Programul Pâine și Mâine la Pesceana. Profesoara Cecilia Trașcă: „Îmi iubesc colegii. Când le spun să sară, ei nu mă întreabă de ce, ci cât de sus!” - LIFE.ro

Căutare

Share this article
Rubrică susținută de

Cecilia Trașcă este profesoară de limba română și directoarea Școlii Pesceana, din județul Vâlcea. Ea este omul care asigură derularea în comună a programului Pâine și Mâine, demarat de World Vision România și susținut de Lidl România, încă din anul 2016.

În fiecare an, programul sprijină peste 1.500 de elevi ce trăiesc în medii vulnerabile, oferindu-le o masă caldă zilnic, dar și ajutor la teme și implicarea în activități educative și de abilități de viață, alfabetizare digitală și ateliere creative, timp de 2 ore, după programul de cursuri, sub îndrumarea unui cadru didactic.

Anul acesta, până în ziua de 28 decembrie, oricare dintre noi se poate implica în acest program. Cum? La fiecare jucărie achiziționată din magazinele Lidl, compania donează 1 leu către World Vision România. Gama de jucării din oferta participantă la campanie include jucării din lemn, jocuri de construit, jucării educative și multe alte surprize.

Sumele astfel obținute vor crea impact în 30 de comunități vulnerabile, unde vor ajunge materiale didactice necesare continuării procesului de învățare, pentru întregul an școlar 2022-2023; iar 33 de școli din țară vor primi mobilier nou, în clase, în biblioteci sau în spațiile comune, acolo unde au nevoie.

Școala Pesceana, din județul Vâlcea, care asigură educație pentru copiii de vârste de la 6 la 14 ani, dintr-o comunitate vulnerabilă, este spațiul în care elevii primesc o masă caldă la prânz și unde rămân în continuarea orelor de școală pentru a-și face temele, asistați de cadrele didactice ale școlii.

Cecilia Trașcă: Programul Pâine și Mâine este o idee de intervenție extraordinară pentru copii, mai ales pentru cei din ciclul primar. Noi suntem de doi ani în acest program, iar roadele deja se văd. Avem și sprijinul primăriei locale pentru a continua programul, iar o parte din cheltuieli, 25%, sunt acoperite de administrația comunei.

Beneficiile acestui program sunt clare și se materializează prin faptul că îi implicăm pe copii într-o mulțime de activități. În cele două ore pe care le petrec aici, peste program, elevii nu fac doar teme, ci o mulțime de alte activități. De pildă, joia sunt la lectură, împreună cu doamna învățătoare. Ies afară, dacă e cald, sau rămân în clasă, în locul de lectură, și, așezat fiecare în poziția convenabilă, pe burtă, cu o pernă la spate, stau și citesc. Vinerea au cerc de pictură, coordonat de un artist plastic din localitate, care vine în fiecare săptămână și lucrează cu ei, timp de două ore. Copiii au șevalete și lucrează afară în natură. Cât e frig, se mută înăuntru. Cu fiecare lună, sunt și mai implicați. Imediat ce au puțin timp liber, își iau scăunelele, ustensilele și pictează.  

Împreună cu copiii mai mari, am participat la un concurs de pictură, organizat de o asociație din București. Au fost mai multe școli din Vâlcea, noi am câștigat câteva premii și am cerut ca în recompensă să fie o donație de vopsele și pânze.

Cum arată, concret, acest program în teren, la Școala din Pesceana?

Cecilia Trașcă: În fiecare zi, în jurul orei 11:00 ajunge la noi mașina care aduce porțiile de mâncare caldă pentru toți elevii din program. Meniul este diversificat, într-un echilibru recomandat: fructe, carne, carbohidrați. Adevărul crunt este că pentru unii copii aceasta este singura masă caldă pe care o primesc într-o zi.

