Sunete fragile și experimente post-rock. Cum s-a născut o trupă care ar putea fi ușor un fel de Radiohead de România? Marcel Hosu (Alternativ Quartet): „Toate trupele cred că pornesc cu aceeași idee: de a schimba lumea prin muzica lor... rămâne mai apoi problema sincerității”

Alternativ Quartet a luat naștere în 2008 în Bistrița și Cluj-Napoca, iar povestea lor începe cu visuri mari de a schimba lumea prin muzica lor. Inspirată inițial de trupe precum Pink Floyd, Mike Oldfield și Emerson Lake and Palmer, formația a evoluat către compoziții post-rock și experimente sonore fragile, descoperind ulterior influențe de la God Speed You! Black Emperor, Sigur Rós și Mogwai. De-a lungul anilor, trupa a explorat diverse instrumente, inclusiv orgi, sintetizatoare și instrumente de suflat, aducând o dimensiune complexă și inovatoare sunetului lor.

În turneul de lansare al celor mai recente albume, „Deocamdată suntem” și „Departe de solstițiu”, Alternativ Quartet a colaborat cu Brass Ensemble de la Opera Română din Cluj-Napoca, adăugând o nouă și interesantă dimensiune spectacolului lor live. Cu proiecții video cinematice și concerte planificate în locații prestigioase precum Muzeul Național de Artă al României, Palatul Culturii din Iași și Casa Tranzit din Cluj-Napoca, trupa își propune să ofere publicului o experiență imersivă de două ore, susținută de o combinație complexă de sunet și imagini. 

Pentru a afla care este povestea din spatele acestei trupe am stat de vorbă cu Marcel Hosu, solistul acesteia care ne-a spus despre procesul de compunere, colaborările recente și perspectivele viitoare ale trupei, subliniind angajamentul lor față de sinceritate și evoluția continuă în universul muzical.

Alternativ Quartet a apărut în 2008 la Bistrița și Cluj-Napoca, cum a început povestea voastră și cum a evoluat de-a lungul anilor?

Îmi place să romantizez originile noastre, gândindu-mă la mari trupe care s-au format la fel ca noi în liceu (sau chiar înainte) într-un mic oraș provincial — doar că este o comparație care nu reprezintă nimic mai mult decât dorința noastră de a călca pe urmele idolilor noștri, și poate de a ne arăta că este posibil să parcurgi un drum excepțional împreună, în aceeași formulă, de la început până la sfârșit. Radiohead ar fi poate cel mai elocvent exemplu. Toate trupele cred că pornesc cu aceeași idee: de a schimba lumea prin muzica lor. Există în orice activitate creativă imboldul de a fi un creator de lumi. Rămâne mai apoi problema sincerității, atât față de tine însuți, cât și față de muzica pe care o faci. Am început deci cu visuri mari și am ajuns în final să apreciem șansa și privilegiul pe care îl avem, de a putea urmări în continuare aceleași visuri. 

Marcel Hosu (Alternativ Quartet): „Îmi place să romantizez originile noastre, gândindu-mă la mari trupe care s-au format la fel ca noi în liceu (sau chiar înainte) într-un mic oraș provincial… Radiohead ar fi poate cel mai elocvent exemplu”

Ce influențe muzicale și artistice au stat la baza deciziei de a aborda compoziții postrock și experimente sonore fragile în creația trupei?

Experimente fragile am putea numi firul sensibil de care atârnă unele piese: o anumită stare și dispoziție emoțională fără de care tot castelul de cărți compozițional se prăbușește. Am pornit de la iubirile părinților noștri: Pink Floyd, Mike Oldfield, Emerson Lake and Palmer, The Doors, dar am reușit să ne găsim destul de repede și alte voci de care să ne agățăm. Numele Alternativ Quartet a coincis cu descoperirea unei noi sfere muzicale, care ne-a încurajat să ne croim un drum propriu. Dar prima piesă „post rock”, pe care am compus-o prin 2006, putem spune că se află în mod neobișnuit în afara unei influențe post-rock explicite. Era un gen de muzică pe care nu îl cunoșteam, iar faptul că am reușit să descoperim pe cont propriu o anumită expresivitate ține probabil de un anumit Zeitgeist. Acum par evidente referințele: God Speedyou! Black Emperor, Sigur Rós, Mogwai, trupe din care ne-am inspirat în anii care au urmat, dar pe care le-am descoperit treptat.

