Sexul la români. Psihoterapeut: “Cele mai multe acte sexuale nu sunt “Oau!”, cu orgasme în acelaşi timp sau orice alte idealizări, cele mai multe acte sexuale sunt mediocre sau slăbuțe.”

La mai bine de 30 de ani de la Revoluţie, România încă se zbate între ruşinea de a vorbi despre sex sau măsuri de contracepţie şi adolescente care devin mame la vârste extrem de fragede, tocmai pentru că nu au idee cum funcţionează organismul uman sau ce pot face ca să se protejeze. Nici pentru adulţi lucrurile nu sunt cu mult mai uşoare, presiunea de a performa primând în faţa încercării de a înţelege şi de a te face înţeles. Sexul la români este încă o chestiune tabu, însoţită de multe idei preconcepute şi de mistificări.

Am vorbit despre acest subiect, despre preconcepţii, informaţii eronate, dar şi soluţii pentru o viaţă mai bună cu Irina Tudoraşcu, psihoterapeut şi psiholog clinician specializat în psihoterapie de cuplu.

Generaţiile acum adulte, care au la rândul lor copii, au fost crescute într-o cultură a ruşinii şi chiar a vinovăţiei în unele cazuri. Ce anume a transformat un act firesc într-un păcat?

Nu demult, în perioada comunistă nu se vorbea aproape deloc despre sex şi contracepție, nici în reviste, ziare, nici în filme şi asta ca să vorbim doar de istoria recentă. Puțini dintre noi, cei trecuți de 30 de ani pot afirma că am putut vorbi deschis despre sex măcar cu unul dintre părinți sau cu o rudă. Faptul că sexualitatea şi sexul au fost subiecte tabu în multe dintre familiile noastre şi ale părinților noştri şi tot aşa în trecut, are cea mai mare parte de contribuție din punctul meu de vedere.

Sunt numeroase credințe legate de sex care au fost transmise din generație în generație şi au dus la a privi această latură intimă şi naturală a vieţii cu multă ruşine şi vinovăţie: “Sexul e ruşinos/ A vorbi despre sex e ruşinos”, “Este păcat să te masturbezi sau şi mai mult, îți poate afecta sănătatea”, “Sexul este doar despre a face copii”, “Sexul este neplăcut/ o datorie/ o corvoadă pentru femei”, “Băieții/bărbaţii sunt interesați doar de sex”, “Dacă o femeie se îmbracă sexi înseamnă că îşi doreşte să facă sex”, “Dacă o femeie pleacă de lângă bărbat, nu pleacă de bine, înseamnă că el nu a satisfăcut-o” şi lista poate continua.

Aceste credinţe ne-au fost transmise direct sau indirect. Nu de puţine ori am auzit în jurul meu şi în cabinet cum copiilor li se dădea peste mână dacă se atingeau în zona intimă sau li se zicea că e ruşine sau că nu este frumos. Cred că multe dintre dificultățile sexuale pe care le putem avea ca adulți îşi au rădăcinile în această educație prin rușine și vinovăție.

Ce trebuie să ştim şi să înţelegem despre actul sexual?

În primul rând, că fără să existe actul sexual, niciunul dintre noi nu am fi fost azi aici. În al doilea rând, că actul sexual este mult mai mult decât penetrarea şi contactul sexual, actul sexual ține de a ne simți vulnerabili lângă cineva care are abilitatea de a înţelege că e un moment intim şi ştie să aibă grijă la cum vorbeşte, să ţină cont de limite şi noi la fel, ține de a ne da voie să simțim şi să oferim plăcere simțindu-ne în siguranță cu partenerul/partenera.

Actul sexual nu este despre performanță, ci despre conectarea cu celălalt. Actul sexual nu este nici despre putere – „Îți ofer sex ca să faci cum vreau eu sau ca să nu mă părăseşti.”

Există şi mitul că fiecare act sexual ar trebui să fie “Oau!” şi dacă nu este “Oau!”, atunci nu am făcut eu ceva bine, nu am fost într-un fel care să îl mulțumească pe celălalt sau dimpotrivă, nu e partenerul/partenera potrivit(ă) şi trebuie să mai caut.

Realitatea este că cele mai multe acte sexuale nu sunt “Oau!”, cu orgasme în acelaşi timp sau orice alte idealizări, cele mai multe acte sexuale sunt mediocre sau slăbuțe. E important să demitizăm această credință, că fiecare act sexual este extraordinar, pentru că asta ar ajuta multe cupluri să nu se mai simtă presate de performanță.