Programul Pâine și Mâine ne mai oferă un beneficiu: o masă stabilită la o oră fixă, cu un program de servire foarte clar și predictibil. Zi de zi, la ora 11:00 ne spun că li se face foame, punem masa, iar copiii mănâncă tot ce primesc. La început a fost mai greu, pentru că mămicile ne spuneau că cei mici nu mănâncă diverse feluri de mâncare, dar la grămadă, cot la cot cu alți copii, se îndeamnă toți și mănâncă. Fiind mulți, se iau unul după celălalt și încearcă și ei. Astfel au experimentat toate aceste mâncăruri.

Cum s-a schimbat comunitatea în acest timp?

Cecilia Trașcă: Comunitatea are o dinamică a ei, fără îndoială: unii vor performanță, alții vor o școală unde să fie lucrurile mai ușor de abordat, unde să fie totul mai simplu, să nu fie atâta strictețe. Ce am încercat noi ușor-ușor a fost să impunem niște reguli pe care să le respectăm cu toții. De exemplu, nu avem toate drumurile asfaltate, iar copiii vin cu praf și cu noroi pe ghetuțe. Așa că am impus, tot pentru binele lor, ca toți elevii să vină cu papuci de casă în clase.

Avem copii cu CES, Cerințe Educaționale Speciale, integrați în școală. Ne raportăm la ei din această perspectivă și nu le cerem să fie la nivelul celorlalți. Avem copii care sunt în plasament, copii care nu și-au cunoscut părinții sau se întâlnesc doar la vizită cu mamele sau tații lor.

Înainte de a începe programul Pâine și Mâine, împreună cu World Vision am integrat copiii din anii terminali în programul „Vreau în clasa a IX-a”. I-am pus pe asistenți în legătură cu părinții copiilor care voiau să continue studiile la liceu, iar cei care au trecut cu o notă mai mare de 7.00 examenul de Capacitate, au intrat în program și au continuat studiile. Iar acolo, în clasa a IX-a, nu am auzit de abandon. Copiii au continuat, iar unii dintre ei sunt la facultate.

Care este secretul acestei școli, al dumneavoastră?

Cecilia Trașcă: De-a lungul timpului am adunat în jurul meu un colectiv de cadre didactice tinere, cu dorință de muncă, cu forțe proaspete, care m-au înțeles, mi-au acceptat ideile și mă ajută să pun în practică aceste idei. Ce ne dorim este să fim cât mai aproape de acești copii și să-i ghidăm pe o cale ascendentă, spre a face ceva în viață, spre a-și depăși condiția socială.

Încercăm să facem lucrurile bine, cu dăruire. Eu am o vorbă: „dacă tot plecăm de acasă, măcar să plecăm cu un scop și să lăsăm ceva în urma noastră.” Lucrăm în plus cu copiii, îi scoatem destul de des la tablă, fiindcă sunt puțini, și nu ne raportăm doar la 2-3-5 care sunt buni, ci ne raportăm la toți. Încercăm să-i ridicăm și pe ceilalți mai slăbuți și să-i tragem după ceilalți. Avem pentru ei un tratament personalizat, ca într-o școală de elită. (râde)

De ce vin copiii la școală aici?

Cecilia Trașcă: Înclin să cred că vin pentru că le place. Se întâlnesc și socializează. Au un mediu prietenos, cald, noi încercăm să le oferim tot ce avem mai bun. Lucrăm cu ei, îi plimbăm, îi ducem în excursii.

De 7 ani, de când sunt aici, cred că doar în cei doi ani de pandemie nu am ieșit în excursii. Până atunci, cu ansamblul de dansuri mergeam la concursuri prin toată țara.

Ne-am gândit să facem un lot experimental pentru doamna profesoară de biologie. Și am făcut o grădinuță aici în spate. Aveam un lot, am luat copiii și adulții din școală, iar până la prânz aveam roșiile plantate, cu picătură, folie, tot ce trebuie. Încercăm să-i învățăm pe copii să facă de toate.

Îmi iubesc colegii. Când le spun să sară, ei nu mă întreabă de ce, ci mă întreabă cât de sus! De multe ori ne vin idei trăsnite, nu doar mie, ci și lor. Trăsnite, dar benefice. Și atunci întrebăm cu ce putem ajuta, cum să sprijinim și apoi facem.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO