Şerban Copoţ: „Nu sunt de acord cu misoginismul sau cu feminismul. Ambele sunt nişte extreme. E momentul ca în România să începem să creştem şi bărbaţi!

Şerban Copoţ, cronologic şi pe scurt, vine din trupa Animal X, unde avea numele de scenă Hienă. Fenomenul Animal X a fost uriaş şi neegalat până azi. Acum17 ani veneau sute de mii la concertele lor (au fost 200.000 în Piaţa Constituţiei la unul din ele). Trupa a fost interzisă pe radiouri în 2004 când a avut loc un conflict puternic între ei şi un personaj influent. Şerban a fost apoi creatorul organizaţiei Generaţia Verde care a realizat amprenta de carbon pentru România pe care a prezentat-o la Bruxelles, la Parlamentul European. E specialist în Dreptul Intern şi Internaţional al Mediului şi ecologist fervent. Este căsătorit, are doi copii şi este un tată foarte implicat în creşterea băieţilor lui pe care vrea să-i facă… bărbaţi. Crede că ideea şi conceptul de familie sunt alterate la nivel naţional şi internaţional, lucru pe care îl consideră grav. Este din Constanţa, are 3 fraţi, el este al patrulea, cel mai mic. A făcut Liceul Militar, ceea ce pentru tânărul Şerban de 14 ani a fost o adevărată încercare.

Ce-ţi imaginai pe vremea când erai Hienă de la Animal X că vei face peste 18 ani?

Când am început eu treaba, la 18 ani, imaginaţia mea era foarte bogată, dar îţi spun sincer că am avut o oarecare teamă de a face proiecţii pe termen lung. Aveam chiar şi nişte superstiţii, de pildă nu făceam poze nicăieri pe unde mergeam pentru că îmi doream să mai ajung şi a doua oară în locul respectiv şi atunci să fac poze. Sigur, pozau alţii, dar eu nu. Eram sigur că dacă ajung să fac poze, atunci era ca şi cum aş fi păstrat o amintire locului în care nu aş mai fi ajuns niciodată! Nu m-a ajutat cu nimic superstiţia asta, dar era totuşi o superstiţie. Dar niciodată nu am fost convins că lucrurile vor fi eterne, fiindcă nimic nu e etern.

Erai un tip prudent?

Da, am fost cel mai prudent dintre toţi.

Şi asta se datorează faptului că mai ai 3 fraţi şi că vii dintr-o familie cu 4 copii?

Da, se datorează şi acestui fapt, dar şi Liceului Militar de la Constanţa care a avut o mare influenţă asupra mea. În plus, şi educaţia de acasă, care m-a dus într-o zonă prudentă a vieţii, niciodată nu am făcut excese prea mari (poate doar la fete), dar cu alcoolul am fost foarte atent. Întodeauna am fost cel mai treaz individ din încăpere, acesta a fost un principiu al meu. Nu-mi place să-mi pierd controlul, să nu mai ştiu de mine.

Cum era să fii cel mai mic dintre fraţi?

Era şi cel mai uşor, dar şi mai greu. Glumind, pot spune că afară eram rege, iar în casă, slugă… Dar era foarte bine… este foarte bine că suntem împreună şi ţinem legătura şi acum foarte strâns.

Cu ce se ocupă ei?

Unul e comandant de navă, altul director de ziar, iar altul lucrează în publicitate. Am avut exemple de urmat în casă, e mai uşor când beneficiezi de experienţele de viaţă ale fraţilor mai mari, mie mi s-a livrat esenţa acestor experienţe…

Tatăl tău era mereu pe mare, nu? Cine v-a crescut?

Da, tata era mai mereu pe mare, mama ne-a crescut mai mult. Tata a şi fugit la un moment dat, pe vremea comuniştilor în Germania, am fost urmăriţi de securitate, a fost o întreagă aventură. Telefonul ascultat, în sfârşit, nu ne-am „bucurat” de perioada comunistă, asta pot să o spun cu siguranţă. Dar noi suntem o familie foarte unită, ţinem unii la alţii, fraţii mei au avut mare grijă de mine şi de felul în care mă dezvolt şi ce principii duc cu mine în viaţă.

Ai făcut Liceul Militar. Cum era?

Regim cazon cu tot ce implică el. Am stat în unitate militară de la 14 ani, trezitul de la ora 6, plantoane, toată „distracţia” vieţii de soldat.

Cu ce te-a ajutat?

Ca orice experienţă de viaţă vine la pachet şi cu lucruri bune şi cu lucruri rele. Uneori sunt prea cazon în exprimare, prea dur. Încerc deseori să temperez partea asta a mea mai „nazistă”. Asta am încercat să fac mereu şi în trupă şi în relaţiile cu cei din jurul meu. Mi-e foarte uşor să pic în partea asta, nu ştiu de ce…

Ce s-a întâmplat cu trupa?

A intrat în hibernare. Noi avem o istorie destul de tumultoasă… Am fost prima trupa interzisă pe radiouri (în afară de BUG Mafia şi Paraziţii – ele din motive justificate, cum ar spune CNA-ul). Noi am fost interzişi din motive de trafic de influenţă. Pentru că nu am vrut să fim nişte tineri agăţaţi la portcheiul cuiva şi pentru că ne-am dorit independenţă şi să gândim cu capul nostru, ne-am dorit să ne croim singuri destinul, asta a însemnat pentru noi o perioadă foarte lungă de timp de frustrări din punct de vedere profesional, de umilinţe pe care le-am îndurat din 2005 până în 2014, când am pus pauză.

Ce-a spus tatăl tău, care era un lup de mare bătrân, când a aflat că fiul lui cel mai mic este supranumit Hienă şi face parte dintr-o trupă numită Animal X şi care şi dansează break dance?

Tata n-a fost de acord cu chestia asta. Şi a trebuit să mă lupt pentru această idee până am ajuns să fac cea mai mare ruşine care s-a putut întâmpla la mine în familie şi anume să fug de acasă.

Şi unde ai fugit?

La Şopârlă acasă. (râde)

Care a fost recordul de spectatori la un concert Animal X?

200.000 de români în Piaţa Constituţiei. Era plină până la Unirii. De altfel, Animal X a avut cel mai mare fan club din România: spre 800 de mii de copii şi tineri. Eram un fenomen şi pe mine asta m-a speriat. În momentul în care am văzut copii tatuaţi cu Animal X, mi-am dat seama că impactul nostru este mult, mult mai mare decât ne-am imaginat! Şi atunci am decis să endorsăm mesajul antidrog şi mesajul ecologist. Ne-am gândit că dacă avem o asemenea putere, ar trebui să venim şi cu un mesaj coerent pentru aceşti copii. Părinţii ne priveau cu o oarecare speranţă, pentru că vedeau că noi nu spunem şi nu facem porcării şi atunci ne-am dorit ca aceşti copii să plece de la noi şi cu aceste mesaje, pe lângă muzică, fireşte.

Şi aşa ai ajuns la ecologie?

Da.

Ce e ecologia?

Ecologia este pură compasiune faţă de ceea ce înseamnă natură şi omul de lângă mine.

Eşti specialist în Drept al Mediului…

Da, am făcut master în Dreptul intern şi internaţional al mediului şi m-am specializat în această zonă. Am folosit această expertiză ca să creez o organizaţie care să se ocupe de acest domeniu. Şi în 2006 a apărut Generaţia Verde. La asta a contribuit şi o vizită pe care am făcut-o în Delta Dunării prin 2004 de unde am plecat complet revoltat! Şi mi-am spus că trebuie făcut ceva, că nu se mai poate! Delta era o groapă de gunoi. M-am gândit că pot schimba ceva, că, dacă tot mă cunoaşte lumea, să profit de notorietate şi să spun ce se întâmplă, că…nu avem o viziune! Ţara asta nu are o viziune pe termen lung, ceea ce pe mine mă doare enorm! Din păcate, noi, românii, vedem numai până la o adâncime de-o mână, adică până acolo unde apucăm să luăm… Mai departe nu mai vedem nimic. Nu ne dăm seama că noi, dacă luăm de aici, cel din spatele nostru nu mai găseşte nimic. Şi o să ajungem ca cei de azi care se plâng de generaţia tânără, uitând că puterea exemplului a fost şi este mai influentă decât orice. Asta o spun şi celor bătrâni cu care mă întâlnesc şi discut inclusiv despre politică şi îi întreb: ce moştenire ne-aţi lăsat nouă? Toate lichelele din parlament, tot ce se întâmplă este moştenirea lăsată de voi!… Aţi uitat că aţi avut această responsabilitate! Ar trebui să umblaţi cu capul plecat în faţa tinerilor, să aveţi o atitudine de iartă-mă, pentru că ei, atunci când au fost în putere, în loc să iasă din case pentru copiii lor, au stat la televizor! Şi aşa s-au întâmplat mineriadele, aşa s-au întâmplat toate astea care au omorât spiritul civic din România!

Eşti revoltat.

Da, sunt foarte revoltat. Este un clivaj între generaţii incredibil. Şi societatea este viciată, nu mai e legată. Nu ne mai unesc decât lucrurile extreme: ard 60 de copii într-o discotecă. Da, reacţionăm! Vin ăia şi-ţi fură lucrurile pe faţă, da, reacţionăm! Dar lucrurile mici, fine, le uităm! Că viaţa este făcută şi din lucrurile astea sau mai ales din ele…

Şi ce ai reuşit să faci cu Generaţia Verde?

Am cheltuit foarte mulţi bani! Foarte mulţi. Eu veneam din industria muzicală şi m-am îndreptat spre societatea civilă! Că acolo mă gândeam eu că dau de cei care sunt preocupaţi, nu-i aşa, să facă lucruri pe care statul nu le vrea a fi făcute! Şi am încercat să fac diverse proiecte pentru parcurile naţionale, nu intru în detalii, mi-am luat nişte ţepe monumentale!! Am dat şi acolo de şarlatani şi de golani care nu doreau să facă bine, ci să deturneze ceea ce voiam noi să facem…

Eşti specialist şi în parcuri naţionale…

Da, am început cu Parcul Naţional Căliman, pentru care, din păcate, nu am reuşit să accesăm fondurile necesare ca să îl transformăm în cel mai frumos parc din Sud -Estul Europei. Am făcut un proiect pe 600 de pagini în acest sens, proiect-program care astăzi este copiat de toţi cei care au parcuri naţionale. A rămas ca model la Minister. Dar mă bucur, ce să mai zic?

Mai avem păduri?

Da, încă mai avem. Încă.

Cum poţi folosi ecologic şi eficient natura?

Lăsând-o în pace. Şi folosind măsura. Măsura este cea mai importantă. Măsura este ceva ce nu mai defineşte omul modern. El este obişnuit să gândească de parcă ar avea 8 planete la dispoziţie. Inclusiv frigiderul din casa ta este gândit în aşa fel încât să dureze 5, maximum 10 ani. Economia este gândită la volum, nu la calitate! Totul este într-un soi de circulaţie, gropile de gunoi se măresc… Lumea de azi este total ţicnită!

Dar tu ai creat amprenta de carbon în România!

Da, am avut onoarea de a reprezenta România la Palamentul European pe probleme de mediu şi am avut plăcerea să mă întâlnesc acolo cu o grămadă de tineri din alte ţări cu care să discut problemele ţării mele. La noi problemele arzătoare erau deşertificarea, reîmpădurirea şi centrala nucleară care se construia la Belene, în Bulgaria. Şi am hotărât ca organizaţia Generaţia Verde să facă ceva concret. Aşa că am creat amprenta de carbon, inspirându-ne de la cel mai mare calculator de emisii de carbon din lume, un calculator britanic, care era open source. Nu am inventat noi „gaura de la covrig”, noi doar am adaptat-o, şi asta a fost o muncă colosală – condiţiile şi parametrii care intrau în calcule. Toată munca asta am făcut-o în 3 oameni şi am început o campanie de promovare cu National Geographic. Am avut 140.000 de răspunsuri, ceea ce mi s-a părut colosal pentru vremea aceea, pentru organizaţia în care mă aflam şi care avea 5 oameni şi nu 1 milion de euro pe ani, buget, cum era una celebră! Noi am făcut amprenta de carbon pentru România cu 200 de dolari. Am folosit lucrurile cumpătat, ne-am bazat pe ideea de a aduna oamenii în jurul unei idei şi, mai ales, i-am determinat să calculeze cam ce impact are fiecare prin felul în care trăieşte asupra mediului înconjurător. Se poate face şi acum pe generatiaverde.ro. Numai că eu am redus turaţiile, mă ocup acum mai ales de familie şi de viaţa mea…

Dar Trump a spus că nu există încălzirea globală, ai noştri au anulat taxa de mediu ceea ce a dus la înmatriculări uriaşe de maşini second hand…

Da, câteodată îmi vine să mă rog la Dumnezeu şi la extratereştri să vină şi să-i ia pe oamenii ăştia, că ne extermină pe toţi! Pentru că ei nu fac decât să dea o armă în mâna copilului meu şi în mâna copilului tău ca să ajungă se lupte mai târziu pentru supravieţuire! Este sinistru ce se întâmplă! Trump este el însuşi o greşeală, Putin a spus că e bine că se topesc gheţarii, că vom ajunge mai repede la rezervele de petrol de sub ei… Ţicniţi total!

Ai doi copii, doi băieţi, ai un blog de tată, eşti foarte implicat în familie şi în creşterea copiilor.

Da. Simt nevoia eu, ca bărbat, să mă implic în creşterea copiilor mei, mai ales că avem doi băieţi. Pentru că societatea din România nu mai creşte bărbaţi. Societatea, global, este concentrată acum pe creşterea fetelor! Feminismul este un fenomen care a crescut foarte mult, şi se pune mare accent pe scoaterea femeii, a fetei, din zona de slugă de lângă casă. Ceea ce e bine. Dar s-a uitat de băiat! S-a uitat de educaţia băieţilor. Care trebuie să ştie să bată un cui, să ţină o busolă, să meargă printr-o pădure, să fie curajos, să facă lucruri care sunt importante în orice societate indiferent că se destramă azi sau mâine.…  Pentru că nu tot timpul internetul ne va sta la dispoziţie, iar eu, ca tată, trebui să-mi fac băieţii bărbaţi, să ştie să se descurce! Bărbatul e bărbat, femeia e femeie. Nu sunt de acord nici cu misoginismul, nici cu feminismul. Nu aduc nimic bun. Au pornit din condiţii extreme, dar mesajul feminist astăzi este endorsat de o frustrare total gratuită.

Crezi că nu au femeile motive să fie feministe astăzi?

Da, dar nu în detrimentul familiei! Uitaţi-vă la câte divorţuri sunt azi, iar conceptul de familie a picat într-un plan terţiar, nici măcare secundar! Familia este astăzi ceva la care poţi renunţa oricând. De ce? Că bărbatul e prost. Vestea este că noi suntem proşti, da, chiar stângaci! Când vine vorba despre relaţii, suntem ca gorilele alea de la NASA care încearcă să bage cercul prin pătrat! Suntem, cum e o vorbă, nişte copii mari… Căsnicia este… cum să spun? – ca două pietre care se freacă una de alta. Şi se freacă continuu, una fiind mai tare, una mai moale sau amândouă la fel, dar se freacă până când ajung la o formă complementară, aia în care cei doi pot îmbătrâni împreună.

Dar oamenii nu-şi mai propun asta…

Nu, îşi propun să stea pe facebook, să uite de realitatea din jurul lor…

Crezi că familia ar trebui să revină la locul ei central?

Da, poate vorbesc ca un bătrânel de 80 de ani, dar, da. Familia este celula aia de la care pleacă totul… Şi asta a lăsat bunuţul Dumnezeu, sau Buddha, sau oricine vrei tu… familia este celula, de acolo ne dezvoltăm ca societate! De aia suntem atât de rupţi acum noi, românii, ca societate. La noi divorţul este o distracţie, râmânem gravide prin puşcării şi totul e ok, adică dăm un mesaj fetelor din ziua de azi total cretin!

Şi cum îi înveţi tu pe băieţii tăi să fie bărbaţi?

În primul rând să o respecte pe mama lor. Asta se învaţă acasă, asta am învăţat şi eu acasă, tata nu vorbea niciodată urât cu mama. Şi gândeşte-te că mama a crescut într-o casă cu 5 bărbaţi! Eu îmi voi educa băieţii să o respecte pe mama lor, femeia mea, aşa cum cred că mamele ar trebui să educe fetele să-i respecte pe taţi şi deci pe bărbaţi. Pentru că aici ne întâlnim. Cred că o să fac şi un manual: „Cum să creşti un bărbat”!