Să înțelegem sindromul ADHD: Lucruri pe care trebuie să le știi

Fiecare persoană se confruntă din când în când cu dificultăți în a sta liniștită sau a se concentra, dar pentru cei cu tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD), aceste provocări fac parte din viața de zi cu zi.

Ce este ADHD?

ADHD este o tulburare neurodezvoltativă, ceea ce înseamnă că influențează modul în care se dezvoltă și funcționează creierul. Afectează părțile creierului responsabile de funcțiile executive: capacitatea de a planifica, organiza și realiza sarcini. Acest lucru include capacitatea de a menține concentrarea și atenția și de a gestiona impulsurile și emoțiile.

ADHD este de obicei diagnosticată în copilărie, dar simptomele pot continua și în viața adultă. Unele persoane nu sunt diagnosticate decât mai târziu în viață.

ADHD este o condiție medicală care afectează munca, școala, relațiile și nu numai. Nu este cauzată de lene sau lipsă de disciplină sau inteligență. Oamenii care au ADHD pot (și o fac!) duce vieți de succes și împlinite, dar pot avea nevoie de sprijin pentru a gestiona simptomele.

Care sunt simptomele și semnele?

Simptomele ADHD ajung în mod obișnuit în trei categorii:

• Lipsa de atenție. Persoanele cu ADHD au adesea dificultăți în a acorda atenție detaliilor, a urma instrucțiunile și a finaliza sarcinile. Pot fi ușor distrase, au probleme cu organizarea și gestionarea timpului și pierd frecvent obiecte.
• Hiperactivitate. Multe persoane cu ADHD au dificultăți în a sta liniștite pentru perioade lungi de timp. Ar putea să se agite și să se foiască, să fie mereu în mișcare și să vorbească excesiv.
• Impulsivitate. Persoanele cu ADHD pot întrerupe alte persoane, acționa fără a gândi și au dificultăți în a-și aștepta rândul.

Aceste simptome afectează oamenii în moduri diferite. Ele pot varia de la o persoană la alta, pot evolua în timp și pot arăta și se pot simți diferit în diferite medii, pentru persoane de diferite vârste și identități de gen. Credințele și așteptările culturale pot, de asemenea, afecta modul în care se prezintă simptomele ADHD și modul în care sunt interpretate de ceilalți.

Dacă nu este identificată sau rămâne netratată, această condiție poate duce la provocări serioase în școală, la locul de muncă și acasă. ADHD poate, de asemenea, să afecteze relațiile personale și să crească riscul de abuz de substanțe sau accidente.

Ce cauzează ADHD?

Exact nu știm. Dar cercetările sugerează că mai mulți factori probabil joacă un rol. Aceștia includ:

• Genele și ereditatea. ADHD tinde să se transmită în familii, ceea ce poate însemna că este moștenit. Oamenii de știință au identificat, de asemenea, mai multe gene care joacă un rol în reglarea substanțelor chimice ale creierului și pot contribui la dezvoltarea ADHD.
• Mediu. Studiile au constatat rate mai mari de ADHD în rândul persoanelor expuse la anumite substanțe sau condiții de mediu (cum ar fi plumbul și poluarea aerului) în timpul dezvoltării prenatale sau în copilăria timpurie.
• Anatomia și funcționarea creierului. Unele cercetări sugerează că persoanele cu ADHD au diferențe în structura și funcționarea creierului lor. Aceste diferențe pot afecta atenția, impulsivitatea și autocontrolul.

Cine poate fi afectat de ADHD?

Băieții au mai multe șanse decât fetele să fie diagnosticați cu ADHD în copilărie. Cu toate acestea, acest lucru poate fi datorat, cel puțin în parte, diferențelor în modul în care arată simptomele la băieți și fete.

De exemplu, băieții mici au mai multe șanse să fie mai hiperactivi și impulsivi, ceea ce poate fi mai deranjant și mai vizibil pentru părinți și profesori. Simptomele la fetele tinere includ în general lipsa de atenție și stima de sine scăzută, care adesea par mai subtile din exterior.

Așteptările legate de gen pot contribui, de asemenea. În multe culturi, se așteaptă ca fetele să fie liniștite și să se comporte bine, astfel încât lipsa lor de atenție poate să nu fie la fel de vizibilă. Multe fete cu ADHD învață, de asemenea, să se conformeze așteptărilor altora ascunzându-și sau „mascându-și” dificultățile.

