Viața lângă un alcoolic: „Am ajuns să-mi gândesc zilele în detaliu, să fiu atent mereu ce spun, când spun”

Cosmin și Oana* sunt împreună de opt ani. Micile momente petrecute împreună, seara, cu câteva beri sau o sticlă de vin în față au devenit tot mai dese și, fără să-și dea seama, Oana a ajuns alcoolică. Bea mult, bea pe ascuns, își ia liber de la job ca să stea acasă și să bea. Nu mai găsește plăcere în nimic: nici în relațiile de prietenie, nici în cea de cuplu. Sigur, sentimentele de vinovăție și de goliciune ale unui alcoolic sunt greu de suportat. Dar cum rămâne cu cel care-i stă alături unui dependent de alcool și-l vede în toate momentele de decădere? Am vorbit cu Cosmin despre cum se vede alcoolismul de pe partea lui de baricadă. Cum e viața lângă un alcoolic, când minciuna și neîncrederea sunt la ordinea zilei? Ce-i dă forță să meargă mai departe? În acest vârtej emoțional, cel mai greu de suportat sunt, culmea, scurtele momente de luciditate, care te fac să vezi ce-ai fi putut să ai lângă tine, dar nu ai.

*Din motive care țin de protejarea identității, numele folosite în acest articol nu sunt cele reale.

„E vorba de speranța de mai bine. Ăsta e singurul lucru ce mă duce mai departe. Când trăiești cu un alcoolic, e foarte simplusă zici la revedere și să pleci. Dar eu încă o iubesc și vreau o familie sănătoasă la cap cu ea”, spune Cosmin. El are 36 de ani, iar Oana, soția lui, are 35.

Citește și: Beau în fiecare seară. Sunt alcoolică?

Oana e angajată la firma soțului ei. O săptămână pe lună nu se duce la birou. Stă acasă și, în principiu, bea. De dimineața până seara. Nu se ferește să bea nici când se duce la birou, pentru că-și permite, doar soțul ei e cel care deține compania și, dacă el o tolerează, n-are de ce să-și facă griji. Uneori face scandal la birou, alteori, nu. În fiecare zi bea. Bea mult, bea necontrolat, bea pe furiș, bea până vomită, bea până adoarme, bea până nu mai poate să mănânce și se simte din ce în ce mai rău.

„În momentul de față, nevastă-mea n-a mai mâncat de o săptămână. În schimb, a tot vomitat. Acum se simte slăbită, știe că trebuie să renunțe la alcool și, în clipa asta, sunt două opțiuni. Una: s-o las să îi fie rău încă vreo săptămână – dar rău de tot, cu vărsături, deși n-a mai mâncat. A doua: să-i cumpăr marijuana. Când fumează iarbă, într-o zi-două se pune pe picioare”, spune Cosmin.

Nu-l lasă sufletul s-o vadă că se chinuie în momentele când se simte rău, dar nici nu știe cum s-o convingă să se lase de băut. Simte c-a încercat cam tot ce se putea-ncerca.  

În perioada asta, ritmul de consumat alcool al Oanei se desfășoară ciclic: în fiecare lună bea până nu mai poate și i se face rău, apoi trece pe iarbă ca să-i revină pofta de mâncare și să se pună pe picioare, după care în jur de o săptămână nu mai bea alcool sau bea în cantități mici. Apoi o ia de la capăt. Iar și iar.

Dar unde se află Cosmin în toată această poveste despre alcoolismul ei?

„În momentul în care nu mai ai interese, atunci alcoolismul e nasol”

Cosmin s-a hotărât să-și spună partea de poveste după ce el și soția lui au citit articolul despre Alina, o altă femeie dependentă de alcool. Îl aștept la o terasă din centrul Capitalei, într-o seară din cursul săptămânii, după program. Vine, își aprinde o țigară, ne comandăm fiecare câte o bere și începem să vorbim despre cum e, pentru el, viața lângă un alcoolic.  

„Cred că eu sunt alcoolic, cred că nevastă-mea e alcoolică”, începe Cosmin să povestească. „Eu văd treaba asta cu alcoolismul la modul: cât de funcțional ești în societate? În momentul în care nu mai ai interese cu privire la tine, la job, la ceilalți din jurul tău, atunci alcoolismul e nasol. Eu unul sunt un alcoolic cronic, beau vreo două beri pe zi, în fiecare zi. Beau zilnic de vreo șapte-opt ani, dar sunt un alcoolic funcțional. Nevastă-mea nu mai e funcțională”, adaugă el.

Alcoolismul e o boală cronică, adică o boală care nu se vindecă de tot, la fel ca diabetul, hipertensiunea sau cancerul. Dar, în societate, alcoolismul nu e privit ca o boală, ci ca un viciu arătat cu degetul.

Românii de îmbată, în medie, de 14 ori pe an, arată cel mai recent sondaj al Global Drug Survey (GDS – o companie independentă de cercetare din Marea Britanie care publică anual un raport referitor la consumul de droguri și alcool). Un pic mai bine decât media la nivel mondial, care e de 20 de ori pe an. Sondajul a fost realizat pe 110.000 de persoane din 25 de țări, 66% bărbați, 44% femei, în perioada 7 noiembrie – 30 decembrie 2019, adică înainte de pandemie.

În general, pe tot Globul, femeile se îmbată ceva mai rar decât bărbații: de 12 ori/an femeile sub 25 de ani versus 18 ori/an bărbații sub 25 de ani, respectiv de 22 ori/an femeile peste 25 de ani versus 27 ori/an bărbații peste 25 de ani.

Tot femeile (39%) sunt cele care regretă mai mult decât bărbații (30%) că s-au îmbătat. Totuși, să ținem cont de faptul că sondajul se bazează pe ceea ce au declarat participanții.

De rușine, femeile beau pe ascuns și nu cer ajutorul.

„La femei, băutul e și mai parșiv, pentru că ele întotdeauna se ascund și întotdeauna mint. Dacă noi, bărbații, spunem «Da, bă, am băut, care e problema ta? Am băut pe banii mei, ce te interesează pe tine?», femeile se rușinează grav și se ascund în ultimul hal. Și la nevastă-mea, stau zi de zi cu ea și îmi dau seama că e băută numai când trece de un anumit prag, numai atunci sunt 100% sigur că e băută”.

Cosmin

Bărbatul din fața mea se consideră deopotrivă victimă și agresor în relația cu soția lui alcoolică. Pe de o parte, e victima abuzurilor verbale ale unei femei alcoolice care, când bea, nu scapă vreo ocazie să-l învinovățească. Pe de altă parte, se consideră vinovat pentru că nu reușește s-o facă să se oprească.

Cum devii alcoolic. Începutul

Atunci când s-au cunoscut, în urmă cu opt ani, Cosmin și Oana beau ocazional. Și el, și ea, ieșiseră din relații în care băuseră și mai mult, așa că nu li s-a părut în neregulă că, în scurt timp, au început să bea împreună, zilnic. În fiecare seară se întâlneau acasă, după job, și beau. Cele două-trei beri sau o sticlă de vin de persoană erau, pentru ei, cantități normale.

Continuarea articolului, AICI