Silviu Lungu, deschizătorul de drumuri pentru oamenii care caută noi începuturi: „Am atâtea lupte cu mine ce le-am câștigat pierzând”

Cum ți-a fost copilăria? Știu că mai ai un frate. Există ideea de potențial la pozne atunci când este vorba despre doi băieți?

Am avut o copilărie de la care nu aș fi putut cere mai mult. Am un frate și o soră, ambii sunt mai mari și au avut grijă mereu de mine, m-au ghidat și m-au ajutat tot timpul. De la primele amintiri pe care le am despre mine până în facultate, după facultate și până astăzi.

Am noroc de niște părinți minunați de la care am învățat valorile și principiile după care mă ghidez în viață și care au construit în mine o sănătate de fier și un corp viguros, sănătos și rezistent.

Bunicii au avut un rol foarte important în educația mea spirituală.

Spune-mi o frază pe care părinții ți-au spus-o în copilărie, sau la o vârstă a ta conștientă care ți-a rămas într-o cameră a inimii. În ce sens te-a impactat asta?

„Mai bine taci, să creadă lumea că ești prost, decât să vorbești și să nu mai poți demonstra contrariul”. Nu pot să uit această vorbă. Cred că o știu din prima etapă – aveam maxim 12 ani. Nu îmi place să-mi dau cu părerea. Ori știu, mă pricep, cunosc și ofer un sfat avizat ori îmi văd de treburile mele și spun că nu mă pricep sau că mă depășește problema.

Silviu Lungu: „Mă atrage arta sub diferitele ei manifestări însă nu m-am văzut niciodată un artist propriu-zis, deși caut arta în fiecare zi în tot ceea ce fac”

Clișeic, aș fi curioasă să văd ce te visai atunci când erai mic, însă am înțeles de la tine că ai fost un copil al Carpe diem-ului! Te întreb altceva, în acest caz. Ce nu voiai să te faci? Ce te îngrozea, ca meserie.

Dintotdeauna m-au îngrozit meseriile repetitive, rigide, clare, unde repeți continuu un tipar sau un set de acțiuni. Nu pot funcționa pe șabloane. Mereu am făcut chestii practice însă creative. Mă atrage arta sub diferitele ei manifestări însă nu m-am văzut niciodată un artist propriu-zis, deși caut arta în fiecare zi în tot ceea ce fac. Îmi găsesc inspirația în multe forme de artă. Iubesc să vizitez muzee, sunt spectacole de operă pe care le ador, nu pot fără muzică clasică, am momente în care mă pierd în fața unor sculpturi ori tablouri, în profunzimea și complexitatea lor..

Am și un motto după care m-am ghidat mereu,  „Simplicity is complexity resolved”, Constantin Brâncuși

Ce școli te-au școlit?

În cea mai mare măsură școala vieții! Sunt un autodidact. Am fost un chin pentru mulți dintre profesorii pe care i-am avut. Încă din clasa a 6-a profesorul de matematică mi-a spus că am de ales între a mă transfera la alt liceu sau a mă lăsa corigent. I-am spus că vreau să mă treacă și sigur că mă voi transfera. A avut o surpriză când a reînceput anul. Am absolvit Colegiul Național Unirea din Focșani.

La liceu am avut și mai multe fricțiuni. Majoritatea profesorilor erau foarte rigizi și de modă veche însă fricțiunile m-au călit. M-au învățat să îmi susțin punctul de vedere, să îmi argumentez părerile, să mă descurc, să caut și să găsesc soluții, m-au întărit.

Nu am suportat niciodată cutumele și chestiunile impuse și eram lider de opinie când ceream drepturile pentru colectivitatea din care făceam parte și astea mi-au adus multe bătăi de cap prin școli dar și multă experiență pentru viața de după.

Silviu Lungu: „Am fost rebel, am explorat mult în adolescență și știu cu acuratețe tot soiul de lucruri pe care le-am învățat, unde anume, în ce context și chiar la ce m-au ajutat peste ani”

Au avut profesorii o influență atât de mare asupra ta astfel încât să schimbe ceva la tine?

Am avut câțiva profesori de care mi-a plăcut foarte mult. De la tineri până la vârstă de pensionare. Cel mai mult îmi plăcea să-i ascult când povesteau chestii extra curriculare, când povesteau despre viață, despre valori, despre ce e bine să faci sau să ai în vedere în viață, când schimbam idei în mod liber.

În școala generală am avut o dirigintă de care mi-a plăcut foarte mult. Era o persoană inteligentă și empatică. Am simțit că mă iubea și că vedea ceva special în mine. Îmi amintesc că m-a ajutat foarte mult în relațiile complicate pe care le aveam ba cu profesorii, ba cu unii colegi. A fost mereu prezentă ca mediator, mentor, coach. Am fost foarte norocos să o întâlnesc și să facă parte din viața mea timp de 4 ani de zile.