Povestea unui rom crescut fără prejudecăți: Daniel Samuel Petrilă și lupta sa pentru acceptare. De ce luptă să fie văzut dincolo de granița etniei? Și cum a transformat obstacolele în oportunități: „Tu n-ai voie să greșești fiind țigan”

Cine ți-a insuflat iubirea pentru carte, pentru limbă și pentru studiu?

Profesorii și lecturile.Profesorii au fost cei care mi-au propus/oferit cărți, iar în urma lecturilor respective am lăsat să crească sămânța iubirii pentru carte. Anumite titluri au fost decisive și le-am citit la momentul potrivit.

Ai înțeles că educația este primul instrument cu care poți reuși în viață?

Educația înțeleasă ca ceea ce ți se predă la școală, dar mai ales cu ce rămâi după ce ai încetat să mai mergi la școală. Însă educația nu se susține de una singură – ai nevoie de voință, perseverență, creativitate, adaptabilitate, deschidere față de nou, capacitatea de a lua decizii ș.a.m.d.

Ce-ți aduci aminte despre tine când erai la școală? Cum învățai?

În primii 2 ani de școală, de pildă, țin minte că am învățat să scriu și să citesc, am memorat tabla înmulțirii, fără alte realizări marcante. Din clasa a V-a am început să învăț foarte bine și să am și rezultate.

Eram pasionat de fizică, chimie, geografie, istorie, biologie, literatura română, geometrie, acestea fiind materii cu ajutorul cărora am descoperit și am înțeles mai bine lumea din jurul meu.

Cum au fost anii tăi la școală? Și aici fac referire la etichete, stigmate.

Deoarece persoanele care au pus etichete la un moment dat s-ar putea să citească acest articol, decid că nu este locul potrivit să descriu situațiile respective. Pe de altă parte, consider că nu este exclusiv vina lor că perpetuează niște prejudecăți. Noi, ca etnie, nu am reușit să ne promovăm valorile reale. Politica, proiectele pentru rromi, alianțele cu tot felul de instituții care au profitat de pe urma rromilor, au fost aspecte mai importante pentru liderii mișcării rrome din România.

Vreau să menționez faptul că au existat și persoane care m-au susținut și au luptat alături de mine în vederea combaterii acestor etichete.

Daniel Samuel Petrilă: „Tu n-ai voie să greșești fiind țigan”

Ai simțit că trebuie să înveți mai mult decât ceilalți ca să-ți faci loc în societate?

Da, deși ești văzut tot ca un țigan la cea mai mică greșeală. Tu n-ai voie să greșești fiind țigan! Ești pândit. Ești tot timpul un posibil hoț.

Care limbă îți plăcea mai mult, română sau romani?

Îmi place limba română pentru că pot să creez, pentru că interacționez tot timpul cu vorbitori de limbă română. La limba rromani îmi place diversitatea dialectală și că pot comunica în această limbă cu orice rrom.

Poet și traducător. Cât de mult te onorează acest rol?

Cred că foarte mult. Nu-mi place să afirm că sunt poet și traducător, ca și când m-aș considera eu însumi un reper. Îmi place să scriu. Sunt atașat de textele mele, deși unele nu par reușite deloc.

De ce ai ales să scrii în romani și nu română?

Scriu în ambele limbi. În rromani îmi place să traduc texte de referință, în special poezii. Mă provoacă.

Daniel, ce te face om în viață? Crezi, în accepțiunea ta, că meseria e brățară de aur?

Cred că munca e brățară de aur, indiferent dacă este fizică sau intelectuală. Mai nou, oamenii își schimbă meseria/profesia. Caută locuri de muncă stabile, bine plătite, mediu sănătos de muncă, colegi de încredere, posibilități de evoluție financiară și intelectuală ș.a.m.d.

Daniel Samuel Petrilă: „Sunt încă persoane care cred că noi, romii, nu putem fi și altfel”

Se spune că la 30, când schimbăm prefixul, intervine fără să ne dăm seama maturitatea și responsabilitatea. Ce îți dorești tu în acest an?

Am în lucru mai multe lucrări. Îmi doresc să fie publicate. Pe lângă acest lucru, îmi doresc să petrec momente frumoase în familie.

Cum simți că s-au așezat anii peste tine? Ușor sau greu ți-ai descrie călătoria prin viață până acum?

Călătoria a fost grea. Din acest punct îmi este mai ușor să trec peste momentele dificile. În orice moment sunt gata să o iau de la zero.

Ce culoare i-ai da prezentului?

Nu știu care ar fi cea mai reprezentativă culoare care ar descrie prezentul meu.

Îmi place atât verdele, cât și culoarea albastră. Imaginează-ți un peisaj care conține aceste culori. Așa cred că este prezentul meu.

Citește și: „Dacă Dumnezeu m-a lăsat să trăiesc, înseamnă că am mai avut ceva de făcut pe acest pământ”. Ionuț Butoi, militarul rănit în Afganistan, azi campion Invictus la TIR cu arcul din scaun cu rotile

Dar culoarea negru cărei perioade din viața ta i-ai da-o?

Refuz această culoare. Îmi compar viața cu a altor persoane pe care le știu, iar viața lor este de 1000 de ori mai grea.

Daniel, încă este o Românie plină de prejudecăți? Cum o simți tu?

Deși lumea s-a mai schimbat și deține informații despre cultura și limba rromă, întâlnesc zilnic persoane cu prejudecăți. Acest lucru se va schimba foarte greu. Sunt unele persoane care refuză să creadă că noi, rromii, suntem sau putem să fim de partea bună a lucrurilor, a evenimentelor, a istoriei.

Am văzut o fotografie de profil pe rețeaua de socializare pe care ne-am conectat. Ce îi înveți pe copiii tăi acum că ești părinte la rând?

Să își educe copiii, la rândul lor. Să le placă munca, școala, să respecte pe toată lumea, să lase ceva bun în jur.

Ce n-ai avut tu și dorești ca ei să nu ducă lipsă?

O situație materială normală, acces la educație, posibilitatea de a călători și de a experimenta o mulțime de lucruri.