Viața lui Christiane Amanpour, cea mai cunoscută corespondentă de război, femeia care i-a intervievat pe cei mai căutați lideri ai lumii arabe

Viața lui Christiane Amanpour ar putea fi scrisă cu litere de tipar la intrarea în sediul central CNN. De mai bine de 20 de ani este corespondent șef la nivel internațional pentru unul dintre cele mai mari companii media. De asemenea, se spune că este cel mai bine plătit corespondent din lume.

Christian Amanpour este corespondentul care a reușit să realizeze unele dintre cele mai importante interviuri din lume, cu șefi de stat și de guverne la care cu greu se putea ajunge în momente cheie ale istoriei. Ea a fost cea căreia i se oferă un acces privilegiat la informații la care alți jurnaliști nici nu visează. Christiane Amanpour reprezintă o autoritate pentru Islam, cu conexiuni importante în Orientul Mijlociu, dar și la nivelul întregului glob.

Dar cine este Christiane Amanpour și cum a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști din lume?

Viața lui Christiane Amanpour în lumea arabă

Născută la data de 12 ianuarie 1958, la Londra, dintr-un tată iranian și o mamă englezoaică, Christiane Amanpour s-a mutat împreună cu familia la Teheran, la scurt timp după ce a venit pe lume. În Iran a dus o viață privilegiată, tatăl ei fiind director executiv al unei companii aeriene. La vârsta de 12 ani a fost înscrisă într-un boarding school britanic și a frecventat două școli catolice în Anglia. În 1979, în timpul Revoluției islamice, familia ei a fugit din Iran și a devenit una dintre sutele de familii de refugiați. La scurt timp după asta, Christiane Amanpour s-a mutat în Rhode Island, unde s-a înscris la facultatea de jurnalism.

Primii ani din viața de jurnalist a lui Christiane Amanpour

Încă din timpul studenției, Christiane a intrat ca intern la canalul afiliat NBC Rhode Island, WJAR. După absolvire Summa Cum Laude și obținerea diplomei de licență în jurnalism, Amanpour a văzut ce înseamnă să ai părul prea negru și să fii de origine islamică, la diferitele job-uri la care a încercat să se angajeze și de unde a fost respinsă. În cele din urmă a fost acceptată ca asistent la biroul CNN Internațional din Atlanta. „Am ajuns la CNN cu o geantă, cu bicicleta mea și cu 100 de dolari”. A fost apoi transferată în Europa  în 1986, în timpul prăbușirii regimului comunist. Abia atunci reportajele ei au început să atragă atenția conducerii CNN.

Viața de corespondent internațional a lui Christiane Amanpour

În 1989, Amanpour a primit oficial postul de corespondent internațional, când a început să facă reportaje importante despre revoluțiile democratice din Europa de Est.

Prima intervenție aplaudată a fost acoperirea Războiului din Golf, în 1990, urmată de reportajele premiate despre conflictele din Bosnia și Rwanda.

A fost acceptată să lucreze la biroul central din Londra și a fost prima alegere atunci când a venit vorba de corespondențe din zone de război precum Irak, Israel, Iran, Afganistan, Pakistan, Somalia sau Rwanda. În afară de reportajele extraordinare, Christiane Amanpour a fost jurnalistul care a securizat nenumărate interviuri exclusive cu liderii lumii. Printre acestea se numără:

• Interviu cu prim ministrul Marii Britanii, Tony Blair și cu președintele Franței, Jacques Chirac, în 2003, pe tema Războiului din Irak.
• Tot în 2003, interviu cu primul ministru al Palestinei, Mahmoud Abbas.
• Interviu cu președintele palestinian, Yasser Arafat, izolat în sediul său Ramallah (la final Arafat o îmbrățișează).
• În 2001 a realizat interviu cu președintele Pakistanului, Pervez Musharraf, în timpul războiului împotriva Afganistanului.
• În 1999 a realizat un interviu cu Mikhail Gorbachev, la a 10-a aniversare de la căderea comunismului.
• În 1997 a fost prima care i-a luat interviu lui Mohammad Khatami, noul președinte al Iranului.

Christiane Amanpour a fost în sala de judecată din Bagdad, pe 19 octombrie 2005, când Saddam Hussein și-a făcut prima apariție în proces, dar și la prima audiere a lui Hussein în 2004. Revista Time a numit-o cea mai influentă corespondentă străină de la Edward R. Murrow.

De-a lungul carierei a primit nenumărate premii și recunoașteri pentru profesionalism în jurnalism, dar și pentru curaj și două premii Emmy la secțiunea News/Documentary. În 2007, Christiane Amanpour a primit din partea reginei Elizabeth titlul de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic, ceea ce înseamnă că mai are doar un pas timid până la cel de cavaler.

Viața lui Christiane Amanpour povestită de ea însăși

Într-un editorial scris pentru revista Vogue, Chriristiane Amanpour spunea:

„Încă din prima zi în care am devenit conștientă, am fost curioasă. În copilărie obișnuiam să mă ascund după canapeaua din sufragerie, doar pentru a asculta conversațiile dintre părinții mei și prietenii lor. Întotdeauna mi-am dorit să știu totul, să văd totul, să merg peste tot. Curiozitatea mea mare și picantă este dătătoare de viață, este motivul pentru care fac ceea ce fac. Însă am devenit jurnalist din greșeală. Am crezut că îmi doresc să fiu doctor, chirurg, însă nu am avut notele cele mai bune pentru a intra la medicină.

Locuiam în Iran împreună cu părinții mei și mă simțeam puțin pierdută, cu multe întrebări legate de viitorul meu, când a izbucnit revoluția iraniană.

În urma campaniei #MeToo, m-am gândit mult la poziția mea și mă simt foarte norocoasă că, indiferent de motiv – indiferent dacă a fost o vibrație pe care am dat-o sau că am fost extrem de competentă în ceea ce am făcut – nu am fost niciodată discriminată sau abordată necorespunzător de șefi sau colegi de sex masculin…

În Bosnia am înțeles că jurnalismul trebuie să fie veridic, nu neutru. Indiferent dacă vorbești despre genocid sau schimbarea climaterică, există fapte și dovezi empirice, iar acestea sunt supreme. În război sunt victime și agresori; în climat este știința copleșitoare versus o mână de oameni care neagă situația, iar cele două părți nu trebuie niciodată echivalate.

Oamenii mă întreabă cum am reușit să trăiesc și să lucrez în zone de război, iar realitatea este că am avut o atitudine cavalerească față de moarte. Eram tânără, nu mă lega nimic și nu aveam copii. Mă simțeam nemuritoare. Nici măcar atunci când alți oameni – colegi- erau răniți sau omorâți în jurul meu, nu mă gândeam că mi se poate întâmpla mie. Intensitatea situației și profunzimea pasiunii pentru muncă, se traduceau adesea în relații personale – a fost multă dragoste și mult sex pe drum și de acolo s-au format unele dintre cele mai importante relații ale mele.

La 42 de ani, când s-a născut fiul meu, atitudinea mea s-a schimbat. Singurul meu gând era să rămân în viață pentru fiul meu. De atunci nu am mai avut nimic de demonstrat, așa că mă asiguram doar că spun povestea corect.

La finalul anului 2018 am divorțat de soțul meu, iar acum că fiul meu este mare și privesc către un cuib gol, mă gândesc să mă pun din nou în mijlocul acțiunii. Este timpul pentru al treilea act”.