine într-o situație contrară interesului propriu. Asta cred că înseamnă să crezi în dreptate și corectitudine – să fii gata să fii chiar și tu persoana care nu obține ceea ce și-ar dori dacă se aplică aceste principii în mod corect.

Cum a fost copilăria din inima Bucureștiului?

Când eram mică nu îmi dădeam seama că trăiesc în centrul Bucureștiului și am norocul să am acces la cele mai bune școli, să fiu înconjurată de istoria și farmecul acestui oraș. Mi-am dat seama de frumusețea și potențialul centrului Bucureștiului ani mai târziu, când am locuit în Londra și am realizat prin comparație că din punct de vedere al culturii, educației și nu numai, nu eram cu mult în urma unui popor atât de vechi și de bogat precum cel care m-a găzduit o bună perioadă.

Care sunt locurile în care vă simțiți acasă?

Alina Roșca: Acasă mă simt când sunt în forfota unui oraș pentru că sunt o persoană citadină. Până la urmă noi toți ne simțim „ca acasă” când simțim ceva familiar. Pentru mine familiar este modul în care cade soarele pe clădiri și pe trotuar, centrul orașului și străzi frumoase, precum Căderea Bastiliei – o stradă care m-a inspirat ca atunci când am vizitat pentru prima dată Parisul să văd locul unde a existat „Bastilia”.

Ați lucrat pentru firmele de avocatură Clifford Chance Londra, Jackson Parton Solicitors Londra și Taylor Joynson Garrett în Londra. Cum a fost această experiență pentru dumnevoastră?

Alina Roșca: Fiecare firmă la care am lucrat m-a ajutat să învăț lucruri noi. Nu am așteptat să mă învețe ei, ci pur și simplu „am furat”. Meseria se „fură” chiar și în avocatură. Am avut norocul să ajung la aceste firme în ordinea în care trebuia încât să mai urc pe o treaptă și să apreciez și mai mult următoarea experiență care mi se oferea. Cred că aș fi lucrat și pe gratis numai să am posibilitatea să învăț și să am de-a face cu avocații și cu experiența pe care ei o aveau. La începutul carierei nu trebuie să ai propriul client pentru că este foarte ușor să faci greșeli așa că trebuie să ai răbdare și să înveți cu pași mici dar siguri modul în care trebuie să profesezi.

Mai țineți minte primul client pentru care ați lucrat?

Nu îmi mai aduc aminte care a fost exact primul meu client, dar printre primii clienți importanți a fost cu siguranță Romgaz care avea de semnat un contract cu echivalentul ei din Rusia, Gazprom. Îmi aduc aminte de acest client pentru că am învățat foarte mult din aceea experiență, mai ales pentru că am fost trimisă singură la Moscova și a trebuit să mă descurc cum am putut eu mai bine până a sosit un coleg, avocat englez din Londra abia în ultima zi când se semna contractul.

Cât de diferit este lucrul într-o firmă de avocatură londoneză în comparație cu ce se întâmplă în România?

Alina Roșca: A lucra în România sau în altă țară până la urmă este la fel – peste tot ai avocați care încep orice frază cu nu se poate și nici nu o să fie posibil vreodată și avocați care nu renunță decât în momentul în care chiar nu mai există o altă soluție. Atenție, însă nu sunt adepta proceselor sau negocierilor interminabile doar de dragul de a obține mai mulți bani de la clienți.

Care a fost momentul în care ați simțit că vreți să vă întoarceți în România? Cât de greu a fost să luați această decizie? Simțiți că a fost cea corectă 🙂

Am luat decizia să mă întorc în România pentru că până la urmă mă pregătisem să fiu o avocată complexă în România nu o avocată „emigrantă” în Anglia. Nu era nici ușor să fii avocat femeie din Europa de Est. Deși nimeni nu o recunoștea deschis, de multe ori firmele prefereau să angajeze persoane care veneau dintr-o țară și o educație pe care o cunoșteau și știau cum să o abordeze.