Condiții concomitente

Peste două treimi dintre persoanele cu ADHD au cel puțin o altă condiție concomitentă. Acestea pot include:

• Tulburări de anxietate și dispoziție (cum ar fi depresia)
• Tulburări comportamentale și de conduită (cum ar fi dificultăți în a respecta regulile)
• Tulburări de învățare
• Probleme de somn
• Tulburare de spectru autist

Simptomele acestor condiții se suprapun adesea cu cele ale ADHD. Acest lucru poate face dificilă diagnosticarea, diferențierea și tratamentul lor corect.

Cum afectează creierul?

Persoanele cu ADHD pot avea niveluri mai scăzute de dopamină, o substanță chimică din creier care ajută la reglarea atenției și motivației.

Alte părți ale creierului care joacă un rol includ:

• Cortexul prefrontal. Acesta este responsabil pentru funcțiile executive, cum ar fi planificarea, organizarea și atenția. Persoanele cu ADHD au adesea dificultăți cu aceste funcții executive.
• Striatul. Acesta se află în centrul profund al creierului și este implicat în procesarea recompenselor și motivației. Persoanele cu ADHD pot fi mai puțin sensibile la recompense, ceea ce poate face mai dificil menținerea motivației.
• Rețele neuronale. Persoanele cu ADHD pot avea diferențe în modul în care anumite zone ale creierului lor comunică. Acest lucru poate face dificilă concentrarea și ignorarea distracțiilor.

Cum se pune diagnosticul?

ADHD este diagnosticat pe baza simptomelor, istoricului și comportamentului unei persoane. Dacă tu sau copilul tău experimentați asemenea simptome, primul pas este să vorbiți cu un medic.

Acesta va dori să afle despre simptome, inclusiv când au început, cât de grave sunt și cum afectează aspecte ale vieții precum munca, școala, relațiile și funcționarea zilnică.

De asemenea, va căuta și alte cauze posibile. De exemplu, anumite condiții medicale și alte condiții de sănătate mintală, precum și situații și experiențe non-medicale (cum ar fi o schimbare bruscă în viață, un traumatism sau un stres constant), pot declanșa simptome care arată foarte mult ca ADHD.

Cum se tratează?

Tratamentul implică în mod obișnuit o combinație de medicamente, terapie și modificări ale stilului de viață sau instruire în abilități.

• Medicamentele pot ajuta la îmbunătățirea concentrării și atenției în cazul persoanelor cu ADHD. Stimulentele sunt prescrise cel mai des, dar există și opțiuni non-stimulante disponibile. Medicamentul este o unealtă eficientă pentru mulți oameni cu ADHD, dar poate veni cu efecte secundare și poate dura ceva timp pentru a-l găsi pe cel potrivit.
• Terapia poate ajuta oamenii să învețe strategii și tehnici pentru a gestiona simptomele ADHD și pentru a-și îmbunătăți funcționarea generală. Poate ajuta la organizare, gestionarea timpului și rezolvarea problemelor.
• Modificări ale stilului de viață, inclusiv exercițiile regulate, consumul de mese nutritive și echilibrate și somnul suficient, pot ajuta la gestionarea ADHD. Dezvoltarea de rutine și programe, stabilirea de obiective și căutarea de sprijin din partea familiei, prietenilor și grupurilor de sprijin sunt, de asemenea, importante.

Cu un diagnostic, tratament și sprijin adecvat, persoanele cu ADHD pot trăi vieți de succes și împlinite.

Ce se ascunde într-un nume?

Limbajul folosit pentru a descrie această condiție și simptomele sale s-a schimbat de-a lungul timpului.

Una dintre primele relatări despre hiperactivitate datează din 1798, când un medic scoțian a observat o condiție de „agitație mentală” și „gâlcevuri” la copii care seamănă strâns cu ceea ce numim acum ADHD. Condiția a fost ulterior denumită „disfuncție minimală a creierului” în anii 1950, „reacție hiperkinetică a copilăriei” în anii 1970 și în cele din urmă „tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate” în anii 1980.

Citește și: Ce faci când copilul are ADHD, iar acesta nu este un diagnostic, ci ține de „abilitățile înalte” ale puștiului tău? Iată câteva povești de la Simona Mitrea, de la Kleine Schule

Foto: Depositphotos