Raluca Olaru, tânăra doftoroaie care a adus în prezent lucrurile învăţate din familia ei de vraci, le-a îmbunătăţit şi a creat Hodaia, una dintre puţinele companii care folosesc exclusiv produse naturale româneşti
Raluca Olaru a crescut într-o familie în care femeile erau doftoroaie, se ocupau cu medicina tradiţională. Ele se ocupau de întreg procesul de fabricaţie, de la culesul plantelor până la produsul final, menit să vindece diverse probleme. Şi deşi drumul Ralucăi părea altul – era pictoriţă şi a terminat o facultate de restaurare şi conservare de patrimoniu – plantele au chemat-o înapoi, la origini. A învăţat tot ce putea învăţa la cursurile facultăţilor de Medicină şi Farmacie din Germania, după care s-a întors acasă şi a pus bazele Hodaia. Şi exact ca străbunii ei, face totul de la 0. Ea plantează, ea culege, ea face produsele despre care mulţi dintre cei care le-au încercat spun că sunt fabuloase.
Le-am încercat şi eu pentru că prea le lăudau oamenii şi am descoperit că laudele acelea sunt perfect îndreptăţite. În doar câteva zile produsele pe care le-am luat de la ea au făcut exact ce trebuiau să facă şi mai mult decât atât. Eram circumspectă, dar odată cu interviul făcut cu ea am mai descoperit un secret. La Raluca e mai mult decât pasiune. E iubire de oameni şi dorinţa de a fi de ajutor.
E la modă în ultimii ani să se producă şi să se cumpere produse cosmetice mai mult sau mai puţin naturale. La tine însă e mai mult de atât – e vorba de istorie şi de tradiţie. Cum a început povestea ta cu plantele medicinale?
Totul a început de când eram copil mic. La noi în familie e o tradiţie – era, că eu nu am copii încă şi nu ştiu cum o să se ducă mai departe – dar toate femeile din familia mamei mele erau doftoroaie, vraci. Se ocupau de medicina tradiţională, iar eu, până să merg la şcoală, am crescut cu bunica mea. După aceea am mers la şcoală, dar vacanţele tot la bunica le făceam.
Unde stătea bunica ta?
La Tecuci, în judeţul Galaţi. Iar la ea veneau tot timpul oameni ca să îi ajute cu leacurile ei. Mă căra mereu cu ea pe coclauri să căutăm plante şi pentru mine, atunci, nu era ceva foarte frumos că în loc să mă joc cu copiii pe uliţă eu trebuia să adun cine ştie ce buruieni. Aşa le vedeam pe toate atunci, buruieni.
Tot ea m-a învăţat cum să le recunosc, care e una, care e alta, îmi dădea tot felul de teste – mă punea să strâng nu ştiu ce plantă care semăna cu altă plantă şi mă chinuiam să o caut pe cea bună, să adun ce trebuie.
Raluca Olaru, Hodaia: „Mi-a spus, nu cu mult timp înainte să se ducă dintre noi: <<Raluca, orice faci tu în viaţă, tu ai menirea ta şi indiferent de ce încerci tu, tot la vorba mea o să ajungi.>>”
Asta a fost prima mea întâlnire cu plantele. După care m-am dus pe drumul studiilor, în domeniul culturii, şi din adolescenţă m-am îndepărtat un pic de treaba asta. Pentru mine era o responsabilizare şi o forţare atunci, că voiam să fac altceva.
Ce visai atunci să faci?
Am şi făcut ce mi-am dorit: pictură. Apoi am făcut o facultate de restaurare şi conservare de patrimoniu şi acolo, în timpul studiilor universitare, aveam şi cursuri de etnologie şi folclor. În timpul cursurilor aveam tot felul de teme şi uneori trebuia să mă duc la bunica mea, să-mi povestească ea ce aveam nevoie să aflu. Începuse să mă intereseze tot mai mult partea aceasta de folclor medical pentru că ea – tot ce îmi povestea, orice ritual sau descântec era legat de medicină, de ce ştia el să facă.
Şi în timpul studiilor am învăţat chimie, biologie, într-un alt mod decât învăţăm în şcoala gimnazială sau în liceu. Acolo am început să mă joc un pic cu extracte. După studii m-am întors un pic la bunica, am reluat mai strâns legătura şi pe partea asta pe care o făcea ea.
Cred că era tare încântată!
Eu oricum o vizitam des şi o mai ajutam la strâns de buruieni (n.r.: râde), dar ştiam că nu mai are mult şi chiar mi-a spus, nu cu mult timp înainte să se ducă dintre noi: „Raluca, orice faci tu în viaţă, tu ai menirea ta şi indiferent de ce încerci tu, tot la vorba mea o să ajungi.”
