Valer Simion Cosma, istoric și antropolog: „Ieșeai de la coasă, de la drujbă sau de la plug, lăsai tot și te duceai la striptease. În anii '90 am avut primul club de striptease rural din România, un colț de occident la Telciu, în Bistrița” - LIFE.ro
Mergi la conținut

Valer Simion Cosma este istoric, antropolog și fondatorul Centrului pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, dar și a Școlii de vară de la Telciu, unde ani la rând a adus invitați din toată lumea academică mondială, dar și artiști care au zăbovit săptămâni la rând la țară, alături de oamenii satului, de copiii care trăiau prinși, ca în mai toate satele din România, între o lume înceată, rurală, nostalgică și un ritm alert, occidental care și-a găsit drum o dată cu ideile noi aduse de cei care au imigrat în lumi moderne din occident și s-au întors schimbați.

Valer Simion Cosma a copilărit la Telciu, în acest sat în care a apărut primul striptease rural, în anii 90, și a plecat la oraș, la studii academice de istorie, pentru a se întoarce cu idei năstrușnice care aveau să-l schimbe și pe el, dar și satul.

Ce-ți place ție în zona în care trăiești?

Valer Simion Cosma: Eu trăiesc în Zalău, de trei ani și jumătate, unde lucrez ca cercetător în istorie și antropologie, la Muzeul de Istorie și Artă. În același timp, eu vin din Telciu, unde se află familia mea, unde ajung cât se poate de des și unde, vreme de 4 sau 5 ani, am organizat o serie de evenimente, de la ateliere și activități pentru copii și adolescenți, până la cursuri academice. Am făcut o școală de vară internațională, unde au participat profesori din mai multe țări, dar aveam spectacole de teatru, proiecții de filme, documentare și artistice, tot felul de activități.

De ce ai făcut-o?

Valer Simion Cosma: Un prim motiv pentru care am făcut această școală are a face cu niște frustrări pe care le aveam când eram în școala din comună. Am crescut într-un sat în care copiii cu înclinații în zone artistice nu aveau acces la activități la care copiii din mediul urban au: concerte, muzică, nemaivorbind de teatru sau expoziții. Or, eu am ținut să umplu acest gol, așa încât am invitat în fiecare an artiști, actori, regizori care locuiau câte o lună, două la Telciu și făceau ateliere cu copiii, de modelaj în lut, de teatru, de pictură sau de film documentar.

Film la Telciu, Bistrița

Apoi, decizia de a face aceste evenimente de vară ține de niște frustrări pe care le-am avut la nivel academic. Eu am terminat facultatea, am făcut doctoratul dar nu mi-am găsit un loc în universitate, așa încât am înființat, împreună cu niște prieteni, o asociație, Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, care se dorea să funcționeze ca un institut de cercetare independent. Am început să facem proiecte, evenimente, conferințe internaționale și ne-am trezit că asociația noastră devine un reper național și internațional, în sensul că am început să avem colaborări cu universități de prestigiu, am invitat profesori la activitățile noastre, iar evenimentul a ajuns să fie foarte apreciat și în mediul academic autohton. Recunosc, dacă nu am reușit pe cale instituțională, formală, ajutat de oameni, am reușit în acest mod să croiesc un drum paralel, ce m-a dus la colaborări cu mediul academic.

Acum mă împart între zona academică, unde susțin conferințe, am predat, am avut tot soiul de colaborări, și zona culturală, unde există activități pentru copii. Acolo mă implic mai rar, e drept, nu țin ateliere, dar facilitez prezența altor artiști pasionați de interacțiunea cu cei mici. În plus, aducem producții de filme documentare și spectacole de teatru. Așa se face că suntem la a doua colaborare cu regizoarea Geanina Cărbunariu, de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, dar și cu Adina Lazăr, cu Lorand Maxim sau Nona Șerbănescu și Alex Fifea. Iar acum avem o colaborare cu teatrul Habibi Kiosk din München, cu care facem un spectacol de teatru documentar despre viața și rolul muncitorilor sezonieri din România în societatea germană.

Cumva, în toate proiectele mele m-a interesat și o dimensiune socială.

