Anne Frank, cea mai cunoscută fetiță din istorie: de la educația Montessori, la viața în ascunzătoare și până la arest și la moartea în lagăr

Anne Frank a fost unul dintre miile de copii evrei ce au fost omorâți în timpul Holocaustului. Ea a devenit un nume cunoscut în întreaga lume și una dintre cele mai dezbătute victime ale holocaustului după ce jurnalul său ”Jurnalul unei tinere fete” a fost publicat de către tatăl său, câțiva ani mai târziu de la moartea ei.

Acest jurnal este astăzi una dintre cele mai cunoscute cărți și a fost tradus în câteva zeci de limbi. De asemenea, a fost adaptat și pus în scenă în câteva piese de teatru și filme, în întreaga lume.

Născută în Frankfurt, Germania, în timpul unei perioade extreme de tumultoase pentru istoria națiunii, s-a mutat împreună cu familia la Amsterdam, la începutul anilor 1930, după ridicarea mișcării naziste în țara sa natală.

La începutul celui de-al doilea Război Mondial, naziștii au ocupat Olanda, iar evreii nu au mai fost nici aici în siguranță.

Pe măsură ce persecutatea populației formată din evrei era în plină ascensiune, familia Frank a fost nevoită să se ascundă.

La vârsta adolescenței, Anne care visa să devină scriitoare, a început să-și scrie jurnalul, însemnând zilnic întâmplările vieții sale din ascunzătoare. Nu și-a pierdut nici o clipă speranța că viața ei se va întoarce la normal, însă toate visurile ei au fost spulberate în vânt: ea, mama și sora sa au fost ucise împreună cu alte mii de evrei din lagărele de concetrare. Singurul care a supraviețuit războiului a fost tatăl ei.

Copilăria micuței Anne Frank

La 12 iunie 1929, într-o casă frumoasă din Frankfurt se năștea Annelies Marie Frank. Părinții ei, Otto și Edith mai aveau deja o fiică, pe micuța Margot. Familia Frank era o familie evreiască liberală tipică, de clasă mijlocie care trăia într-o comunitate asimilată de cetățeni evrei și neevrei. Tatăl, fost militar devenise businessman și atât el, cât și mama erau oameni citiți și își încurajau permament fiicele să învețe.

Anne s-a născut într-o eră dominată de haos la nivel politic în Germania. În martie 1933, partidul nazist al lui Adolf Hitler a câștigat alegerile locale din Frankfurt și a preluat consiliul municipal. Partidul era deja cunoscut pentru doctrina sa anti semită, iar părinții au început să se teamă pentru copiii lor.

Când Hitler a devenit cancelar al Germaniei, familia Frank s-a mutat în Olanda, în Amsterdam, temându-se pentru viața lor. Au fost peste 300 de mii de evrei care au părăsit Germania între anii 1933 – 1939.

În acest timp, Otto Frank s-a transformat în industriaș și a muncit din greu pentru a asigura stabilitatea financiară a familiei. A început cu un job nepretențios la o companie ce extrăgea pectina din fructe și încet încet a pus pe picioare propriul business.

Anne a început să frecventeze cursurile școlii Montessori. Era o fetiță extrovertită, foarte vorbăreață și foarte prietenoasă. Întotdeauna i-a plăcut să citească și și-a făcut un obicei din a scrie. Însă, era tot timpul foarte secretoasă cu însemnările ei și nu le permitea nici măcar celor mai apropiați prieteni să citească scrierile ei.

Când în sfârșit familia Frank și-a stabilit o rutină confortabilă, nemții au invadat Olanda, în mai 1940, iar viața pașnică a evreilor de aici s-a prăbușit brusc. Persecutarea evreilor a debutat cu implementarea unor legi restrictive și discriminatorii, ocazie cu care Otto Frank, se vedea a doua oară în situația de a se teme pentru viața lui și a familiei sale.

Din cauza legilor restrictive, Anne și sora sa au fost forțate să abandoneze școala la care mergeau și să se înscrie la liceul evreiesc. Între timp, tatăl său se chinuia tot mai tare să asigure partea financiară de care avea nevoie familia, mai ales că din cauza faptului că era evreu nu i s-a mai permis să aibă afacerea sa.