Îmi sună tot ca ceva din trecut, ca un descântec.
Ca un blestem. (n.r.: râde) După facultate am plecat în Germania, acolo l-am cunoscut pe actualul meu soţ şi am continuat studiile. Din cauza studiilor de liceu, că făcusem Liceul de Artă, iar la Bacalaureat nu dădusem nimic care să aibă legătură cu Medicina, nu m-au acceptat la Facultatea de Medicină şi nici la cea de Farmacie, aşa că m-am rugat de profesori să mă primească la cursurile lor, chiar dacă nu eram studentă la ei. Am dat nişte examene, mai mult fictive, dar erau examene, la fel ca şi la ceilalţi şi după ele au zis că ştiu destul de multe şi că acceptă să merg la cursuri şi la laboratoare. Atunci am învăţat şi partea ştiinţifică din toată treaba asta şi m-a ajutat enorm. M-a ajutat să înţeleg şi mai bine plantele şi cum funcţionează. Făceam tot felul de extracţii.
Dar din ce te învăţase bunica ce puneai în practică?
Păi, eu primul săpun l-am făcut cu ea când aveam numai 5 ani. Apoi am făcut tincturi, unguente, tot ce era de îngrijire şi de tratament. Am învăţat să fac anumite amestecuri de ceaiuri care să fie bune pentru anumite afecţiuni. Asta încă practic, dar pentru prieteni şi familie.
Vreau să duc însă şi firma la nivelul acela. Vreau să o dezvolt în direcţia de medicină naturopată, să fie o firmă în care să am şi terapeuţi care să lucreze împreună cu noi şi cu plantele pe care le avem noi aici, să facă masaj, împachetări ca pe vremuri.
Nu-ţi lipsesc nici ideile, nici pofta de muncă. Dar tu deja faci foarte multe lucruri, că tu nu doar iei nişte plante şi prepari produsele. Tu le şi cultivi, le culegi.
Da, exact! Lucrez de la A la Z. Am o grădină foarte mare în care în fiecare an cultiv o suprafaţă tot mai mare, am şi terenuri luate în arendă de la vecinii mei, unde cultiv plante oliofere – din ele fac seminţe pentru uleiuri. Restul de plante de care am nevoie pentru producţie le culeg de pe munte, că nu le pot cultiva pe toate. Sunt plante montane care nu cresc la mine.
Raluca Olaru, Hodaia: „Eu tot ce cultiv, chiar dacă nu am încă certificat Eco, este ecologic. Nu lucrez cu maşinării, ci doar manual.”
Ce fel de plante?
Am şi plante speciale, mai rare, cu care lucrez, dar am şi plante comune, precum menta, coada şoricelului, muşeţel, lucrez cu mai multe feluri de salvie – e una din plantele mele preferate pentru că are un spectru foarte larg de acţiune, lucrez cu cimbrişorul şi cu cimbrul. Printre plantele speciale folosesc peliniţa, sânzienele, socul, păducelul şi multe altele. Mai cultiv şi şofrănel, muştar, in, culeg seminţele de la struguri pentru uleiuri.
Dar de ce le cultivi tu? Nu se găsesc altfel?
Le cultiv eu pentru că sunt mai de calitate. Eu tot ce cultiv, chiar dacă nu am încă certificat Eco, este ecologic. Nu lucrez cu maşinării, ci doar manual. Chiar dacă avem suprafeţe mari, noi căpălim cu mâna. Nu intrăm cu tractoare care lasă dâre de ulei şi aşa mai departe. Totul e foarte curat, terenurile şi gospodăria unde locuim sunt la ieşirea dintr-un cătun care şi acela e izolat. Mai sălbăticie decât acolo nu prea există.
Citeşte şi: Felicia Ienculescu, Green Mogo: „Aliatul nostru în lupta cu schimbările climatice este natura, dar noi ne atacăm cel mai loial aliat” – LIFE.ro
Mai colaborez cu asociaţii de familie şi cu firme micuţe care produc uleiuri presate la rece şi uleiuri esenţiale pentru că nu facem faţă la cât e nevoie, dar pe ei îi cunosc, am fost la ei acasă, le-am văzut laboratoarele, atelierele de presare, maşinăriile, am văzut cum lucrează.
Încercăm să fim un mic grup de firme care lucrează armonios împreună şi fiecare să aibă de câştigat din lucrul ăsta.
Tu, când ai fost în Germania şi ai cerut să înveţi chiar şi fără să fii admisă ca student acolo, ştiai deja că vrei să te întorci în România şi să te ocupi de asta?