Valer Simion Cosma, la Telciu

Mediul rural este un criteriu eligibil foarte bun în tot felul de proiecte, dar de cele mai multe ori intervenția este superficială, nu provoacă schimbări durabile. Tu însă spui că vrei să faci lucrurile mai mult decât superficial, ții artiștii mai mult timp în locurile voastre așa încât copiii să beneficieze mai mult din interacțiune. Care este schimbarea pe care ai văzut-o și provocat-o în acești ani?

Valer Simion Cosma: Am avut și proiecte de scurtă durată, de câteva zile, dar am încercat ca cea mai mare parte a proiectelor să se întindă pe câteva luni, fiindcă e important ca prezența artiștilor în comunitate să fie cât mai îndelungată și, pe lângă activitățile pe care le fac efectiv cu copiii, să aibă interacțiunile din afara programelor, pe lângă activitățile „impuse”.

Aș zice mai degrabă că este un început de schimbare. Participă 20, 30 de copii la un atelier iar dacă unul sau doi capătă deschiderea și încrederea că, deși este născut la țară, poate să facă ce-și dorește înseamnă că ne-am atins scopul. Două fete din sat, care au participat la activități în 2016, 2017 acum termină liceul de arte și spun că, dacă nu ar fi avut legătura cu oameni de la care să fi învățat niște lucruri și nu le-ar fi dat încredere, probabil nu s-ar fi dus la un liceu de arte, ci s-ar fi orientat cum merge valul, către o profesie populară.

Eu am convingerea că printr-un proiect mic, realizat de o asociație, nu se poate vorbi despre o schimbare structurală, dar se pot face schimbări mici, se pot deschide niște ochi sau niște minți. Asociațiile, oricât de bine intenționate ar fi, nu pot face ce poate face statul, prin căminele culturale, prin casele de cultură, prin direcțiile locale de cultură. Ce putem noi face este să oferim o serie de proiecte pilot, care, dacă se dovedesc viabile, le putem implementa și permanentiza alături de instituțiile statului.

Există cămine culturale în sate, unele renovate, altele în paragină. Cum ar fi ca acele cămine să fie amenajate ca un spațiu cultural, comunitar, unde copiii să aibă acces, pe lângă biblioteci, la săli cu calculatoare și internet, la săli atelier, pentru pictură, modelaj în lut, muzică sau teatru? Iar periodic să fie invitați artiști facilitatori care să vină și să susțină un program alături de copii. Acest tip de proiect este ceva ce o asociație nu poate face din pricina constrângerilor logistice și bugetare, dar statul și autoritățile locale pot.

Iar pentru o comunitate aceste interacțiuni înseamnă enorm. De pildă, copiii din Telciu au lucrat foarte mult cu Katia Pascariu, care a dobândit notorietate internațională o dată cu filmul lui Radu Jude. Ei bine, copiii de la noi sunt foarte mândri că au lucrat cu ea, că două veri, câte două luni, ea a stat cu noi în sat. Asta le-a dat un boost de încredere.

Cine au fost oamenii care te-au inspirat pe tine când erai mic, elev în sat?

Valer Simion Cosma: Unul dintre oamenii care m-au inspirat a fost profesorul de istorie, domnul Pașcu. El era director, funcție care îl ținea foarte mult ocupat, iar eu eram profilul elevului zelos, care citea mult, așa încât avea încredere să plece și să mă lase pe mine să țin lecția, ceea ce mie mi-a dat o încredere de sine cum niciun profesor nu a mai reușit până atunci.

În liceu, l-am avut profesor pe domnul Nicolae Bosbiciu, poet, care a reușit să mă facă să mă deschid mai mult în zona artei și culturii și căruia îi sunt foarte recunoscător.

În universitate, au fost doamnele Edit Szegedi, istoric, și Dora Czegenyi, antropoloagă la secția maghiară, care m-au ajutat foarte mult, de la corecturi, la sugestii de lectură sau recomandări.

Mai târziu, în 2014, la Berlin, am cunoscut-o pe Manuela Boatcă, care predă acum la Freiburg și conduce Institutul de Științe Sociale de acolo. Manuela s-a alăturat proiectului meu de la Telciu, care până atunci fusese doar o școală de vară și o conferință cu relevanță mai degrabă locală sau națională, dar datorită prestigiului și rețelei pe care o avea ea în mediul academic internațional ne-am trezit cu o listă de invitați la care cu câțiva ani în urmă nu aș fi îndrăznit să visez că ar accepta să vină și să conferențieze într-un sat, câtă vreme la universități de top din România încă nu ajunseseră.

