Să fii mamă singură este motiv de stimă sau un stigmat? Daniela Elena Gaston, femeia care într-o zi și-a făcut bagajul și a străbătut lumea de la un capăt la altul, din dragoste pentru fiul ei

Daniela, ce ai găsit acasă la întoarcerea ta?

Cumva totul a rămas neschimbat. Până și gropile, maidanezii, grijile, durerile de spate ale tantilor din fața blocului, dorul de copii plecați.

Povestește-mi câte puțin și despre cariera ta. Știu că te găsesc în mijlocul copiilor, la o grădiniță. Ce ai putea să-mi spui despre frumoasa ta escapadă academică?

Când eram mică visam să devin astronaut. Eram ferm convinsă că lucrurile nu pot fi atât de grele, până să încep să am probleme cu urechea internă. Am decis atunci să devin educatoare. Apoi în adolescență, în timpul anilor petrecuți în băncile liceului pedagogic, am devenit fascinată de publicitate, eram atrasă de filosofie. Am ajuns însă la Universitatea Tehnică de Construcții București. În tot acest timp începusem să lucrez ca educatoare. Poveste lungă.. Se fac imediat 20 de ani. În Canada am studiat pentru a lucra tot în învățământ. Am realizat atunci că astronauții pot totuși exista și în povești și cumva era și asta o variantă satisfăcătoare. După ce m-am reîntors în România, am început o altă facultate pentru a preda în învățământ. Echivalarea studiilor mi se părea cu risc într-o țară în care legile sunt făcute pentru a le schimba ulterior. Apoi a urmat masteratul.

James, să înțeleg, a fost unul dintre preșcolarii tăi?

Nu, am evitat acest lucru. Consider că este mai sănătos pentru un copil să cunoască o altă autoritate în spațiul educațional. Apoi nu mi-am dorit ca ceilalți copii din grupă să se simtă cumva puși în umbră de prezența lui, nici să primesc reclamații de la părinți, dacă micuțul Tom Sawyer se decide să facă vreo năzbâtie.

Cu ce valori l-ai crescut și dorești să-i insufli în continuare?

Cred că educația copiilor noștri începe la nașterea noastră. Nu teoria este cea care îi formează cel mai mult pe copii, cât ceea ce văd în noi, prin faptele noastre. Apoi, când mă gândesc la educația fiului meu, mă gândesc și la responsabilitatea pe care o am față de societate. Nu suntem răspunzători doar pentru propria persoană și cei importanți nouă, ci și în a face ca societatea să funcționeze în armonie, tot în beneficiul nostru.

Sunt multe valori pe care doresc să i le insuflu lui James în continuare: compasiunea, curajul, onestitatea, respectul, loialitatea, recunoștința, corectitudinea, bunătatea, generozitatea, responsabilitatea, cooperarea, autocontrolul, etica muncii, perseverența, smerenia, integritatea, răbdarea, deschiderea, iertarea.. Sunt atât de multe.