Serge Ioan Celebidachi, fiul regretatului dirijor Sergiu Celebidachi, se află în promovare cu cel mai recent proiect al său, pelicula Octav. Cu o distribuţie de excepţie, Octav celebrează viaţa, copilăria şi prietenia. Este un film emoţionant care merită văzut de oricine, vrea să ne convingă regizorul.
Cum aţi descrie pelicula Octav?
Serge Ioan Celebidachi: Pentru cei mai mulţi dintre noi, OCTAV este o ocazie de a călători în timp, în cele mai inocente momente ale vieţii, unde credinţa şi convingerile erau încă nealterate. Este, de asemenea, o oportunitate de a ne confrunta cu propriile frici, cu proprii demoni, de a vedea totul într-o nouă lumină, o oportunitate de a descoperi, înţelege şi chiar accepta .alte feţe ale vieţii.
Cum îi este dedicat? Cui se adresează?
Este dedicat tuturor acelora dintre noi care au avut o copilărie plină de evenimente şi nu neapărat toate pozitive. Dar, dacă aţi avea curajul să călătoriţi în timp, poate aţi fi surprinşi de ceea ce aţi putea descoperi. Nu este un film politic sau social, este o invitaţie de a ne reîntoarce în copilărie şi a ne redescoperi, indiferent cine suntem sau de unde venim.
Cum s-a născut acest proiect? De unde ideea filmului?
Serge Ioan Celebidachi: Împreună cu James (James Olivier este co-scenarist “Octav”), un prieten foarte apropiat mie, l-am scris cu mulţi ani în urmă. Pe atunci, aveam 16-17 ani. Stând în preajma tatălui meu, care era mai în vârstă, am interacţionat destul de des cu oameni de vârsta lui şi era interesant de urmărit cum discutau despre trecutul lor, despre viaţa lor de până atunci. Prin urmare, apropierea de sfârşitul vieţii şi nostalgia copilăriei, de exemplu, au fost temele care ne-au inspirat să scriem. De fapt, “Octav” este primul nostru scenariu. Desigur că a fost dezvoltat, în timp, iar ulterior şi din perspectiva românească, însă conceptul lui are o “vechime” de peste 30 de ani. Privind în urmă la ce am scris atunci ca adolescent, consider că nu conştientizam pe deplin însemnătatea scenariului, însă temele prezentate în el au fost mereu aproape de realitatea mea, de ce simţeam eu că vreau să transmit. Acum, am mai multă profunzime şi cred că abia acum înţeleg cu adevărat sensul bogat al textului. Motiv pentru care mă bucur că am ales să îl ecranizăm acum şi nu m-am grăbit să îl pun în producţie atunci, când eram mai tânăr. Cumva mereu am avut încrederea ca o să fac acest film, la momentul potrivit. Iar Adela, soţia mea (n.r. Adela Vrinceanu-Celebidachi este producătoarea filmului) este cea care a făcut posibil acest film. Ei îi datorez “Octav”. Atunci când a citit scenariul, s-a îndrăgostit de el şi mi-a spus că trebuie să îl facem, în România. Am fost sceptic la început, însă ea e genul de persoană care munceşte până obţine ce îşi propune. Asta e o calitate remarcabilă, la ea, că nu renunţă până nu reuşeşte să îşi respecte cuvântul dat. Adela este motorul acestui film.
Aveţi o distribuţie de zile mari. Cum l-aţi convins pe Marcel Iureş să accepte acest rol? Ce i-aţi spus la prima întâlnire?
Adela i-a prezentat scenariul, care i-a plăcut foarte mult. Mi-a spus că Octav e cel mai frumos rol pe care l-a primit vreodată. Marcel Iureş este o persoană foarte interesantă, cu o voce şi o înfăţişare extrordinare. E “un uriaş” în domeniul lui, cu o tehnică de lucru diferită de a mea, care într-un final s-a materializat superb.
Sunteţi la prima colaborare şi cu Victor Rebengiuc?
Serge Ioan Celebidachi: Da. Avem marea onoare să avem doi mari actori români în acelaşi film: Marcel Iureş şi Victor Rebengiuc. Rebengiuc este genul de actor care face totul să pară atât de simplu. Doar cât priveşte spre ceva, fără să spună un cuvânt, fascinează. E atât de autentic…
Toată distribuţia este extraordinară, în acest film. Îi avem şi pe Andi Vasluianu, Lia Bugnar, Maria Obretin, Ioan Andrei Ionescu… O premieră pentru mine a fost să lucrez cu copii, dar mi-a plăcut, a fost chiar distractiv. Iar când ai asemenea oameni talentaţi e atât de uşor să lucrezi…
Unde au avut loc filmările?
Filmările pentru „Octav” s-au desfăşurat în perioada 21 martie – 27 aprilie 2016, la Câmpulung Muscel, în judeţul Argeş, dar o parte şi în studiourile din Buftea (Ilfov).