De ce crezi că au acceptat?

Valer Simion Cosma: Cred că și locul i-a atras; e ceva exotic la Telciu. Cred că și proiectul li s-a părut inedit, adică a vorbi despre ruralitate în mediul rural, când de regulă discuția se petrece în mediul urban, în amfiteatre sau în muzee. Asta a subliniat și regretatul profesor Vintilă Mihăilescu, care a participat la prima ediție a evenimentului și care a remarcat exact acest lucru, un eveniment de cea mai înaltă ținută academică, ținut într-un cămin cultural la sat sau la școală.

Valer Simion Cosma, alături de profesorul Vintilă Mihăilescu

Apoi, profesorul Cornel Ban, care preda la Boston în acea perioadă, a venit la a doua ediție a Școlii de vară. Am fost tare surprins să aflu că profesorul Ban, în timp ce-și lansa cartea la New York, a primit o cerere cel puțin inedită de la o doctorandă americană: i-a cerut o scrisoare de recomandare pentru a fi acceptată la Telciu, la Școala de vară din România.

Profesorul Ban nu știa nimic despre această conferință, dar, mi-a povestit ulterior, imediat ce a ajuns acasă a început să caute detalii. Atunci m-a și contactat pe mine, ceea ce m-a bucurat enorm, fiindcă cu un an înainte îi citisem cartea și îmi plăcuse foarte mult.

Profesorul Ban vine dintr-un sat la 20 de km de Telciu, predă de mai mulți ani în SUA și i s-a părut un scenariu de film ca în timpul lansării unui volum, la New York, să fie oprit de o americancă pentru o recomandare la o conferință la… Telciu, o comună din Bistrița, România. Nu cerea nici pentru Cluj, nici pentru București, ci pentru Telciu. (râde)

E drept, fiindcă noi aveam locuri limitate, făceam o selecție foarte drastică, pe baza unor recomandări serioase.

Cum arăta satul copilăriei tale?

Valer Simion Cosma: Telciu este un sat care intersectează foarte bine pe de o parte modernitatea târzie, pe de alta o zonă arhaică, dacă mă gândesc la detalii de cultură, mentalitate sau atitudini. Sau chiar la modul cum arată. Vorba lui Vintilă Mihăilescu, pe un parcurs de 50 de metri treci de la o bucată de București veritabil, la o zonă în care ți se ivește în cale cineva cu căruța, cu balegă, care merge la câmp.

Rezistă și acum un amestec pe care l-am văzut și eu, în anii 90, în copilărie. Telciu a fost satul cu primul striptease la țară, în anii 90, dar bunicii mei au primit curent în 1996, iar casa unde s-a născut tata se află într-o zonă în care nici acum nu a ajuns curentul electric. Pleca lumea în străinătate, de unde aduceau blugi, mașini, dar în anii 90 erau oameni care mergeau zilieri la muncă și primeau bucate în loc de bani. Acest amestec contradictoriu mi s-a părut fascinant.

Valer Simion Cosma (dreapta), la vârsta la care descoperea fascinația satului său, Telciu

Mi se pare că reflectă mult mai bine societatea românească decât alte zone, fiindcă la noi, de câțiva ani buni, predomină o falsă opoziție între modernitate și ruralitate. Dar adevărul este că ruralitatea e parte din modernitate de mai bine de 100 de ani. Chiar dacă la nivel de discurs public se întreține ideea că i se opune. Dacă ne uităm la cifre, România a fost și a rămas cea mai agrară țară din UE, cu cel mai mare număr de gospodării țărănești, care au fost foarte bine integrate în circuitul modernității.

Dar am impresia că, dincolo de aceste interpretări antropologice, oamenii se duc cu mintea în fața acestei modernități. Cum e să apară într-un sat un striptease?

Valer Simion Cosma: A fost bulversant pentru vremurile de atunci. Dar lumea a acceptat foarte repede, îmi amintesc. Bine, barul s-a închis în 2002, dar a activat vreo 6-7 ani. Era un fel de colț de occident pe care-l aveam la Telciu. Ieșeai de la coasă, de la drujbă sau de la plug, lăsai tot și te duceai la striptease.

O perioadă eu am avut o percepție puristă a acestor realități, dar am realizat că important este să pricepem ce facem noi cu lumea asta, care există, nu cu niște proiecții.