Șansa mea de a lucra la Clifford Chance Londra a fost oferită de către mentorul amintit mai devreme. Deși nu mă cunoștea când m-a angajat, dânsul era originar din Polonia și avea încredere să lucreze cu avocate din sud-estul Europei pentru că știa că suntem foarte muncitoare și serioase. El chiar se mândrea cu echipa lui și ne încuraja pe fiecare să ne găsim drumul care ni se potrivea.

Nu îmi pare rău că m-am întors și așa cum m-a învățat șeful meu de la Clifford Chance – continui să încurajez tinerii, mai ales femeile. Îmi doresc să îi sprijin, în special pe cei care nu au avut șansa unor experiențe care să le arate că totul este posibil atât timp cât îți dorești cu adevărat.

A fost mai ușor să vă întoarceți și să profesați în România?

Dacă mă uit înapoi tind să cred că mi-ar fi fost mai ușor dacă rămâneam în străinătate, dar nu îmi pare rău că nu am rămas pentru că până la urmă sunt o luptătoare și niciodată nu mi-am ales drumul ușor.

Cât de greu a fost începutul unei noi aventuri numită Roșca Law Office?

Alina Roșca: O firmă de avocatură nu înseamnă o singură persoană, ci o echipă la care participă fiecare cu mai mult sau mai puțin. Eu am avut noroc de parteneri minunați pe care îi mai am și astăzi alături de mine.

Am pornit de la specializarea mea de drept bancar și achiziții și am ajuns să mă specializez, în cadrul propriei mele firme, în drept imobiliar și tot ce implică el așa încât fără să îmi dau seama am profesat pentru mulți ani de zile ceea ce se numește în dreptul anglo – saxon „wealth management”. Adică m-am ocupat de tot ce înseamnă investiții ale cliențiilor mei care erau foarte ocupați cu afaceri și dădeau puțină importanță investițiilor imobiliare sau pentru cei care sunt plecați din țară definitiv sau pentru o perioadă mai lungă. Acest lucru implică și nu numai întocmirea tuturor actelor la momentul efectuării investiției, dar și rezolvarea diverselor probleme care apar în momentul în care investești în bunuri imobile sau chiar mobile.

Ce înseamnă să conduci o firmă de avocatură în România, în special în această perioadă a pandemiei de coronavirus?

Când a apărut problema virusului COVID19 mi s-a părut că am un déjà vu. Același lucru a fost și la Revoluție – lume speriată și dezorientată. În acel moment mi-am dat seama că trebuie să îmi păstrez calmul și să vizez oportunitățile pe care o astfel de situație ni le oferă, dar și cum pot ajuta oamenii care sunt marcați profund de o astfel de situație.

Care sunt schimbările pe care le va aduce pandemia de coronavirus în domeniul dreptului de proprietate? La ce să ne așteptăm pe piața imobiliară în 2021?

Nu cred că piața imobiliară va înregistra schimbări dramatice în anul 2021. Nu sunt însă sigură de ceea ce va urma după anul 2021. Sunt foarte multe teorii, chiar specialiștii nu pot cădea de acord asupra direcției pe care o va urma piața imobiliară în viitor.

Oricum, proprietățile bune vor fi în continuare scumpe și proprietățiile mediocre vor fi, probabil, vândute mult mai ușor și la prețuri nesperate. Totuși trebuie să ne întrebăm ce se va întâmpla cu toate casele de vacanță și cele de la periferie atunci când oamenii vor dori să se reîntoarcă în oraș. Cred că oricum o să fie dificil să se vândă, măcar să aibă actele de proprietate în regulă.

Și, în final, care sunt planurile pe care le aveți dumneavoastră pentru perioada următoare?

Alina Roșca: Pe viitor vreau să mă situez pe „nișe” de drept mai puțin exploatate sau care acum se dezvoltă. Spre exemplu, cred foarte mult în ramura de drept, destul de complexă, care ne ajută să administrăm averile noastre când suntem în viață, dar nu numai. Ce sfat aș da în această perioadă? – până la urmă, bune sau rele, trebuie să îți iei propriile decizii bazate pe propriile priorități și să accepți limitele celor din jur.