Viaţa în Qatar, ţara în care locuiesc mai mulţi străini decât localnici

Odată cu Campionatul Mondial de Fotbal de anul acesta, organizat în Qatar, această ţară a intrat mai mult ca oricând în atenţia întregii lumi. Cunoscut drept unul dintre cele mai bogate state din lume, cu al treilea cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume, acesta este şi extrem de contestat prin prisma regulilor stricte şi a acuzaţiilor repetate care se referă la nerespectarea drepturilor omului. Viaţa în Qatar este, cu siguranţă, un răsfăţ pentru unii, o provocare pentru alţii şi dezastruoasă pentru mulţi dintre cei care ajung să lucreze acolo.

Qatar, o ţară mică, foarte bogată şi acuzată de abuzuri faţă de expaţi

Qatar este o ţară a cărei economie a fost construită pe resursele generoase de petrol şi gaze naturale, iar reţeaua media Al Jazeera a ajutat la consolidarea puterii în zonă. Stat musulman, cu reguli extrem de stricte, după venirea la putere a prinţului Hamad bin Khalifa al-Thani, în vara lui 1995, teoretic lucrurile au început să se schimbe şi să fie instituite reforme liberale.

Noul emir a vorbit despre desfiinţarea cenzurii presei, alegeri democratice şi a dat femeilor drept de vot. Noua constituţie garantează libertatea de exprimare, de întrunire şi chiar de religie, femeile au voie că conducă maşina, să iasă din casă fără însoţitor şi să deţină funcţii de conducere sau în administraţie. Sunt însă obligate să poarte ţinute definite drept decente, cu umerii şi genunchii acoperiţi. Şi cam acestea sunt aşa-zisele lor libertăţi. În rest, nu se pot căsători fără aprobarea tutorilor lor masculini, nici să studieze în afara graniţelor ţării, să călătorească în străinătate şi chiar să lucreze în anumite domenii.

Toate formele de sex în afara căsătoriei sunt incriminate în Qatar, pedepsele mergând până la 7 ani de închisoare şi biciuire sau lapidare, în cazul musulmanilor. Homosexualitatea este şi ea ilegală în această ţară, iar orice gest de intimitate în public, indiferent de sex, este considerat jignitor şi poate conduce la arestarea celor implicaţi.

Pe de altă parte diferenţele dintre pătura bogată şi cea săracă sunt uriaşe. Cetăţenii născuţi în Qatar, de câteva ori mai puţin numeroşi decât imigranţii, sunt şi cei mai bogaţi şi privilegiaţi oameni. Numărul lor depăşea în 2017 puţin peste 300.000, în timp ce expaţii erau la acel moment peste 2,3 milioane.

Forţa de muncă în Qatar este reprezentată în proporţie copleşitoare de persoane străine, 94%. Asta în condiţiile în care legile sunt foarte stricte cu cei care aleg să muncească în această ţară, iar Human Rights Watch a avertizat în repetate rânduri că mulţi dintre imigranţi sunt abuzaţi şi exploataţi de angajatorii lor.

De altfel, aici nu există sindicate, iar angajatorii au drepturi depline asupra celor pe care îi aduc să lucreze în ţară: le pot anula oricând permisul de rezidenţă, le pot interzice să schimbe locul de muncă şi chiar să părăsească Qatarul sau să le interzică revenirea pe teritoriul acestuia vreme de cel puţin 2 ani.

Cel mai recent scandal internaţional este legat chiar de pregătirile pentru Campionatul Mondial de Fotbal, jurnaliştii de la The Guardian publicând o anchetă conform căreia cel puţin 6.751 de muncitori au murit în perioada 2011 – 2020 în timpul lucrărilor de realizare a infrastructurii necesare. Organizaţii internaţionale pentru drepturile omului au acuzat şi ele autorităţile de abuzurile şi relele tratamente la care au fost supuşi muncitorii în toţi aceşti ani.

Cheltuielile în Qatar

Bogăţia Qatarului se vede încă de când pui piciorul în aeroport şi pe drumul către cazare. Şoselele sunt largi, cu multe benzi pe sens şi fără cusur. Chiar şi aşa traficul, în special la orele de vârf, este haotic, mulţi dintre şoferi ignorând să semnalizeze la schimbarea de bandă sau să păstreze distanţa faţă de maşina din faţă, motiv pentru care tamponările sunt la ordinea zilei.

Pe de altă parte, mersul cu maşina aici este probabil cel mai puţin costisitor, având în vedere costul aproape infim al benzinei. Preţul unei curse de câţiva kilometri cu taxiul este aproximativ egal cu cel al unei cafele în Bucureşti, poate chiar mai ieftin.

Alcoolul, în schimb, se găseşte greu şi la preţuri exorbitante. Sunt doar câteva cluburi în Doha care au dreptul să vândă alcool şi nu ai voie să îl consumi în public, ci doar la tine acasă.

Chiriile sunt şi ele extrem de ridicate. Pornesc, în general, de la 1.000 de euro cele mai ieftine. Mâncarea şi apa au şi ele preţuri extrem de ridicate, totul provenind din import, iar amenzile în trafic încep de la echivalentul a câteva sute de lei şi pot ajunge la mii de lei.

Citeşte şi: Viaţa în Arabia Saudită – LIFE.ro

Imaginile din acest articol ne-au fost furnizate de depositphotos.com.