De ce ai început aceste conferințe la Telciu?

Valer Simion Cosma: Am început, sincer, din nevoie. Eram la doctorat la Cluj, trebuia să organizez o conferință acolo, reușisem să adresez invitațiile unor profesori din străinătate, când profesorul meu coordonator m-a anunțat că a picat finanțarea pe care o aveam, că nu putem să mai organizăm întâlnirea la Cluj, așa că trebuia să caut alternative.

Am ajuns la Telciu, unde m-am întâlnit cu primarul și am discutat puțin. Eu, pe de o parte, m-am plâns că nu mai aveam spațiu unde să găzduiesc conferința, iar el, pe de altă parte, se plângea că nu se întâmplă nimic în comună. Așa am socotit că putem să încercăm să facem conferința la țară. A ieșit atât de bine acea întâlnire încât anul următor, primarul m-a provocat din nou. Așa am continuat câțiva ani până când am întâlnit-o pe Manuela Boatcă și dimensiunea evenimentului a devenit internațională.

(553) Interview with Manuela Boatcă about the mission of Telciu Summer Conferences and CSMLR – YouTube

Și am să-ți spun acum o altă istorioară cu o profesoară din SUA, un superstar academic, dacă vrei, Julie Klinger, pe care o voiam invitată la conferințele noastre. I-am scris dar mi-a răspuns că are agenda făcută deja pentru un an de zile și nu mai poate modifica nimic. Profesorul Ban, când i-am povestit, mi-a spus să revin la ea cu un email și să adaug un pic de context. Îi spusesem că se petrece la țară, dar cred că ea își imagina că vorbeam de un resort, ceva foarte occidental, nicidecum că ar fi vorba de o zonă cu căruțe și țărani cum nu se poate vedea în satele vestice.

Prof. Julie Klinger, invitată la Școala de vară din Telciu

I-am trimis niște materiale video, i-am povestit despre evenimentele din căminul cultural, din școală, i-am spus că participă și localnicii și i s-a părut atât de tare ce a văzut încât nu doar că a anulat ce avea și a venit, ci i-a adus cu ea și pe soțul și pe mamă-sa. A venit la spectacol, a participat și la Zilele Satului Telciu, apoi am mers împreună la o țesătoare din zonă, unde s-a îmbrăcat în straie populare românești.

(553) An interview with Julie Klinger (University of Delaware) about Telciu Summer Conferences – YouTube

Mi-am dat seama atunci, dar analizând și deciziile altor invitați ai noștri, de avantajul pe care ni l-a dat contextul, satul, cu acest amestec pestriț de epoci și curente; ieși de la asfalt un pic, urci pe deal, te trezești într-o gospodărie cu vaci, cu cai, iar când ridici ochii vezi cutia sau routerul de internet sau intri în casă, mergi la baie, în condiții de oraș, practic.

Cred că sunt trei revoluții care au modificat spațiul rural de la noi: revoluția agrară, electrificarea în perioada comunistă, iar acum băile în casă, mai ales în zonele unde oamenii au migrat puternic în străinătate.

Cum te-au schimbat pe tine aceste conferințe?

Valer Simion Cosma: Mi-au schimbat punctul de interes. Dacă înainte eram preocupat mai degrabă de istoria secolului XIX, acum sunt mai atent la ce se întâmplă în aceste vremuri. Eu sunt autodidact în antropologie, dar am început să corelez niște evenimente care se petrec la nivel local cu unele care se petrec global, iar asta mi-a dat o altă perspectivă. Faptul că oamenii din Telciu își fac baie în casă este parte dintr-un proces mult mai amplu care se petrece în acest sat global.

Și totuși tu locuiești într-un oraș!

Valer Simion Cosma: Locuiesc într-un oraș, dar unul cu un profil foarte rural. În 1968 Zalăul avea 15.000 de locuitori, majoritatea maghiari, iar în anii 70-80 a ajuns la 60.000 de locuitori, în urma industrializării. Majoritatea locuitorilor însă sunt la prima generație urbană. Dar mie îmi place, este un oraș profund muncitoresc, ceea ce pentru cineva care face teren, antropologie și vrea să înțeleagă cum se transformă această lume este locul perfect.

Share this article

Pe aceeași temă

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora