Căutare

Share this article

10 martie a fost ultima zi de școală pentru elevii din toată țara după ce pandemia de coronavirus a început să amenințe și România. În timp ce mulți părinți s-au revoltat, alții au considerat că e o măsură necesară. Provocator a fost și este însă și pentru profesori, mulți dintre ei încercând și reușind să mute orele în online astfel încât să continue școala chiar și de acasă.

În scurt timp au fost popularizate tot felul de soluții virtuale care să ajute profesorii și elevii să intre în legătură: platformele Google Classroom, Digitaliada, Zoom sau Kinderpedia sunt doar câteva dintre ele. Ministerul Educației a început și el o sesiune de instruiri online pentru dezvoltarea competențelor digitale, menit să îi familiarizeze pe profesori cu modalitățile pe care le au la îndemână: Teams/Office 365, Google Meet, Zoom, Livresq și Google Classroom. Compania Intuitext a pus la dispoziția profesorilor și elevilor o platformă de învățare și evaluare pentru clasele primare și una pentru pregătire la limba română și matematică pentru Evaluarea Națională din clasa a VIII-a. Şcoala de pe net este o platformă multimedia gratuită creeată tot pentru ca profesorii să se familiarizeze cu tehnologia, iar TVR2 realizează emisiunea Teleșcoala, un program de cursuri dedicat elevilor din clasele a VIII-a și a XII-a.

Claudia Chiru, profesor pentru învățământul primar la o școală din capitală, folosește de mai multă vreme instrumentele online la orele sale, așa că închiderea școlilor nu a afectat programul de zi cu zi al ei sau al elevilor. Programul începe la fel ca și în offline, la ora 8, iar copiii vin la ore în fața calculatorului, ascultă, întreabă, primesc teme și le sunt corectate, la fel ca înainte. Am vrut să aflu cum arată o zi de școală online și de ce este nevoie pentru ca elevii să-și poată continua procesul de învățare.

Când şi cum v-a venit ideea să introduceţi tehnologia în activitatea dumneavoastră la clasă?

Eu folosesc tehnologia de mulţi ani în predarea la clasă, doar că acum am trecut exclusiv pe modul acesta de învăţare în online pentru că a venit pandemia asta.

Dar, cumva, aţi simţit nevoia de multă vreme să aduceţi asta în propria clasă.

Da, pentru că elevii mei sunt atraşi de zona aceasta. Spre deosebire de noi, ei, când s-au născut, era deja tehnologia prezentă şi noi o foloseam. Pe ei îi putem numi nativi digitali. Şi pentru că s-au născut aşa şi ei asta cunosc – e ca generaţia noastră cu posterele şi cu surprizele, că noi colecţionam postere, surprize şi clasoare cu timbre – ei sunt cu tableta, cu telefoanele, cu smartphone-urile şi cu tot soiul de aplicaţii.

Mi s-a părut foarte interesant să le presar învăţarea cu tehnologie, cu tot ce are legătură cu mediul online şi ei au răspuns foarte bine. Am avut din partea lor un răspuns afirmativ şi mi-am dat seama că poate fi folosit ca un moment de captare a atenţiei. Pentru că la şcoală, în meseria mea de învăţător, e foarte importantă captarea atenţiei.

În liceu eu am învăţat că la începutul orei trebuie să ai, obligatoriu, un moment de captare a atenţiei. Ulterior, în anii următori şi mai ales în anii aceştia – ultimii 5-6 ani – s-a demonstrat şi s-a văzut cu ochiul liber că în profesia asta şi în învăţare trebuie să captezi atenţia elevului ori de câte ori acesta are nevoie, nu doar la începutul orei şi atât. Şi atunci, cu cât învăţătorul aduce activităţi mai interesante şi mai atrăgătoare pentru copil, cu atât copilul se menţine mai mult concentrat şi stă mai mult în activitate.

Şi cum făceaţi, practic, lucrul acesta în clasă?

În clasă am folosit întotdeauna Kahoot. Kahoot este o aplicaţie care poate să ia locul evaluărilor clasice. Am folosit întotdeauna Mentimeter pentru un sondaj de opinie scurt, pentru un vot, pentru o anume temă. Am folosit o aplicaţie care aduce din 2D în 3D. Am folosit site-uri, am urmărit filmuleţe sau am făcut sondaje de opinie prin Google. I-am învăţat să dea e-mail, să primească, ce să facă cu el, cum să răspundă mai departe. Sigur, nu doar eu, e în programa de clasa a IV-a, de exemplu.

Am folosit pentru matematică o serie de aplicaţii care se găsesc şi pe calculator şi pe tabletă şi am folosit riglete, am avut o numărătoare, am avut un Geoboard pentru funcțiile geometrice și pentru simetrie, foarte multe.

Ce-au spus părinții când aţi venit cu lucrurile acestea în clasă?

Le-a plăcut, li s-a părut foarte interesant. Vin copiii acasă și le spun că au de făcut un Kahoot sau un MineCraft, că le-a dat doamna temă Minecraft. Minecraft este o aplicație care le permite copiilor să construiască și care se împletește foarte bine cu matematica. Antrenează foarte bine inteligența spațială și tot el are și o cărticică, are o funcție de Edit și are o carte deschisă pe ale cărei pagini poți să scrii, ca la mașina de scris. Dacă eu decid să folosesc Minecraft-ul pentru o temă bifez matematică, inteligență spațială și bifez și limba română pentru că ei scriu pe cărticica aceea.

De exemplu, noi, în fiecare lună, citim o carte cu toții, în același timp. Și apoi o folosim la clasă. Le pot da provocarea să deseneze. În cazul cărții Pânza Charlottei le-am lansat provocarea să construiască ferma respectivă în Minecraft. Au construit-o și le-am adăugat și povestirea, pe scurt, pe care s-o scrie în cărticica aceea din aplicație.

Pe lângă atenție, observaţi că le este mai ușor să priceapă noțiuni care pentru copii așa mici pot părea abstracte?

Asta cu priceputul noțiunilor este doar o iluzie. Ei pricep orice ajunge la ei într-un mod care le face plăcere. Oricine pricepe orice atunci când este bine dispus, atunci când își dorește și atunci când pune mâna să facă. De aceea învățarea experiențială este cea mai potrivită pentru acești copii și pentru noi și pentru oricine.

Tu gândește-te că înveți să coși. Pentru ca tu să coși bine și să-ți coși prin casă tot ce ai nevoie, tu trebuie să te apuci. Dar ca să te apuci trebuie ca cineva să-ți antreneze această voință. Tu trebuie să intri într-o rutină în care dorința ta de a învăța este antrenată, în care ai oameni cu aceleași pasiuni în jurul tău, care fac aceeași rutină, care stau în aceeași plăcere pentru învățare. Asta este cel mai greu de făcut. De aceea ni se pare nouă că dacă aducem tehnologie, copiii învață mai ușor. Copiii nu învață mai ușor pentru că e tehnologia, învață mai ușor pentru că le place, pentru că cineva lucrează cu ei în tehnologie, pentru că sunt văzuți, pentru că există entuziasm în învățare și pentru că ei fac, fac ceva ce știu într-adevăr.

Dacă ar înțelege toată lumea cât de simplu e să faci un copil să învețe ar fi fenomenal.

Spuneţi-mi, vă rog, cum v-aţi adaptat orele de când cu statul acasă?

Am trecut complet la Școala Virtuală și folosesc aplicația Zoom. Îmi permite să-mi văd elevii, să mă vadă și ei și să ne auzim în timp real. Are și o tablă încorporată pe care eu pot să scriu și toți elevii văd ceea ce scriu eu acolo. Am niște instrumente, pot să trag linii drepte, pot să colorez, să subliniez, să scriu.

Zilnic ne întâlnim pe zoom, atenție, la ora 8 fără 10. Este foarte important pentru copii să nu-și piardă rutina. Aceasta nu este o vacanță. Acum folosim varianta online pentru că e această pandemie, dar o să ne revenim și vom relua forma tradițională de învățământ. Pentru a-i ține pe copii antrenați noi nu putem să-i chemăm la 9, la 10, la 11. Nu. La 8 fără 10.

Și orele se desfășoară la fel ca la școală, pe același program?

Așa am vrut inițial doar că experiența m-a învățat altceva. Orele în online sunt mult mai dense, consumă mult mai multă energie, au o intensitate crescută. Pentru mine este foarte dificil să urmăresc 29 de elevi, să mă asigur că au înțeles toți și să repet lucrurile de foarte multe ori în momentul în care unul dintre ei decide să nu respecte regula sau se întâmplă orice altceva. Plus că îmi obosesc foarte tare ochii și le obosesc și lor ochii. De aceea 4 ore din viața reală sunt cam 2, 2 ore și jumătate în online.

Este suficient ca să vă faceţi treaba așa cum trebuie?

Pentru mine este suficient și am să-ți spun și de ce. Elevii mei sunt lucrați. Elevii mei știu cum se folosește aplicația și știu să respecte regulile. Noi funcționăm ca un trib și îmi este foarte ușor să lucrez cu ei. Eu, ca și ceilalți colegi din țară, suntem într-un punct în care materia e deja predată. Adică, acum facem fracțiile pe care le-am făcut deja și adăugăm un element nou. Facem figurile geometrice pe care le-am mai făcut, dar adăugăm câteva elemente noi. Suntem într-un punct în care programa nu mai este atât de grea, am trecut de momentul greu.

V-aţi lovit de vreun refuz de a veni la aceste ore virtuale?

Nu. Toți elevii mei sunt prezenți în fiecare zi. Seriozitatea s-a format și elevii mei știu că atunci când decidem să facem lucruri nu putem să ne sustragem. Suntem serioși, suntem educați și facem muncă de intelectuali. Învățăm să devenim stâlpi ai societății.

Teme le mai daţi?

Da. Le dau teme în fiecare zi și în fiecare zi le corectez împreună cu ei pentru a le da momentul de sărbătorire a efortului lor.

E nevoie să aibă această mulțumire, așa e?

Sigur, ei de aceea vin la școală, pentru a fi văzuți și pentru a li se recunoaște efortul. Gândește-te cum ar fi la tine, să zicem. Îți dă șeful tău să faci ceva, un proiect. Tu ești foarte entuziasmată cu acel proiect, te duci să-l prezinți și șeful zice că nu vrea să-l vadă. Sau, și mai bine, nu zice nimic despre proiect și trece mai departe și-ți dă altul. Așa cum simțim noi, așa simt și copiii. Nu suntem diferiți din punct de vedere emoțional. Sunt copii, sunt mai mici decât noi, dar au și ei emoții ca și noi. Și așa cum ne purtăm cu noi trebuie să ne purtăm și cu ei. Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

În momentul în care s-au închis școlile au trebuit să-și închidă porțile și grădinițele private, afterschool-urile, tot felul de cluburi. Dumneavoastră v-aţi adaptat foarte repede și aţi mutat și activitatea de afterschool în online. Cum funcționează?

SAGA Virtual funcționează tot cu zoom.us. Noi ne conectăm prin Kinderpedia pentru că o folosim în mod uzual. Fiecare profesor are o clasă virtuală cu un ID și copiii pe care îi avea în mod normal în afterschool-ul fizic, acum se întâlnește cu aceștia în clasa virtuală.