Cum ați descris evoluția sunetului trupei de-a lungul anilor și care au fost principalele influențe sau schimbări care au condus la direcția actuală, îndreptându-vă către orgi, synthetizatoare și instrumente de suflat?

Instrumentele de suflat provin datorită unui concert Bon Iver la care am fost în 2016 care mi-a deschis un ochi pe care l-am ținut închis toată viața. Niciodată nu simțisem o asemenea căldură la un concert, nu doar din cauza muzicii, ci și din cauza texturii alămurilor. Orgile au apărut mai apoi datorită concertelor gratuite de la Notre-Dame la care am participat aproape săptămânal înainte să ardă. — E incredibil câtă expresivitate poți să câștigi dacă variezi tipul de instrumente de care te folosești. E în același timp la fel de incredibil cât de mult îți complici viața și set-up-ul live cu toate aceste instrumente: un efort pe care ne bucurăm să îl facem și care ne aduce deocamdată satisfacții. Am botezat momentan acest set-up Marele Catrafus: cinci clape, o tobă orchestrală, multe chitare și nenumărate alte scule. Primul instrument de suflat pe care l-am folosit a fost în schimb flautul cu care Silviu deschide albumul Aripi și ale cărui influențe nu se află foarte departe. El provine de la Dan Byron. De la începuturile noastre am încercat să folosim instrumente cât mai variate, primul album învârtindu-se destul de mult și în jurul unui teremin. 

Citește și: Dan Byron și ambiția unui adevărat muzician: „Le-am spus părinților că mă duc să cânt pe stradă, dar ei nu aveau cum să mă oprească să fac asta pentru că știau că nu au cum să-mi ofere altceva”

Până de curând v-ați aflat în turneul de lansare al noilor voastre albume. Ce semnifică pentru voi „Deocamdată suntem” și „Departe de solstițiu”? Și care este mesajul pe care vă doriți să îl transmiteți cu ele?

„Deocamdată suntem” este un titlu echivoc, care conține mai multe aspecte temporale diferite. În primul rând putem spune că deocamdată suntem și că nu vom mai fi, atât noi ca trupă, cât și în general sau în particular ca oameni. Pe de altă parte putem spune că deocamdată suntem: suntem aici, în viață, ne bucurăm de aceste momente și de tot ce ne înconjoară. Nu suntem niciodată suficient de recunoscători și conștienți de profunzimea unor adevăruri aparent banale, lăsate în uitare: o anumită uimire în fața faptului de a fi, deocamdată. — „Solstițiu” nu are neapărat o semnificație precisă pentru noi. Este un ideal pe care probabil nu am fi capabili să îl definim, dar ne menținem vii prin constatarea faptului că suntem în continuare „Departe de solstițiu”. 

Cum a fost procesul de compunere și înregistrare pentru aceste două materiale discografice? Care au fost principalele provocări și momente semnificative?

Procesul de înregistrare a fost de-a dreptul uimitor pentru noi, și asta datorită unei întâlniri determinante: o întâlnire cu nimeni altul decât multi-instrumentistul și maestru al butoanelor Dan Georgescu, în legătură cu care îmi permit să spun că a devenit un adevărat prieten și o persoană pe care o respectăm toți. Ne-am decis să mergem să lucrăm cu el la studioul UNDA din București. A fost o experiență deosebit de plăcută și cu un rezultat foarte bun sau „extrem de decent” cum ar spune un prieten muzician din Timișoara. 

