Sabina Suru: „Când eram elevă și apoi studentă, mi-am dorit să găsesc și voci feminine în cărți, dar era (și îmi pare că încă este) rara avis”

Sabina Suru: „Locuiam într-un oraș micuț unde biblioteca nu era gigantică, dar avea măcar câteva zeci de cărți din cam toate domeniile. Când am epuizat beletristica, împărțind casa cu doi frați tehniciști, am început să bag nasul în rafturile de literatură tehnică, științifică, filosofie și tot așa.”

Din punct de vedere artistic, spui că îți place să transformi vechiul în nou. Că îți place să combini înțelepciunea trecutului cu ineditul noilor tehnologii. Cum te definești din punct de vedere artistic?

Am crescut cu desen și m-am îndrăgostit de compoziție și geometrie. Apoi, accidental (voiam foto-video, dar) am ajuns în pictură, unde am aflat cât de importante sunt elemente precum culoare, textură, volumetrie. M-am încăpățânat să experimentez pe cont propriu practici ale fotografiei analogice și alternative, ceea ce m-a făcut să mă atașez de istorie, tehnică, știință. Tot acest traseu, m-a adus într-un punct în care nu mă pot așeza într-un singur mediu, iar acesta să mă definească artistic. Sunt o artistă transmedială sau, mai degrabă, nonmedială. 

Îmi aleg tehnicile, mediile și tehnologiile cu care operez în funcție de ce anume instrumentează cel mai bine conceptele care ghidează fiecare proiect în parte – fotografie, video, instalație, holografie, performativ. Un lucru esențial a devenit colaborarea, o practică în care să încerc să fiu solo show nu este o abordare pe care mi-o doresc și, așa stând treaba, cu atât mai mult abordez lucrurile nonmedial.

Lucrezi cu foarte multe lucruri – de la diferite forme artistice, la științe exacte, precum fizica sau chimia sau noi tehnologii. De unde această curiozitate către descoperire și experiment?

Când eram copil și am început să cochetez cu arta, nu aveam foarte multe lucruri la dispoziție. Aveam hârtie, creioane și imaginație. Și, în plus, îmi plăcea să citesc. Locuiam într-un oraș micuț unde biblioteca nu era gigantică, dar avea măcar câteva zeci de cărți din cam toate domeniile. Când am epuizat beletristica, împărțind casa cu doi frați tehniciști, am început să bag nasul în rafturile de literatură tehnică, științifică, filosofie și tot așa. M-am învățat așa și am continuat cititul acesta haotic, care a devenit un fel de metodologie stranie de documentare. Dacă lucrez la un proiect de dans, voi căuta referințe în tehnologie, științe speculative, cinema și tot așa.