Povestea unui rom crescut fără prejudecăți: Daniel Samuel Petrilă și lupta sa pentru acceptare. De ce luptă să fie văzut dincolo de granița etniei? Și cum a transformat obstacolele în oportunități: „Tu n-ai voie să greșești fiind țigan”

Să pui etichetă în frunte este foarte ușor, dar să te pui în pielea celuilalt e mai greu. Să dai de înțeles că ești educat și că nu te lași înconjurat de prejudecăți, dar subtil să arunci cu ele, nu e corect. Iar unii au făcut asta. Daniel Samuel Petrilă a gustat din unele răutăți din cauza etniei pe care o poartă.

Scrie, face traduceri, dar, în pofida studiilor și a muncii sale, el a simțit în mediul virtual gânduri indirecte legate de ce înseamnă categoria sa de popor. În schimb, deși a dat nasul cu ele, nu s-a lăsat împiedicat. Tot țigan ești văzut în accepțiunea unora, dar lupți pentru un loc în societate și-ți vezi de țelurile tale.

Daniel Samuel Petrilă: „În mediul online se lansează tot felul de mesaje/postări sub care se ascund vechi prejudecăți”

Daniel, îmi pare bine! Știu foarte puține despre tine, deși te simt dincolo de ecran ca fiind o persoană destul de extrovertită, sau mai bine zis, împăcată cu tot ceea ce ți s-a întâmplat în viață. Zic bine sau nu?

Având în vedere că nu ne cunoaștem deloc, și sunt deschis să răspund la întrebări sensibile, cred că sunt o persoană extrovertită. Iar legat de ceea ce mi s-a întâmplat în viață, nu pot să spun că sunt împăcat în totalitate. Dar am trecut cu bine peste ce a fost greu.

Ce-ți place la tine?

Îmi place perseverența, puterea de decizie, impactul pe care poate să îl aibă ceea ce spun sau fac.

Ce place altora la tine?

Cred că seriozitatea. Și tinerețea. Luate împreună.

Au fost oameni care nu te-au plăcut din cauza etniei?

Da, în special oameni din mediul virtual. Mi se întâmplă des să fiu neplăcut impresionat de oameni pe care îi știu în viața reală, și mi se par în regulă, însă în mediul online lansează tot felul de postări care promovează prejudecăți despre rromi, încercând să conducă opinia publică în direcția dorită de ei.

Îți aduci aminte vreo întâmplare din viața ta pe care nu o poți uita din cauza categoriei din care faci parte?

Cred că au fost mai multe, însă nu țin minte ceva foarte clar referitor la persoana mea.

Citește și: Eugen Raportoru, talentul care depășește orice graniță impusă de etnie și clasă socială. Născut cu sânge de rom și provocat de viață la cele mai grele încercări, este azi unul dintre cei mai renumiți pictori ale cărui lucrări vor fi admirate la Bienala de la Veneția

Sau una în care ți se reproșa că ai fost crescut de tatăl tău?

Oamenii au văzut acest lucru ca fiind ceva pozitiv, tatăl meu fiind român. Au considerat că alături de tatăl meu aș putea avea parte de o educație mai serioasă decât dacă aș fi fost crescut de mama mea, care este rromă.

Daniel Samuel Petrilă: „Am fost mai mult stigmatizat în școală. Mi se spunea orfanule”

Cunoaștem faptul că râsetele în sens negativ își fac apariția atunci când e unul mai slab.  Te-ai simțit mai slab în fața colegilor căci, la un moment dat, ai rămas doar tu cu tatăl tău?

Mai mult stigmatizat. Mi se întâmpla foarte des, elev fiind, să fiu strigat la școală orfanule!

Dacă nu apăs prea mult pe un buton sensibil, povestește-mi cât poți, de ce lucrurile au fost să fie așa și anume să rămâi doar cu un părinte.

Deoarece așa au decis câteva persoane (părinții, avocatul).A fost ceva neprevăzut, s-a întâmplat brusc și, fără să realizăm, ne-am văzut cu toții despărțiți și împărțiți.

Ce gând ai pentru tatăl tău? Cum poți defini relația cu el în câteva cuvinte?

Îmi doresc să păstrăm legătura și să învățăm unul de la celălalt.

Dar relația cu mama ta cum ai rezuma-o?

Ne-am apropiat mai mult spre maturitatea mea, deoarece am avut posibilitatea să ne vedem mai des.Mi-ar fi plăcut să fie mai implicată în ceea ce privește dezvoltarea noastră, în special a mea, deoarece eu am ales să-mi continui studiile, frații mei abandonând școala.

Te-a afectat, adult fiind acum, situația de acasă, din vremea copilăriei și relația părinților tăi?

Nu. Nu în mod decisiv.

Părinții ne oferă sfaturi, îndemnuri, ne arată lecții. Ce ți-ai însușit tu de la fiecare în parte?

Nu știu dacă mi-am însușit ceva anume. Am încercat să iau decizii pe cont propriu, probabil din răzbunare.

Consideri că înveți și din greșelile lor?

Cu siguranță! Sunt multe lucruri de învățat din greșelile lor.