Cuplul de psihoterapeuți Gottman susține că tot ce se întâmplă pozitiv până la actul sexual este preludiu, astfel că vorbim de un act sexual intim, cu conectare emoțională dacă avem grijă să oferim aprecieri partenerului, să nu uităm să flirtăm cu el/ea, să avem o comunicare suficient de bună. Acest lucru înseamnă şi că nu evităm conversațiile dificile, dar nici nu rămânem blocați în ele. Ne continuăm viața, relația, ştiind că avem nişte lucruri rămase nerezolvate, dar care iau timp. Nu trebuie să se rezolve ca noi să avem o viață de cuplu și sexuală plăcute.

De asemenea, mai este important să ştim cum să le vorbim copiilor despre sex, ce este potrivit pentru fiecare vârstă, cum să fim sinceri cu ei, să prevenim să afle informații eronate din alte părți sau să umple întrebările cu fantezii. Am auzit multe fantezii, unele din ele chiar înfricoşătoare, la clasele de copii de gradiniţă şi şcoală, care se străduiau să înțeleagă ce se întâmplă într-un act sexual, despre ce este vorba.

Irina Tudoraşcu, psihoterapeut: „Este esențial să facem sex pentru că ne dorim noi, nu pentru că vrem să facem cuiva pe plac sau pentru că ne este teamă că dacă nu facem sex ne va părăsi.”

Când le vorbim copiilor despre sex sunt de folosit cuvinte ca penis și vulvă, nu “puță”, “cuc”, “păsărică”. Educația sexuală începe cu numirea corectă a părților corpului, apoi cu diferențele dintre băieți şi fete. Apoi, la întrebările despre “Cum apar copiii?” răspundem cu adevărul: “La un moment dat, când sunt adulți, bărbatul şi femeia se îndrăgostesc, aleg să fie împreună şi fac sex. Asta înseamnă că se ating, se sărută – ceea ce înseamnă preludiu şi ajută penisul bărbatului să se întărească şi, uneori, vaginul să se umezească, apoi penisul e introdus în vaginul femeii şi după un timp de mişcare înainte şi înapoi, eliberează spermatozoizi care se duc la ovulul femeii, unul dintre ei intră în ovul şi aşa se formează fătul care după naştere se numeşte copil.” Așa apar copiii şi nu altfel.

Ne putem folosi de cărți de educație sexuală adaptate copiilor, cu imagini, ca să le explicăm. Nu le arătăm la noi, chiar dacă vor, le putem spune: “Da, şi eu am vulvă ca toate femeile, da, şi eu am penis ca toţi bărbaţii.”

La întrebarea: “Tu şi tata faceţi sex?” le răspundem că da, ca aproape toţi adulţii, dar nu le vorbim despre cum e viaţa sexuală a părinţilor.

Este însă important să le spunem că orice întrebări şi curiozități au, pot veni la noi să ne întrebe şi noi le vom spune adevărul. Aşa se contruiește o relație de încredere: „Ştiu că părinții mei îmi spun adevărul şi atunci îmi este bine să mă duc la ei şi nu la altcineva ca să îl aflu.”

Când încep să apară instinctele sexuale şi când putem considera că suntem pregătiţi să le urmăm?

Instinctul sexual este parte din noi încă din uter. Instinctul sexual ține de instinctul de viață şi are legătură cu modul natural de a căuta acele lucruri care ne produc plăcere. Ultimele cercetări arată că autostimularea apare încă din uter.

De multe ori am întâlnit asocierea instinctului sexual doar cu actul sexual şi penetrarea. Sunt oameni care cred că instinctul sexual ține de o parte de energie şi forță interioară, care ne motivează să ne ducem, pe măsură ce ne maturizăm, către a avea relații sexuale, însă este mult mai mult de atât.

Când suntem cu adevărat pregătiți şi emoțional să ne începem viața sexuală depinde de mai mulți factori:

– de un partener(ă) potrivit(ă) cu care să ne simțim în sigurantă şi fizic şi emoţional;

– să ştim ce metode de protecție să folosim împotriva unei sarcini nedorite şi a bolilor cu transmitere sexuală;

– să ştim ce ne produce plăcere, care atingeri sunt ok pentru noi şi care sunt o sursă de disconfort, iar dacă nu ne este confortabil să ne autosatisfacem, atunci nu este momentul să ne începem viața sexuală;

– un act sexual poate fi plin de momente inconfortabile şi stânjenitoare uneori, iar dacă nu crezi că vei putea vorbi cu partenerul tău despre ele atunci nu e momentul să îți începi viața sexuală;

– dacă nu poți vorbi cu partenera/partenerul tău despre protecție, atunci nu este momentul să îți începi viața sexuală;

– dacă vă este scârbă de fluidele corpului, atunci nu este momentul să începeți viața sexuală.