Da. Îmi era clar că la un moment dat o să mă întorc pentru că aici e familia. Eu nu sunt neapărat un om care să zic că simt rădăcinile, eu mă pot simţi acasă oriunde în lume, doar că având bagajul de cunoştinţe pe care îl am, acesta era legat în special de plantele care cresc aici. Cumva, mai mult ele m-au chemat pentru că le cunosc şi sunt ca şi prietenele mele.
Şi în Germania cresc foarte multe din plantele care cresc şi la noi, dar aici mediul e mai sălbatic. Acolo, totul e mai îngrijit, mai controlat, chiar şi multe părţi din natură. Aici ai cumva o altă libertate de a lucra. Asta, pentru mine e bine, dar pe de altă parte nu e deloc bine, că foarte mulţi oameni fac prostii, folosesc insecticide şi pesticide de ajung până la al treilea vecin.
Totuşi, când ai început Hodaia, ai început cu produse atipice faţă de ce învăţaseși tu în copilărie.
Într-adevăr, produselor cu care am început, le-am dat o altă formă decât ce învăţasem eu. De exemplu, elixirul pentru barbă şi poţiunea pentru bărbierit, astea sunt nişte produse pentru care aveam deja reţetele de foarte mulţi ani, dar le-am tot prelucrat şi le-am tot îmbunătăţit. Am vrut să pun însă pe piaţă ceva ce nu prea se găsea, am vrut ca Hodaia să fie o firmă preponderent pentru bărbaţi, în special pentru sportivi şi oameni care lucrează şi se folosesc de corpul lor foarte mult.
Firma încă are tendinţa asta, chiar dacă majoritatea clienţilor mei sunt femei. Cumva, produsele mele sunt unisex, sunt pentru toată lumea. Poţiunea pentru bărbierit, de exemplu, este un fel de aftershave. Iar dacă te gândeşti, şi noi ne epilăm şi ne radem pe picioare, la subraţ şi atunci, şi pentru noi e benefic un ulei care să ajute pielea să nu se irite.
Raluca Olaru, Hodaia: „Scopul meu nu e să cresc mare prin vânzări cât mai multe. Scopul meu e să pun pe piaţă nişte produse care chiar au efect.”
Multe dintre reţetele pentru produsele pe care le am mi s-au transmis, iar eu, fiind încăpăţânată şi sceptică din fire, am zis că trebuie să le îmbunătăţesc. La balsamul Herbalist, de exemplu, lucrez de vreo 8 ani. Dar la el au lucrat şi străbunica mea, şi bunica mea şi eu tot am zis că vreau să mai adaug ceva, să îl fac mai tare şi să aibă un spectru de acţiune cât mai larg. Sigur, eu am şi acces la nişte extracte la care ele nu au avut. Acum există presă de ulei performantă, cu care extrag mult mai mult din plantă decât se putea pe vremuri.
Dar cum faci testele? Cum ştii dacă ai făcut ce trebuie?
Am o gaşcă de prieteni care mereu vor să ştie ce am mai făcut nou şi vor să testeze. Am şi foarte mulţi verişori, medici şi farmacişti şi le trimit şi lor. Şi ei îmi spun ce rezultate au avut la pacienţi de-ai lor, dar am şi mulţi prieteni cu probleme de piele şi fiind oameni cu probleme diferite, cu piele diferită, pentru mine a fost foarte important că am putut să văd cum reacţionau produsele la fiecare în parte. Ei se bucurau că pot încerca ceva care să-i ajute, eu mă bucuram că am pe cine să testez.
Îmi spunea fiecare dacă l-a ajutat, cum l-a ajutat. Unul dintre ei mi-a spus că la el nu a avut cine ştie ce efect, dar la mama lui a făcut minuni. Toate lucrurile astea durează mulţi ani.
Balsamul l-am dus după aceea la testare şi am cerut unul mai costisitor, pentru bebeluşi şi oameni cu pielea foarte problematică şi sensibilă şi rezultatele au fost excelente. M-au sunat de la laborator şi mi-au spus că nu pricep cum am reuşit să fac aşa ceva. E simplu: ani de muncă şi produs de calitate, că planta e îngrijită de mine de la sămânţă până la produsul finit.
Observ ceva la tine. Când vorbeşti de rezultate şi de oamenii care au venit să-ţi spună cum i-au ajutat produsele tale, îţi strălucesc ochii.
Ştii, sunt antreprenori şi antreprenori. Eu nu bombardez oamenii cu reclame despre produse, nu promit lucruri de care nu sunt convinsă că produsul meu poate să facă. Mă mai întreabă unii clienţi dacă să ia un anumit produs, ca să scape sigur de nu ştiu ce problemă gravă de piele. Eu nu pot să-i spun omului să ia, eventual să ia mult şi sigur va fi bine. Eu îi spun că la unii a avut rezultat, la alţii nu. Poate să încerce şi să vadă dacă simte vreo diferenţă.
