Sunt câţiva ani de când puţini mai sunt cei din jurul meu care să nu se plângă de vreo formă de alergie. Rinitele alergice sunt deja ceva aproape nelipsit din peisaj, iar în rândul copiilor cele alimentare îşi fac resimţită prezenţa tot mai des. Estimările medicilor spun că aproximativ un sfert din populaţia României suferă de cel puţin o formă de alergie, iar cifrele cresc de la un an la altul. În aceste condiţii există încă multe informaţii greşite pe această temă şi multă ignoranţă din partea unora dintre cei care nu au avut de-a face cu astfel de probleme, ignoranţă care poate duce la probleme majore, inclusiv la moartea unui pacient. Dr. Adriana Nicolae, medic primar Alergologie şi Imunologie pediatrică, este unul dintre medicii care a înţeles că nu este suficient să-şi facă treaba în cabinet şi a pus bazele Asociaţiei Române de Educaţie în Alergii, asociaţie care vrea să aducă conştientizare în rândul populaţiei şi să ajute la creşterea calităţii vieţii persoanelor cu alergii.
Doamnă doctor, dumneavoastră sunteți medic cu specializare în alergologie și imunologie. Dar faceţi mult mai mult. V-ați asumat și o misiune extrem de provocatoare, cea de conștientizare. De ce?
De ce nu, aș putea să spun? De ce să mă limitez la profesie? Adică doar să diagnostichez și să tratez. Nu ar fi o împlinire pentru mine lucrurile astea, deși după atâția ani de experiență cred că sunt destul de corectă atunci când am în față un pacient. Chiar și atunci când nu sunt pricepută într-un anumit punct, cer ajutorul.
Dar în egală măsură am în fața mea părinți ai căror copii suferă de alergii severe sau chiar adulți care suferă de alergii severe și care se plâng, mi se plâng că nu au sprijin, că sunt priviți într-un mod greșit în societate, nu sunt înțeleși. Li se spune că alergia este un moft, că nu ar trebui luată în serios, că nu este mai diferită decât orice altă boală banală. Și lucrurile astea, tot repetându-se, m-au întristat foarte tare.
Le-am văzut neputința și am ajuns la concluzia că dacă ne unim noi, profesioniștii cu ei, pacienții, ne unim forțele și creștem nivelul de conștientizare și educare a populației. Atunci, poate dacă nu pentru ei, pentru copiii lor lucrurile vor sta cu totul diferit. Și da, m-am hotărât atunci să fac activism. Da, sunt activist pentru drepturile copiilor care suferă de diverse afecțiuni alergice și, în mod special, mă lupt pentru drepturile copiilor cu alergii alimentare. Pentru că, în opinia mea, ei sunt cei mai văduviți. În ciuda faptului că există o legislație nu sunt acceptați așa cum ar trebui să fie, nu sunt îngrijiți, nu sunt alimentați cum ar trebui să fie orice alt copil. Uneori le este respins dreptul la învățătură sau dreptul la joc, dreptul la a merge în excursie, dreptul de a face un sport ca toți ceilalți copii. Nu sunt foarte multe cazuri de genul ăsta, să nu spunem că este un fenomen general, dar, da, am avut multe cazuri în cabinet care s-au plâns de tot ce am enumerat și atunci am considerat că este important să ies din spatele scenei și să lupt pentru drepturile lor.
Sunt deja 5 ani, dacă nu mă înșel, de când ați înființat Asociația. Care sunt principalele obstacole de care v-ați lovit în tot acest timp?
Ne-am lovit cu toatele, nu numai eu, pentru că în asociație, în afară de mine și doamna doctor Plăcintescu, care suntem profesioniști, un alergolog şi un dermatolog, celelalte sunt mame de copii alergici, mame care au copii cu alergii alimentare severe sau dermatite atopice severe sau alergii respiratorii sau toate. Şi fiecare în parte am încercat, în domeniul nostru, să schimbăm ceva în rândul colegilor mei. Am întâmpinat încă o comoditate, este un cuvânt destul de dur, dar există și așa ceva. Poate impusă de niște conjuncturi, poate impusă de conducerea unor instituții. Cert este că nu fac foarte mulți ceea ce ar trebui să facă în acest domeniu, adică să diagnosticheze corect și să treacă la o altă etapă, cea de încercare de a vindeca sau de a rezolva cumva alergiile alimentare. Aici avem foarte puțini specialiști care se încumetă să facă provocări alimentare.