De la 1 la 3 își fac temele împreună și de la 4 la 5 au o activitate practică. Nu mai ieșim cu ei în parc pentru că nu mai putem, nu mai mâncăm împreună, iar orele de joacă liberă le fac ei acasă, bineînțeles, sub îndrumarea profesorilor SAGA.

A fost greu să faceţi trecerea asta?

Nu mi-a fost greu să fac trecerea pentru că noi am mai cochetat cu zona asta de virtual, dar cum nu a fost o nevoie, oamenii nu s-au îndreptat foarte mult către ea. Dar noi o aveam acolo, gândită și pregătită. Acum ne-a fost foarte ușor să o punem în aplicare și să train-uim profesorii, la SAGA tot training experiențial se face, adică tot te apuci să faci ca să înveți să faci și ne-am updatat și ne-am adaptat.

Care a fost feedback-ul pe care l-aţi primit de la părinți?

Unii părinți nu vor să-și lase copiii pentru că spun că e prea mult timp petrecut pe ecrane. Le-am oferit posibilitatea de a-i lăsa măcar o oră sau măcar la teme. Le-am explicat că aceasta este rutina copilului, din viața lui normală. Noi nu putem să-i schimbăm viața pentru 2 luni și-apoi să revenim la cealaltă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și să avem pretenția să nu avem nici sincope.

Noi venim în întâmpinarea părinților și cu sfaturi, și cu programul SAGA Virtual.

Unii au fost foarte entuziasmați, ne-au dat feedback pozitiv și ne-au mulțumit ceea ce, îți dai seama, ne-a bucurat foarte tare. Alții au dus copiii la țară, unde nu au conexiune și nu se pot conecta. Feedback-ul a fost destul de variat, în majoritatea lui, pozitiv.

Ce credeţi că urmează? Sunt mulți care se tem că se va pierde anul școlar.

Noi am primit informare din partea doamnei ministru, în numele doamnei ministru, din partea ISMB-ului, prin care ne informează că nu s-a pus niciodată problema să se înghețe anul. Acum trebuie să vedem cum o să decurgă lucrurile.

Eu sper să ne aliniem toți și să ne updatăm toți pentru că noi n-am murit, nu suntem bolnavi, trebuie să ne trăim viața și trebuie să facem ceea ce făceam și până acum, așa cum putem. Adică: dimineața ne trezim la aceeași oră, ne spălăm, mâncăm, ne-mbrăcăm, ne machiem și mergem în sufragerie sau la birou și ne conectăm. Și facem ce trebuie făcut.

Aveți vreun sfat pentru profesorii care poate nu sunt la fel de antrenați în predarea asta online?

Aici sunt 2 categorii de profesori și aș vrea să le delimitez pentru că nu vreau să jignesc pe nimeni. Sunt profesori care își doresc, dar care nu au cu ce. Sunt profesori la țară, la sate, care nu au nici măcar un smartphone sau, dacă au ei, copiii nu au. Acolo este o tragedie. Le transmit colegilor mei de acolo tărie multă și, poate cu ocazia aceasta, autoritățile vor face ceva în sensul acesta pentru că este inadmisibil ca în anul 2020 să avem copii care nu au acces la internet, care nu au un loc unde să poată merge cu program, o posibilitate. Trebuie găsită o soluție.

Sunt pe o parte acești profesori și pe altă parte sunt profesorii care au tot ce le trebuie, dar nu vor. Acei profesori care au tot ce le trebuie și copiii din clasă au și ei tot ce le trebuie și tot nu vor să-i antreneze, acestora le spun că trebuie să-și ridice niște întrebări și trebuie să se scuture și să se updateze pentru că nu se mai poate, nu se poate așa. Nu poți să abandonezi învățarea, nu poți să spui că nu vrei să faci dacă tu ai cu ce. Este păcat. Și mai spun încă o dată: n-am murit, nu suntem bolnavi. Trebuie să ne trăim viața și să facem cât mai frumos acest moment pentru toată lumea.

read
next
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO