Povestea unui visător călător. Ionuț Trandafirescu: „caut un călător, nu turist, o persoana care respectă locurile și oamenii pe care îi întâlnește, care nu lasă urme acolo unde ajunge”

Ionuț Trandafirescu este inginer de profesie și visător din dorință. Născut și crescut în Mioveni, aici și-a construit majoritatea dorințelor. Este antreprenor cultural, dar cel mai mult și mai mult este călător. 

Fotografia îi este unul dintre cei mai fideli aliați în această aventură numită viață. Așa a ajuns să exploreze condițiile extreme aproape de Polul Nord, Islanda sau Insulele Faroe, să cunoască povestea din spatele unor portrete din zonele izolate din vechea Birmanie sau Fâșia Gaza. Iubește Islanda. Este fascinat de Palestina o cultură multimilenară, cu oameni și locuri de poveste, o zonă pe care a dus-o și în România prin festivalul filmului palestinian. Crede în bunătate, într-o lume bună, în bucurie, în comuniune, în lucruri simple. Este optimist și încrezător.

Și prin fotografie, Ionuț Trandafirescu a ajuns să construiască și Bucharest Photofest, un eveniment care anul acesta aduce la București artiști precum Sigurður Ólafur Sigurðsson (Islanda), Irene Barlian (Indonezia), Felicia Simion (România), Danilo Arenas (Japonia), Anna Pantelia (Grecia) sau Rareș Beșliu (România).

Ionuț Trandafirescu, îți mai amintești care a fost prima fotografie care ți-a atras atenția? 

Am o oarecare fascinație pentru Sebastiao Salgado și cred că, da, cu foarte mulți ani în urmă fotografiile lui alb-negru extrem de spectaculoase mi-au atras atenția. Cu toate astea, să mă raportez la prima sau la una anume mi-ar fi foarte greu. 

Povestește-ne puțin despre tine. Cine este Ionuț Trandafirescu…

Inginer de profesie, născut și crescut în Mioveni – micul oraș de provincie și locul unde mi-am consolidat majoritatea visurilor și preocupărilor ulterioare. Îmi place să spun că sunt antreprenor cultural, director de editură – unde încerc să dau viață proiectelor editoriale care mă reprezintă, în special jurnalele de călătorie sau subiecte legate de artă și fotografie -, inițiator și organizator de festivaluri și evenimente culturale, fondatorul platformei alternative-culture.com  – proiectul ce pune accentul pe organizarea de concerte din zona muzicii alternative -, graphic designer și fotograf, dar, mai presus de toate, sunt călător.

Ionuț Trandafirescu și fotografia lui de suflet: „Autobuzele în Iran sunt împărțite în două, în funcție de genul pasagerilor, iar acest cuplu este despărțit de o bară de metal la jumătatea acestui autobuz”

Cum a fost introducerea ta în lumea fotografiei și a artei, în general? Cine ți-a deschis această ușă magică?

Sincer, chiar mi-e dificil să identific un moment anume sau anumite persoane. Sunt multe influențe și multe persoane ce au contribuit într-o mică sau mare măsură. Cred că a fost mai degrabă și un proces pe termen lung, continuu, un proces ce a necesitat mult studiu și interes, multă căutare și fascinație pentru frumos, în general. 

Care este rolul fotografiei în viața oamenilor, mai ales a celor care nu sunt direct implicați în această lume? 

Fotografia este, fără discuție, parte importantă din viața oamenilor. Fotografia este prezentă la orice pas și cred că se impune și un pic de educație vizuală, să ne educăm un pic mai mult simțul estetic și felul în care percepem sau consumăm fotografia.  

Citește și: Povestea unui strungar devenit avocat, devenit fotograf. Cum îți schimbă viața o călătorie în India? Și cum a ajuns Ștefan Dinu să lase pixelii fotografiei digitale pentru ambrotipie

Care este cea mai frumoasă fotografie pe care ai făcut-o? Și care este povestea din spatele ei? 

Am reflectat mult la această întrebare și m-a ajutat să realizez un mic exercițiu personal de introspecție. Sunt numeroase imagini ce-mi vin în minte, de la cele pe care le-am realizat în condiții extreme aproape de Polul Nord, la cele din Islanda sau Insulele Faroe, de la portretele oamenilor din zonele izolate din vechea Birmanie, la cele realizate prin țări din Asia Centrală și, mai ales, cele realizate în Fâșia Gaza. 

Totuși, ca să-ți răspund la întrebare, cred că ar fi o fotografie care are o poveste specială și cu o oarecare importanță în contextual evenimentelor recente de acolo. Vorbim de un cuplu într-un autobuz aglomerat din Teheran, Iran. Ca să avem o imagine mai clară, autobuzele în Iran sunt împărțite în două, în funcție de genul pasagerilor, iar acest cuplu este despărțit de o bară de metal la jumătatea acestui autobuz. E o fotografie realizată pe furiș, discret, nu neapărat grozavă tehnic, dar cu o oarecare profunzime a momentului respectiv.