Silviu Lungu, deschizătorul de drumuri pentru oamenii care caută noi începuturi: „Am atâtea lupte cu mine ce le-am câștigat pierzând”

Cum a fost adolescența ta? Ce fel de adolescent ai fost?

Wow! Am avut o adolescență completă! Am făcut tot ce se putea face. De la multă muncă la vie și la câmp în weekendurile și în vacanțele petrecute la țară, până la alcool și altele, noaptea, prin cluburile din Focșani. Am fost rebel. O dată m-a luat poliția la secție și a sunat acasă și a venit tata să mă ia de acolo. Mi-a promis o mare bătaie când vom ajunge acasă însă pe drum, am ajuns să-l înveselesc și să-i schimb complet starea. Am râs împreună mult timp până acasă. Aici am devenit conștient de o calitate foarte importantă pe care o am. Am explorat mult în adolescență și știu cu acuratețe tot soiul de lucruri pe care le-am învățat, unde anume, în ce context și chiar la ce m-au ajutat peste ani.

Silviu Lungu: „ADN-ul meu conține spirit antreprenorial pur-sânge, justețe, analiză și asumare”

Aș vrea să ne imaginăm o deconectare de acest interviu acum și aș îndrăzni să te rog să mergi în orice perioadă vrei tu, de până la 24 de ani care te-a maturizat „peste noapte”.

Aveam vreo 12-14 ani (1998-2000) și mergeam să colindăm prin oraș. Eram spre final și rămăsesem singur și în drum spre casă am mai intrat în vreo două blocuri. Când am intrat într-unul dintre ele am simțit că sunt urmărit și într-o fracțiune de secundă „am văzut” cum voi fi atacat și am gândit și o soluție de scăpare. Din teancul de bani pe care îl aveam într-un buzunar de la geacă am mutat o bancnotă într-un buzunar de la pantaloni. Nu mai țin minte dacă am avut un cuțit pus la gât sau doar o mână însă știu că am fost foarte stăpân pe situație și i-am conținut pe cei 2 atacatori. M-am prefăcut foarte speriat și le-am spus să ia toți banii din buzunarul de la pantaloni. I-am păcălit. Eram pe la etajul 2 și când respectivii au fugit pe scări au trecut pe lângă un domn care nu a avut nici o reacție. Am învățat foarte multe lucruri atunci despre mine, despre oameni, despre viață.

După câteva zile am reușit să aflu cine erau cei doi însă nu mi-a mai păsat. Îi iertasem. Trecusem peste.

Uite că a fost o maturizare „peste noapte” și la propriu și la figurat!

Ce conține ADN-ul tău? Te-ai întrebat vreodată? Iar aici mă refer la un răspuns mai….plastic oare? (curaj, ambiție, simț antreprenorial etc)

ADN-ul meu conține spirit antreprenorial pur-sânge, justețe, analiză și asumare. Și curaj! Nu mă dau la o parte de la nimic și nu mă las până nu găsesc soluția potrivită și nu rezolv ce e de rezolvat.

Când ți-a fost cel mai greu să fii Silviu?

Cel mai greu mi-a fost să fiu Silviu cât timp am fost plecat din țară. M-am mutat în Spania în anul 2018 și m-am întors după 5 luni, timp în care am zburat de 3 ori înapoi la București. Am plecat dintr-un București pe care nu-l mai suportam și m-am întors într-un București pe care îl iubesc și acum.

Silviu Lungu: „Echitatea este esențială în orice domeniu, la orice nivel, indiferent de situație”

Ce balanță te-a urmărit în viața ta până acum?

Cu siguranță balanța justiției. Sunt o persoană foarte corectă. Nu îmi place și nu pot să te păcălesc, să am un interes ascuns, sau dacă împart eu ceva să îmi fac parte. Nu! Echitatea este esențială în orice domeniu, la orice nivel, indiferent de situație.

Ce culoare a avut viața ta? Poți delimita mai multe culori?

Haha! Da! Pot! Acum e roșie! Abundentă, activă, dinamică, fierbinte, dar și plină de provocări, de struggle.

S-a făcut roșie după o perioadă lungă de verde: construcție, acțiune, viteză, mers încontinuu, organizat resurse, construcție sustenabilă.

Înainte a fost gri.

Înainte de gri am trăit într-o zonă de violet.

Copilăria mi-a fost „o portocală”.

Acum visez la roz! Trebuie doar să mai aduc puțin alb în roșul actual.

Mi-ai vorbit de culori. Viața îți este datoare acum cu o nonculoare. Albul ca puritate sau ce definiție are albul tău?

N-aș merge pe ideea că viața îmi este datoare cu ceva însă imi place să-mi lansez dorințe și apoi sunt atent să văd cât de repede reușesc ele să se materializeze. Consider că abordarea aceasta este practic un barometru foarte important de evaluare a drumului pe care sunt. E corect, e greșit, e în acord cu sufletul meu?!

Aș corela albul cu sarea. Totul este minunat la suprafață însă parcă lipsește o bucurie simplă, naturală, intrinsecă. Este exact sarea din bucate și efectul ei transformator, înfloritor.

Silviu Lungu: „Mult timp m-a urmărit spiritul de sacrificiu! De multe ori sacrificiul inutil”