Legat de procesul de compunere, lucrurile sunt puțin mai alambicate. Compunerea acestor albume a coincis și cu aglutinarea noastră și reunirea trupei în formula inițială, după un hiatus de mai mulți ani de zile. Piesele reprezintă un nou început, cel puțin pentru mine, și cred că versul „iar o luăm de la-nceput” poate fi plasat în centrul lor. Aproape toate piesele au fost compuse în straturi și etape, uneori separați de granițe îndepărtate, cu lungi momente de pauză și reveniri. Ne-am luat timp și am lucrat la majoritatea ideilor până când nu am mai încăput pe un singur album. A fost o perioadă de învățare și de deschidere înspre noi orizonturi, și cred că asta ne ține în continuare doritori de a face muzică.

Marcel Hosu (Alternativ Quartet): „Cred că cel mai mare atu al unui muzician este sinceritatea pe care o are față de el însuși”

Puteți să ne dezvăluiți puțin despre conceptul din spatele turneului de lansare și cum v-ați pregătit pentru a oferi publicului o experiență imersivă de două ore?

Ne-am pregătit aproape un an pentru aceste concerte. Am avut mulți munți și multe văi de parcurs din punct de vedere tehnic pentru a putea oferi o prestație live care să prezinte în mod corespunzător muzica relativ stratificată de pe albume. Am lucrat în paralel și la proiecții care să acompanieze piesele, la un mic show de lumini. Sperăm să iasă într-adevăr ceva imersiv și la fel de special pentru public cum este pentru noi. 

Cum ați decis să colaborați cu un Brass Ensemble de la Opera Română din Cluj-Napoca în cadrul acestui turneu și cum a adăugat aceasta o dimensiune nouă și interesantă spectacolului vostru live? 

Este în primul rând o colaborare care schimbă modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceea ce facem, fiind obligați să ne privim munca din exterior și prin ochii unor oameni cu care împărțim scena. Am avut șansa și norocul să întâlnim niște oameni speciali, care pe lângă faptul că sunt niște muzicieni extraordinari, ne onorează cu o companie foarte plăcută. Totul a pornit de la căutarea unor persoane cu care să putem cânta live ceea ce am produs în studio și ceea ce am compus în ultimii ani, dar nu speram să găsim o potrivire așa de bună.

Care este rolul proiecțiilor video în cadrul spectacolului live și cum contribuie acestea la atmosfera generală pe care încercați să o creați pentru public?

Cred că au devenit încet o parte esențială a concertelor noastre, considerate cinematice prin natura lor. Există unele elemente în muzica AQ care o fac să se preteze acestui gen de acompaniament, a unor filme alese atent de către colaboratorul nostru de peste un deceniu, Bogdan Cosmin Coman. Ne axăm în principal pe filme vechi, dar nu avem reguli foarte clare. Încercăm să învățăm cât putem din istoria cinematografiei și din modul în care ea poate să se livreze unei experiențe muzicale care îi este uneori străină. Am început să cântăm acompaniați de proiecții încă din 2010. 

Povestește-ne puțin despre cele trei concerte din cadrul turneului de lansare și de ce ați ales locațiile respective: Muzeul Național de Artă al României, Palatul Culturii din Iași și Casa Tranzit din Cluj-Napoca. 

Un concert AQ este o experiență audio-vizuală intensă pe care reușim să o prezentăm în acest turneu într-un cadru deosebit. Până acum am invitat oameni cu convingerea că s-ar putea să le placă și să fie o experiență interesantă pentru ei, indiferent cât de apropiați sunt de genul de muzică pe care îl facem. Legat de locații, nu putem decât să spunem că suntem onorați să cântăm în aceste spații minunate și că ne bucurăm să fi fost acceptați de către aceste instituții: un efort al agenției noastre de booking Core Agency. 