Scopul meu nu e să cresc mare prin vânzări cât mai multe. Scopul meu e să pun pe piaţă nişte produse care chiar au efect. Tocmai de aceea lucrez atât de mulţi ani la ele. Am reţete pe care aş putea să le scot chiar acum, dar nu mă grăbesc. Le mai duc la testare, le mai încerc şi eu, mai aflu că un anumit ingredient e mai puternic şi mai bun decât acelaşi ingredient pe care l-am cules din altă parte.
Acum lucrez la 2 reţete de şampon solid. Ele sunt gata, dar încă mă chinui cu formele. Iar clienţii – că le-am trimis multora nişte mostre, ca să încerce – acum tot aşteaptă să le pun pe site. Dar durează până găsesc o formă bună, să le fac să fie potrivite pentru ţinut în mână, până găsesc un ambalaj potrivit.
La tine şi ambalajul e o provocare.
Da, eu vreau să fie unul economic din punct de vedere al utilizării materialelor. De aceea eu folosesc ambalaje naturale. Singurul plastic pe care îl am este la unele capace, pentru că nu găsesc unele potrivite din alte materiale. Eu şi reciclez foarte mult. Primesc înapoi de la clienţi borcănaşele, le sterilizez şi le refolosesc, le găsesc alte utilizări. Îmi doresc foarte mult ca tot drumul de la producţie şi până la utilizare să fie cât mai ecologic.
Ce ţi se pare cel mai greu în tot ceea ce faci?
Birocraţia. Birocraţia şi uneori comunicarea cu clienţii pentru că încă învăţ în zona asta de marketing, de reclamă. Până acum nu am avut atât de mult contact cu oamenii şi uneori e destul de dificil pentru că eu cel mai confortabil mă simt acolo, pe coclauri, când culeg plante şi când sunt în laborator şi lucrez.
Care crezi că e secretul succesului pe care îl au produsele tale?
Eu nu prea fac reclamă şi totuşi am clienţi noi care vin. Am şi foarte mulţi clienţi fideli, fără să încerc eu să-i atrag prin reclame. Dar firma a început să meargă foarte bine după ce am avut un boom anul trecut. Eram în pandemie, iar eu credeam deja că o să dau faliment şi nu o să reuşesc să trec peste perioada asta – când accesezi fonduri europene ţi se pun nişte termeni foarte stricţi şi m-am temut că nu o să-i mai pot respecta.
La un moment dat mi-a zis cineva că vrea să cumpere mai multe produse, ca să le dea şi unor prieteni. Şi i-a dat cuiva care avea mari probleme de piele, cu tenul, iar cu crema de la mine a scăpat de ele. Eu nu ştiam cine e, cu ce se ocupă, dar ea avea o mulţime de urmăritori şi mi-a făcut o reclamă de m-am trezit pe contul de Instagram, care era extrem de nou – aveam vreo 30 de followeri, toţi prietenii mei – că încep să crească urmăritorii: 200, 300, în câteva zile ajunsesem pe la 800 de oameni. Eu nu înţelegeam nimic şi mi-a scris ea, ca să-mi spună cât de bine i-au făcut produsele mele şi că m-a lăudat pe pagina ei. Soţul ei avea şi el o dermatită atopică la scalp şi i-am preparat special un şampon pe care chiar vreau să-l scot pe piaţă, într-o formă şi mai dezvoltată şi a zis că a scăpat şi el de mâncărimile alea cumplite. Dermatitele nu se vindecă, dar le poţi ameliora dacă găseşti ceva potrivit.
Atunci am avut un boom de comenzi, după aia s-au mai liniştit lucrurile şi după o lună am avut iar boom de comenzi, fără ca nimeni să mai facă vreo reclamă. Erau clienţii care comandaseră prima dată, au folosit produsele şi acum comandau din nou. Produsele mele aşa sunt calculate, să se consume într-o lună de utilizare zilnică. Şi de atunci tot vin valuri. Cele mai mici sunt cu clienţi noi, iar cel mare e mereu cu clienţii de atunci. Am clienţi care au comandat deja de peste 20 de ori de la mine, ei mă recomandă mai departe şi aşa funcţionează la mine lucrul ăsta.
Iar cea mai mare bucurie a mea este că aşa îmi dau seama că produsele pe care le produc îşi fac treaba şi o fac la mai multe tipuri de persoane, cu tipuri diferite de piele şi probleme. Perfect! Ăsta e scopul meu, de aia am lucrat ani de zile la ele.
La CEC Bank, susținem antreprenorii care pun pasiune în afacerea lor. O poveste de succes poate deveni o sursă de inspirație pentru toți. Ca bancă a românilor, susținem economia și producătorii locali, cu soluții de finanțare adaptate. Detalii aici.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