Irina Tudoraşcu, psihoterapeut: „Educația sexuală pune accent pe pregătirea emoțională, pe metodele de contracepție, pe a începe viața sexuală cu o persoană cu care ne simțim în siguranță.”

Este esențial să facem sex pentru că ne dorim noi, nu pentru că vrem să facem cuiva pe plac sau pentru că ne este teamă că dacă nu facem sex ne va părăsi. Băieții nu trebuie să se teamă că alții îi vor considera mai prejos. Dacă vrem să ne începem viața sexuală din aceste motive, atunci cu siguranţă nu este momentul.

Din experiența de psihoterapeut pot spune că undeva între 70%-80% dintre persoanele cu care eu am interacționat în cabinet şi în afara lui regretă momentul şi/sau persoana cu care şi-au început viața sexuală şi spun că nu erau pregătite cu adevărat pentru această experiență. Ca o parte pozitivă, mulți părinți îşi doresc să ofere o educație sexuală copiilor lor şi din ce în ce mai multe familii vin pentru consiliere în această direcție.

România este recunoscută pentru vârsta precoce la care adolescentele încep să întreţină relaţii sexuale. Care este explicaţia pentru această grabă?

Cred că există mai multe explicații care împreună duc la acest rezultat. În primul rând, absența educației sexuale. Educația sexuală pune accent pe pregătirea emoțională, pe metodele de contracepție, pe a începe viața sexuală cu o persoană cu care ne simțim în siguranță.

Potrivit unei centralizări din literatura de specialitate făcută de Kirby în 2010, 37% dintre studiile făcute pe expunerea tinerilor la educația sexuală arată că începerea vieții sexuale a fost amânată de către aceştia. 44% din studii au arătat o scădere a mediei numărului de parteneri sexuali la tinerii care au avut educație sexuală față de cei care nu, iar 40% arată creşterea folosirii metodelor de contracepție în urma educației sexuale. Celelalte studii rămase nu au arătat nicio influență a educației sexuale şi niciun studiu nu a demonstrat existența unor efecte negative.

În al doilea rând, adolescența este asociată cu o expunere mai mare la risc, cu o mare dorință de a aparține grupului şi de apreciere. Am întâlnit de multe ori şi credința adolescenților că dacă nu sunt buni la sex, nu îi va iubi nimeni şi asta îi poate face să se avânte prematur şi să îşi înceapă viața sexuală ca să scape de această grijă. Desigur că această grijă îi face şi foarte vulnerabili în cazul unor afirmații răutăcioase. Pe un astfel de fond multe adolescente îşi încep viața sexuală ca să se simtă iubite, apreciate de băieți, iar băieții, ca să scape de anxietatea de performață și să se simtă apreciați de grupul de băieți şi să primească validarea că se pricep la sex. Comunicarea legată de sexualitate joacă un rol crucial în prevenirea comportamentelor de risc legate de viitoarea viața sexuală a copilului.

Citeşte şi: Educația sexuală în școlile din România și în lume – LIFE.ro

Există un firesc al numărului de relaţii sexuale într-o perioadă determinată de timp? Putem vorbi de prea puţin sau prea mult sex?

Potrivit unui studiu realizat pe un eşantion de 100.000 de persoane din întreaga lume (The Normal Bar/Reperul Normalității), doar 7,5% din acest eşantion au spus că fac sex zilnic. 40% dintre cupluri au spus că fac sex de 3 sau 4 ori pe săptămână, 27% dintre respondenți au spus că fac sex de câteva ori pe lună şi aproximativ 9%, o dată pe lună. Alți 17,5% au spus că fac sex rar (13%) sau niciodată (4,5%).

Studiul arată şi că sunt mai fericite de-a lungul anilor cuplurile care fac sex frecvent faţă de cuplurile care nu fac sex la fel de des. De 3 sau 4 ori pe săptămână pare “frecvența magică”, însă din punctul meu de vedere depinde foarte mult de fiecare cuplu în parte şi e foarte important să fie prezente momentele de intimitate (cu sau fără a se finaliza cu penetrare).

Cred că dificultăţile pot să apară când este o diferenţă mare de dorinţă, un partener care îşi doreşte să facă sex des şi un partener care îşi doreşte să facă sex, dar rar. Cred că în acest domeniu e important de evitat cuvântul “trebuie”.

O mare ştampilă este pusă şi pe cei care au mai mulţi parteneri, indiferent de numărul acestora. Cum abordăm această problemă?

Ca psihoterapeut mă uit la ce crede fiecare persoană referitor la numărul mare de parteneri, care sunt credințele despre relații, care sunt beneficiile pe care le obține această persoană de la sexul cu mulți parteneri, care sunt credințele despre o relație exclusivă, temerile despre a avea un singur partener, dacă se protejează sau se expune riscurilor de a avea o sarcină nedorită sau de a contacta boli cu transmitere sexuală, dacă este o frică de a se atașa de o singură persoană.

Irina Tudoraşcu, psihoterapeut: „Sexualitate sănătoasă într-un cuplu mai înseamnă că sexul este o prioritate pentru ambii parteneri, că ambii inițiază şi răspund inițierilor.”

De multe ori am observat că poate fi o dificultate legată de ataşament şi intimitate, o teamă de acestea, dar şi de slabe abilități de reglare emoțională şi atunci mă folosesc de sexul cu multe persoane ca să mă relaxez, descarc, să “îmi dea” încredere în mine. Am observat că aceste relații de “casual sex” fie tind să fie mai impersonale şi adesea lipseşte sentimentul de împlinire emoțională din ele, fie o parte din ele sunt idealizate pentru că este mai uşor să idealizăm o persoană pe care o vedem de mai puține ori, față de o persoană cu care suntem într-o relație pe termen lung.

Dintr-un punct de vedere strict științific şi fără a fi vorba de judecată sau vinovăție, studiile arată că a avea parteneri multipli (neînsemnând mai mulți parteneri în decursul vieții cuiva cu care am avut relații de lungă durată) este asociat cu un grad mai mare de risc.

Sexualitatea pare încă un subiect tabu şi greu de înţeles pentru mulţi dintre români. Ce înseamnă o sexualitate sănătoasă şi împlinită şi când se poate spune că se depăşesc limitele?

Baza unei sexualități sănătoase cred că este dată de existența limitelor sănătoase. Dacă unul dintre parteneri nu îşi doreşte să facă sex, nu forțăm, însă este important să stabilim poate un alt moment, când avem mai multă energie, astfel încât să ținem cont de viața sexuală a cuplului. Poate seara sunt prea obosit să fac sex, însă dimineața am un alt nivel de energie.

Cei de la Institutul Gottman propun cuplurilor un limbaj legat de dorința sexuală, astfel încât niciunul dintre parteneri să nu se simtă respins şi anume – fiecare să spună, pe o scală de la 1 la 10, cât de mult îşi dorește să facă sex în acel moment. De exemplu “Eu mă simt pe la 8-9, tu?” şi să hotărască în funcție de această dorință dacă merg mai departe în acel moment sau propun un altul.

Sexualitate sănătoasă într-un cuplu mai înseamnă că sexul este o prioritate pentru ambii parteneri, că ambii inițiază şi răspund inițierilor. Domnica Petrovai, fondatoarea Şcolii pentru Cuplu, afirmă că este important să păstrăm conexiunea sexuală cel puțin o dată la 2 săptămâni pentru a menține legătura intimă dintre parteneri. Conexiunea sexuală nu înseamnă neapărat raport sexual, dar înseamnă flirt, poate cuplul să aibă o seară doar a cuplului de stat de vorbă, mângâieri, săruturi.

Citeşte şi: Domnica Petrovai, terapeutul cuplurilor: despre rezistența relațiilor în pandemie, rata de divorț și povestea de viață a psihologului crescut idolatrizând un model creat de amintirile unui copil de 9 ani – LIFE.ro

În studiul de care vă ziceam, realizat pe 100.000 de cupluri din toată lumea, a rezultat că dacă cuplul are o viață sexuală regulată, acest lucru nu asigură succesul cuplului pe termen lung deşi contribuie la el, dar dacă sexul lipseşte sau este extrem de rar într-o relație, cuplul are şanse scăzute de reuşită pe termen lung.

Cel puțin până acum, studiul făcut de Şcoala pentru Cuplu din România pare să indice acelaşi lucru şi în țara noastră. Şcoala pentru Cuplu a început să deruleze primul studiu calitativ pentru a înțelege ce fac cuplurile care cresc împreună în țara noastră. Rezultatele studiului (care se continuă şi cu un studiu cantitativ) arată că există anumite chei ale succesului pentru a avea o viață împlinită în cuplu:

– cuplurile împlinite au aşteptări realiste față de relația lor;

– comunică deschis, profund, onest şi des. Nu fug de conflicte, ci stau şi le discută.

– prioritizează viața sexuală şi văd în viața erotică o formă de conectare emoțională

– practică recunoştința față de cuplu şi față de partener

– îşi exersează abilitățile de reziliență, adică nu fug de stres, ci ştiu să treacă prin el cu grație.

Fie că vorbim de o primă relaţie, stabilă sau de parteneri multipli, la români protecţia împotriva bolilor cu transmitere sexuală şi a unei sarcini lasă mult de dorit. De unde vine această opoziţie faţă de metodele de contracepţie?

La noi în țară educația sexuală este încă asociată cu o parte de stimulare, în sensul că prezența ei ar face ca adolescenții să-şi înceapă viața sexuală mai devreme, că “le-ar da idei” şi ar duce la a avea un număr mai mare de parteneri sexuali, când scopul ei şi rezultatul este fix ca adolescenții să ştie ce înseamnă o viaţă sexuală sănătoasă, ce înseamnă consimțământ, limite sănătoase.

În orele de educație sexuală pe care le-am ținut pot să zic că mulți dintre băieții din clase considerau că dacă o fată are o bluză decoltată sau o fustă scurtă înseamnă că este disponibilă sexual şi asta le dădea lor dreptul să fie vulgari sau intruzivi.

Potrivit studiului Durex aproape 6 din 10 români (56%), bărbaţi şi femei, nu au folosit nicio metodă de protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală atunci când şi-au început viaţa sexuală şi unul din cinci tineri (20%) cu vârste cuprinse între 15 şi 20 de ani declară că nu a folosit nicio formă de contracepție ultima dată când a întreținut relații sexuale. Cred că este o parte de insuficientă înțelegere a riscului şi consecințelor, dar şi o parte de imaturitate în opoziția față de metodele de contracepție.

O sarcină nedorită vine nu doar cu stresul aferent, ci şi cu judecata altor oameni. Ce trebuie să ştie şi cum trebuie să acţioneze o fată/femeie aflată într-o asemenea situaţie?

Ar fi extrem de important să nu se simtă singură în acest proces, să apeleze la persoane în care poate avea încredere, la un psihoterapeut. Adesea un astfel de moment, devine un eveniment traumatizant pentru fete/femei, pentru ele mai mult decât pentru bărbați deşi şi pentru ei poate deveni, pentru că este vorba despre corpul femeii. Recomandarea mea pentru o fată/femeie şi pentru părinții acesteia, în cazul unei fete, ar fi să apeleze la tot ajutorul de care poate avea parte, inclusiv psihoterapeutic pentru a preveni cât de mult se poate traumatizarea.

Citeşte şi: Fata care a gonit barza din poveste. Adriana Radu, Sexul versus Barza. – LIFE.ro

În cuplurile cu vechime se ajunge de multe ori la problema lipsei de apetit sau atracţie. Ce e de făcut?

În primul rand aş vrea să zic că este ceva normal. Cuplul trece prin mai multe stadii şi unele stadii sunt asociate cu o parte de atracţie/pasiune mai scăzută şi altele cu o pasiune foarte mare sau cu dorinţa de a face viaţa sexuală o prioritate, cu un apetit crescut.

Sunt multe lucruri care pot fi făcute. Cel mai important este ca viața sexuală să fie o prioritate pentru amândoi şi să poată fi chiar planificată, mai ales că cei mai mulți dintre noi muncim mult sau avem copii.

De asemenea, mersul la culcare în lenjerie intimă ajută la stimularea vieții sexuale. Sărutul spontan, îmbrățisările în afara actului sexual ajută la menținerea conexiunii dintre parteneri. Să ne facem cadouri, să marcăm momentele importante pentru cuplu.

Un concediu doar pentru cuplu o dată la 2 luni, măcar o noapte. Să avem grijă de aspectul nostru fizic, să avem grijă cu ce ne îmbrăcăm şi în casă, nu cu aceleași haine confortabile şi neatrăgătoare, să flirtăm cu partenerul/partenera, susținerea reciprocă în ceea ce priveşte treburile casei are şi ea o pondere mare în starea de bine. Poate nu e fermecător să spălăm vasele sau să facem curat împreună, dar împărțirea acestor activități poate contribui mult la scăderea stresului și, desigur, la creșterea plăcerii.