Marcel Hosu (Alternativ Quartet): „Am fost o persoană foarte emotivă și în general înainte de concerte eram copleșit de emoții. Nu pot să spun că a te urca pe scenă e un lucru ușor. Vorbesc în schimb la trecut, pentru că am impresia că s-au schimbat unele lucruri în viața mea în ultimii ani” 

Marcel, ești solistul trupei Alternativ Quartet. Dar cum a ajuns muzica în viața ta?

Probabil prin vocea bunicii sau a mamei și prin frânturile de sunet și armonii pe care le-am auzit în primi ani ai vieții. Probabil și prin atenția care i-a fost acordată muzicii în familia mea și în mediul în care am crescut. În mod concret mai apoi prin benzile și casetele care erau ascultate la noi în casă, chiar dacă rolul cel mai determinant l-au jucat în final colegii de trupă, Alex, Bogdan și Silviu și prietenii din jurul trupei, cu care am purtat încă din adolescență cele mai importante dialoguri.  

Citește și: IT-ist cu un job mult-râvnit într-o corporaţie, și-a dat demisia fără să aibă vreo idee despre viitor. Astăzi este actor, coregraf și director de festival de teatru non-verbal. Paul Cimpoieru: „Am avut curajul să mă provoc, poate de-aia am şi ajuns aşa, en retard, la teatru, la 27 de ani”

Care sunt sursele tale principale de inspirație? Ce te inspiră?

Nu cred că există o altă inspirație în afară de altă muzică pe care o ascult și care reușește să arunce o lumină nouă asupra experiențelor pe care le trăiesc. Mă inspiră oamenii cărora doresc să le împărtășesc ceva, cu care vorbesc în mod constant în clipele fragile. Cred că posibilitatea unui dialog autentic și a transmiterii unei stări aparte mă inspiră mai mult decât orice altceva. 

Viața de artist nu este deloc ușoară. Cum găsești echilibrul între cariera muzicală și viața personală?

Din fericire am fost binecuvântat la capitolul acesta. Am o familie care îmi este alături dintotdeauna, un job care îmi permite să îmbin arta cu cercetarea științifică (lucrez ca cercetător la Academia Română), și în special o soție fără de care nu cred că aș putea face nimic și pe care o admir nespus de mult pentru răbdarea pe care o are, susținerea pe care mi-o acordă și atenția cu care observă activitatea mea. 

Ce simți atunci când ești pe scenă? Și ai vreun ritual înainte de concert?

Am fost o persoană foarte emotivă și în general înainte de concerte eram copleșit de emoții. Nu pot să spun că a te urca pe scenă e un lucru ușor. Vorbesc în schimb la trecut, pentru că am impresia că s-au schimbat unele lucruri în viața mea în ultimii ani. M-am regăsit înaintea ultimelor concerte cu o doză aș spune normală de emoții, și am reușit să mă bucur de mai multe momente din etapele unui turneu. Nu am niciun ritual înainte, doar bucuria de a mă urca pe scenă în continuare cu cei mai apropiați prieteni pe care îi am.

Marcel Hosu (Alternativ Quartet): „Toate trupele cred că pornesc cu aceeași idee: de a schimba lumea prin muzica lor”

Care a fost momentul din cariera și din viața ta în care te-ai simțit cel mai mândru?

Greu de spus. Mândria e deseori un mecanism de apărare. Nu cred că e un sentiment foarte valoros. Întrebarea mă face în schimb să mă gândesc la un moment foarte recent în care am vorbit în direct la radio în timpul unei emisiuni de la Guerilla cu Răzvan Ristea, un muzician pe care îl admir enorm, și care a avut niște cuvinte foarte înduioșătoare de spus despre noi. Nu voi ascunde faptul că l-am sunat după emisiune să îi mulțumesc și am izbucnit în lacrimi. Nimic nu se compară cu momente de genul. 

Care este persoana pe care o suni când ai o problemă, ai nevoie de un sfat sau, pur și simplu, vrei să sărbătorești o veste bună (pot să fie persoane diferite)?

Pe Paula, soția mea, cu care îmi împart viața de 12 ani. Este prima persoană pe care o sun în aproape orice situație. 

Ce sfaturi ai pentru tinerii muzicieni care doresc să exploreze genuri muzicale mai neconvenționale și să își dezvolte propria identitate artistică?

În mod normal m-aș abține de la a da sfaturi, dar în cazul de față am un sfat pe care țin să îl împărtășesc când se ivește o ocazie potrivită, ceea ce nu se întâmplă în schimb foarte des. Cred că cel mai mare atu al unui muzician este sinceritatea pe care o are față de el însuși. Doar în momente de sinceritate poți trage concluzii oneste despre munca ta, poți evita diverse căutări și poți avea curajul să faci ceea ce consideri în mod autentic valoros. 

Citește și: Cum poate ajuta terapia prin dans pacienții diagnosticați cu Parkinson? Și cum putem lupta împotriva rușinii, a sentimentului de vină și a tabuurilor? Coregrafa Irina Marinescu: „Dacă aș fi trăit într-o societate în care oamenii cu diferite sensibilități, „nebuni”, ar fi fost considerați speciali, sensibili, problemele de sănătate mentală nu ar fi dus la izolarea persoanei cu dificultăți”

Cum te pregătești mental și emoțional pentru un concert atât de complex și de inovator cum sunt cele gândite pentru turneul Alternativ Quartet?

Prin foarte multe repetiții. Încercăm să repetăm în fiecare zi înainte de un concert, cu toate că locuim în orașe diferite și este un mic coșmar logistic, în special în formula actuală, care implică și prezenta altor muzicieni și colaboratori. Dar cred că tocmai complexitatea ridicată a procesului face ca și satisfacția să fie mai mare atunci când lucrurile funcționează bine. 

Revenind la povestea Alternativ Quartet. Cum vezi evoluția scenei muzicale alternative în România și cum contribuiți voi la această evoluție?

Eu am locuit mai mulți ani la Tübingen în Germania și mai apoi la Paris. Din păcate am pierdut puțin contactul cu scena muzicală românească după plecarea mea și nu simt că mi-am revenit complet de când m-am întors. Acum un deceniu încercam să am o colecție relativ exhaustivă a albumelor lansate în underground. Mă simt onorat să fim incluși pe harta acestei lumi relativ diverse și surprinzător de solidare și să putem contribui și noi într-un fel sau în altul. Din toate mediile în care am făcut parte, simt că în domeniul muzical am întâlnit persoanele cele mai deschise și călduroase.

Care sunt așteptările voastre în legătură cu reacția publicului față de noul sunet și direcția muzicală abordate în cele două albume?

Până acum feedbackul a fost bun. Cântăm în continuare și piese vechi, inclusiv la aceste concerte. Există o continuitate în modul nostru de a aborda muzica, pe care nu reușim să o observăm decât retrospectiv, dar care ne oferă o identitate. În general preferăm să fim concentrați înspre viitor și să ignorăm acest aspect. Și acum lucrăm deja la piese și la compoziții noi. În momentul în care prezentăm un material publicului, suntem deja parțial cu gândul la ce putem schimba, ce putem îmbunătății și cum putem să facem lucrurile diferit pe un următor album. 

Și, pentru ultima întrebare, îți propun să ne gândim puțin către viitor. Marcel, cum îți vezi cariera în următorii ani? Și cum o să arate povestea Alternativ Quartet, care sunt proiectele sau colaborările pe care le visați?

Cum spuneam, am început câteva colaborări de care ne bucurăm foarte tare, fie ele în domeniul înregistrărilor, pe partea de management sau în legăturile noastre cu alți muzicieni. Nu avem planuri sau vise prea concrete. Încercăm să ne îmbunătățim și să facem muzică mai bună. E singurul lucru de care suntem cu adevărat responsabili. Dincolo de asta, lucrurile ne scapă din mâini și suntem perpetuu purtați prin mrejele destinului și hazardul coincidențelor.