Romeo Tudorache, omul cu mâini de aur ce vindecă trupul și sufletul cu o singură atingere. Sau cum a luat-o de atâtea ori de la capăt în viață ca să ajungă azi unul dintre cei mai buni maseuri din lume

Partea cu masajul a început puțin mai târziu. După încă un an am plecat de acolo, m-am dus la Danone, unde nu mai trebuia să vând către client, trebuia să am un volum foarte mare. Trebuia să vând tone pe zi. Am ajuns să câștig foarte mulți bani și nu mă mai interesa atât de mult școala.

Maică-mea venea la mine și îmi spunea să las job-ul și să mă duc la facultate, la care eu îi răspundeam: „Mamă, uite, plătim toate dările, suntem la zi cu datoriile, ai și tu de toate, avem de toate în sfârșit”. Însă ea s-a ținut de mine atât de tare încât am fost nevoit să merg și la facultate. Sunt unii părinți care stau de capul tău până în clasa a XII-a, ei bine, mama a stat cu mine până în ultimul an de facultate. A tras de mine încontinuu să-mi termin facultatea și grație ei sunt azi cine sunt. Ea a realizat că pusesem banul pe primul loc și că nu-mi plăcea ceea ce făceam.

Am primit o adresă de la facultate prin care mă înștiințau că rămân repetent. Din nou mama s-a dus la facultate, a vorbit cu decanul, care i-a spus că trebuie să vin în practică o lună, pentru că altfel nu trec anul.

Când am aflat, mă gândeam cum să fac să vorbesc cu șeful, însă a făcut-o mama pentru mine. A pus mâna pe telefon, l-a sunat pe șeful meu și i-a spus că trebuie neapărat să mă duc la facultate. Șeful, la rândul lui a spus: „Doamna Tudorache, dacă vrea să avanseze trebuie neapărat să-și termine facultatea pentru că fără facultate în corporate nu ai ce căuta”.

Am intrat în concediu fără plată o lună de zile și m-am trezit la Eforie Nord, la Hotel Traian, împreună cu mai mulți colegi pe care nu prea îi cunoșteam. Când am pus mâna pe primul om și am văzut că mi-a mulțumim cu ochii în lacrimi, atunci s-a întâmplat declicul.

Făceam masaje scurte de 7-8 minute și aveam până la vreo 30 de clienți pe zi. Munceam de dimineață până seara fără niciun ban – pentru că Spiru Haret are contract cu Hotel Traian, facultatea își trimite studenții în practică, clienții hotelului beneficiază gratis de serviciile lor.

A ieșit antreprenorul din mine și omul de vânzări și am gândit un plan de a câștiga ceva bani. Aveam program până la ora 3 după amiază și după, stăteam degeaba. „Nu putem să stăm numai pe ciorba părinților și să așteptăm să ne trimită mâncare de acasă, ca la cămin”. Așa că am preluat inițiativa cu încă doi băieți și am început să mergem din plajă în plajă și din restaurant în restaurant: „Bună ziua, bună ziua! Suntem studenți la Spiru Haret, știm să facem masaj. Vă interesează? Pentru o mâncare caldă, noi vă putem oferi serviciile noastre”. Bineînțeles că au râs de noi și nu ne băga nimeni în seamă, eu am continuat, ceilalți au abandonat lupta. Nu am găsit, dar, la un moment dat, stând prin recepția hotelului, am recunoscut un tip care a venit disperat să întrebe de niște băieți de la masaj. Era unul din bucătari care m-a recunoscut și care mi-a zis: „Trebuie să vii neapărat pentru că avem un coleg bucătar care are o durere îngrozitoare de spate și fără el nu dăm drumul la restaurant”. Ne-am strâns vreo patru, nu mă întreba ce i-am făcut, dar l-am pus pe picioare. Și uite așa, până la finalul programului, noi patru am avut câte o masă caldă, dar nu doar atât. Spiritul antreprenorial a crescut atunci când am luat legătura cu patronul și i-am propus ideea mea cu masaj pe plajă. Am început să facem masaj pe șezlong și uite așa s-a înființat prima mea echipă de maseuri. Pe 25 augut când m-am întors acasă, am venit cu bani în buzunar.

Și te-ai mai întors la Danone?