La aniversarea vârstei de 13 ani, Anne a primit din partea părinților săi un jurnal cu coperți din piele roșie. A început să scrie în el aproape imediat. Chiar dacă majoritatea înscrierilor sale inițiale au fost despre rutinele lumești ale vieții de zi cu zi, ea a scris și despre modul în care familia ei a fugit din Germania și s-a adaptat la viață din Olanda.

Viața în ascunzătoare

În iulie 1942, sora sa mai mare, Margot, a primit o solicitare de raportare la o tabără de lucru nazistă din Germania. Realizând pericolul ce păștea asupra familiei sale, Otto le-a luat pe fete și pe soția sa și s-au ascuns în niște clădiri improvizate ce se aflau în spatele sediului companiei sale.

Câțiva dintre foștii angajați ai lui Otto au fost cei care au ajutat familia Frank în timpurile cruciale. Foarte curând, familiei Frank i s-a mai alăturat încă o familie de evrei, familia unui dentist.

Inițial, Anne a văzut din viața în ascunzătoare o aventură și și-a exprimat entuziasmul în jurnalul ei. De asemenea a început să nutrească sentimente de dragoste pentru Peter ban Pels, băiatul acelei familii, lucru menționat și în jurnal.

Deoarece nimeni nu avea voie să iasă afară, Anne își petrecea majoritatea timpului cititnd și scriind. Jurnalul ei a devenit cel mai apropiat confident al său și a descries în detaliu relația cu fiecare membru al familiei ei.

Pe măsură ce timpul trecea, Anne a început să piardă din optimismul acela caracteristic tinereții și a început să fie obosită de confesiune.  Cu toate acestea, nu și-a pierdut speranța că într-o bună zi viața ei se va reîntoarce la normal și se va duce din nou la școală. În jurnal a menționat că își dorește ca într-o bună zi să devină scriitoare.

Arestul

Cele două familii de evrei au fost trădate de un informator în 1944, după doi ani în care au stat ascunși. Ascunzătoarea lor a fost descoperită în luna august a acelui an, iar familia Frank și ceilalți care se ascundeau acolo au fost arestați și interogați. Deoarece au fost arestați în ascunzătoare erau considerați criminali. Grupul a fost trimis în lagărul de concentrare de la Auschwitz unde bărbații au fost separați de femei. Anne, Margot și mama lor au fost separate de Otto și au fost duse în tabăra de femei unde au fost puse la munci foarte grele.

După un timp, Anne și Margot au fost smulse de lângă mama lor care a murit puțin mai târziu, și mutate în lagărul de concentrare Bergen-Belsen, un loc în care condițiile de viață erau și mai mizerabile și erau nevoite să trăiască cu foarte puțină mâncare și fără nici un fel de facilități sanitare.

După moarte rămâne moștenirea

În 1954, o epidemie de tifos a cuprins lagărul de concentrare și s-au răspândit în același timp multe alte boli. Deși nu se știe cu exactitate de ce anume s-au îmbolnăvit surorile Frank, se crede că Margot și Anne au murit în februarie-martie 1945.

Otto Frank a fost singurul supraviețuitor al familiei. Miep Gies, cea care a recuperat jurnalul lui Anne Frank după ce familia a fost arestată, i l-a dat lui Otto după ce acesta s-a întors în Amsterdam din lagărul de concetrare.

În timp ce citea jurnalul, tatăl și-a dat seama că fiica lui a păstrat o înregistrare exactă și bine scrisă a timpului petrecut de ei în ascunzătoare și a decis să-l publice.

Prima data jurnalul a fost publicat în olandeză sub denumirea de „Het Achterhuis. Dagboekbrieven 14 Juni 1942 – 1 Augustus 1944” (Anexa: Note de jurnal 14 iunie 1942 – 1 august 1944). Foarte curând a fost tradus în engleză și publicat în 1952 cu titlul: Anne Frank: Jurnalul unei tinere fete”.

Traducerea în engleză a devenit foarte populară și foarte curând a fost adaptată în scenarii de film. De-a lungul anilor jurnalul a fost tradus în peste 60 de limbi și este considerat cea mai răspândită și citită carte a secolului 20.