Viața lui Jim Morrison. Cine a fost tânărul care a făcut o virtute din rebeliune, abuz de droguri și alcool și a sfârșit la numai 27 de ani lăsând moștenire o capodoperă muzicală?

Jim Morrison a fost și rămâne o legendă vie a rock-ului, chiar și la aproape 50 de ani după moartea sa. Viața lui Jim Morrison a fost, după unii, un miracol dedicat creației, după alții o irosire a talentului din cauza viciilor și a tulburărilor psihice.

Jim Morrison și-a început viața în Melbourne, Florida, unde a copilărit și a creat până la vârsta adolescenței. A studiat cinematografia la UCLA, unde i-a cunoscut pe cei ce aveau să devină membrii formației The Doors, o trupă iconică ce a rămas în conștiința oamenilor cu hituri precum „Light My fire”, „Hello, I Love You” sau „Riders on the Storm”.

Cunoscut pentru dependența de droguri și alcool, dar și pentru comportamentul său scandalos, în 1971, Jim Morrison a părăsit The Doors pentru a se dedica scrisului de poezii și s-a mutat la Paris, unde se presupune că a murit de infarct, la vârsta de 27 de ani. Însă, controversele legate de viața lui Jim Morrison sunt foarte multe, dar ceea ce a rămas este creația lui muzicală, o adevărată capodoperă a muzicii rock.

Viața și familia lui Jim Morrison

Scriitorul și compozitorul Jim Morrison s-a născut sub numele James Douglas Morrison, pe data de 8 decembrie 1943, în Melbourne, Florida. Mama lui, Clara Clarke Morrison era casnică, iar tatăl lui, George Stephen Morrison, a fost aviator naval, ce a ajuns la rangul de amiral. George Morrison a fost comandantul forțelor navale americane la bordul flagship-ului USS Bon Homme Richard în timpul incidentului din 1964 din Golful Tonkin, incident ce a dus la izbucnirea războiului din Vietnam.

Amiralul Morrison era de asemenea un pianist foarte talentat căruia îi plăcea să cânte pentru prieteni la petrecerile de familie. Fratele mai mic al lui Jim Morrison, Andy, își amintea: „Întotdeauna se aduna o mulțime de oameni lângă pian, unde tata cânta melodii populare pe care le învăța după ureche”.

În anii copilăriei, Jim Morrison este un puști extrem de inteligent și foarte conștiincios, cu rezultate excelente la școală și cu un interes special pentru lectură, scris și desen.

Prima experiență traumatizantă din viața lui Jim Morrison a apărut când el avea numai cinci ani, în timpul unei excursii cu mașina, împreună cu familia lui, prin deșertul New Mexico.

Un camion plin cu muncitori indieni, a fost implicat într-un accident teribil, în urma lui rămânând o mulțime de cadavre și corpuri mutilate de-a lungul autostrăzii.

Morrison memora astfel incidentul: „tot ce am văzut era o pictură roșie, caraghioasă și oameni care zăceau pe jos, însă știam că ceva s-a întâmplat, deoarece puteam să sap printre vibrațiile celor din jurul meu. M-am uitat la părinții mei și brusc mi-am dat seama că nici ei nu știau mai mult decât mine. A fost pentru prima dată când am gustat senzația de frică”.

Deși familia lui Jim Morrison a sugerat tot timpul că băiatul a exagerat incidentul, se pare că acesta a lăsat o amprentă profundă asupra psihicului său, lucru evidențiat prin versurile melodiei „Peace Frog”: „Indians scattered on dawn’s highway bleeding/ Ghosts crowd the young child’s fragile eggshell mind”.

Rebeliunea adolescenței în viața lui Jim Morrison

În copilărie, Jim Morrison se muta adesea cu familia sa, dintr-un loc în altul, din cauza serviciului militar al tatălui său, prima dată din Florida în California și apoi în Alexandria, Virginia, unde a urmat liceul George Washington.

În adolescență a început să se răzvrătească împotriva disciplinei stricte a tatălui său, descoperind alcoolul și femeile ca metodă de a zdrobi formele de autoritate părintești. „Într-o zi i-a spus profesoarei că a suferit o intervenție pentru îndepărtarea unei tumori cerebrale și apoi a ieșit din clasă”, povestea sora lui, Anne. Cu toate acestea, Morrison a rămas un cititor feroce, un scriitor înfocat și un elev foarte bun.  La absolvirea liceului, în 1961, le-a cerut părinților să-i cumpere cadou operele complete ale lui Nitzche.

După absolvire, Morrison s-a întors în statul natal, Florida și s-a înscris la Universitatea de stat. După un an a decis să se transfere la University of California din Los Angeles pentru a studia cinematografia. Deoarece cinematografia era o disciplină relativ nouă, fără o autoritate prestabilită, a reprezentat o atracție deosebită pentru Morrison: „Nu erau experți în domeniu și astfel, în mod teoretic, fiecare student știa aproape tot ce știa și profesorul”, explica Jim interesul său pentru studiul cinematografiei.

De asemenea, tot la UCLA a început să arate un interes tot mai mare pentru poezie, devorând lucrările romantice ale lui William Blake, sau versurile contemporanilor Allen Ginsberg sau Jack Kerouac, în timp ce compunea propriile poezii. Jim Morrison și-a pierdut repede interesul pentru studiul filmului și cu mare plăcere ar fi renunțat la școală dacă nu era teama că ar putea fi trimis să lupte în războiul din Vietnam. A absolvit UCLA în 1965 doar pentru că, așa cum singur spunea „Nu am vrut să merg în armată și nu voiam să muncesc – iar acesta este afurisitul adevăr”.

The Doors în viața lui Jim Morrison

În 1965 Jim Morrison s-a alăturat unui grup de tineri format din pianistul de muzică clasică, Ray Manzarek, chitaristul Robbie Krieger și toboșarul John Densmore. Împreună au format o trupă, The Doors. Cu Morrison ca vocalist, Elektra Records a semnat un contract pe un an de zile cu The Doors, iar în ianuarie 1967 trupa a lansat albumul de debut. Primul single semnat The Doors a fost „Break on Trough (To The Other Side)” care a înregistrat un succes modest. Al doilea single, „Light my Fire” a catapultat trupa pe primele scene ale muzicii rock din lume, ajungând cântecul numărul 1 în top Billboard. The Doors și, în special Jim Morrison au devenit faimoși spre sfârșitul anului respectiv când au cântat live la The Ed Sullivan Show.

Din cauza faptului că era evident că melodia făcea referință la consumul de droguri, Morrison a fost de acord să nu cânte versul „girl we couldn’t get much higher” în direct, dar în momentul în care camera s-a mutat, și-a uitat promisiunea și a cântat versul, cimentându-și astfel rolul de erou rebel al rock-ului. „Light my Fire” rămâne în continuare cel mai popular cântec al trupei The Doors.

Combinând versurile întunecate poetice ale lui Morrison și prezența scenică înfăptuită cu marca unică și eclectică a muzicii psihedelice a trupei, Doors a lansat o serie de albume și melodii în următorii câțiva ani.

De-a lungul scurtei istorii a trupei în lumea muzicală, viața privată a lui Jim Morrison și personalitatea publică au evadat rapid din control. Alcoolismul și adicția de droguri s-au înrăutățit, lucru ce a condus la izbucniri violente și profane în timpul concertelor, ce au provocat reacția polițiștilor și a proprietarilor de cluburi din întreaga țară.

Perioada tumultoasă din viața lui Jim Morrison și moartea unei legende

Morrison și-a petrecut aproape toată viața sa de adult alături de o femeie pe nume Pamela Courson și, deși s-a căsătorit foarte repede cu o jurnalistă din domeniul muzical, Patricia Kennealy în cadrul unei ceremonii celtice păgâne, în 1970, el i-a lăsat prin testament toată averea sa lui Courson. (Ea a fost considerată soția sa de drept comun, până la moartea sa).

Cu toate acestea, în timpul relațiilor pe care le-a avut atât cu Courson, cât și cu Kennealy, Morrison a rămas un afemeiat infam.

Consumul de droguri, temperamentul violent și infidelitatea au culminat într-un dezastru ce s-a petrecut în New Haven, Connecticut, în noaptea de 9 decembrie 1967.

Morrison era drogat, beat și alături de o femeie în culise, înaintea unui concert, când a fost surprins de un polițist care le-a spus să plece de acolo. Jim Morrison a sărit la bătaie, însă incidentul s-a terminat rapid, polițistul aplanându-l cu scuze. Câteva minute mai târziu, pe scenă, în timpul concertului, Morrison a început să povestească despre „un om mic și albastru, un porc mic albastru” și le-a spus fanilor că și ei pot ajunge victime ale poliției. A fost arestat direct pe scenă, sub acuzația de comportament indecent în public și incitare la violență. În 1970 a fost din nou arestat tot pentru comportament indecent, însă arestările erau ceva cu care el se obișnuise încă din adolescență.

În încercarea de a restabili ordinea în viața sa, Morrison a decis să se despartă o perioadă de trupa The Doors, în primăvara anului 1971 și să se mute la Paris împreună cu Courson. Însă dependența de droguri și depresia nu l-au părăsit nici aici. Pe 3 iulie 1971, Courson l-a găsit pe Jim Morrison mort, în cada din baia apartamentului în care locuiau, aparent din cauza unui infarct. Deoarece oficialitățile franceze nu au descoperit nici o dovadă a unei morți suspecte, nu s-a efectuat o autopsie, lucru care a deschis un drum nesfârșit de speculații și teorii ale conspirației legate de moartea sa.

În 2007, un patron de club din Paris, Sam Bernett, a publicat o carte în care scria că Morrison a murit din cauza unei supradoze de heroină în clubul său de noapte. Cineva l-a luat pe brațe și l-a dus în apartamentul în care locuia, l-a așezat în cadă, totul pentru a acoperi cauza reală a morții.

Jim Morrison a fost înmormântat în faimosul cimitir Pere Lachaise din Paris, iar mormântul său reprezintă și azi una dintre cele mai importante destinații turistice. Avea numai 27 de ani când a murit.

Personificat de actorul Val Kilmer în filmul biografic The Doors (1991), Jim Morrison rămâne unul dintre cei mai misterioși și legendari cântăreți de rock ai tuturor timpurilor. Odele lui elocvente pentru rebeliune, stabilite în muzica The Doors, au inspirat o generație întreagă de tineri cu probleme care și-au putut articula emoțiile în versurile lui Morrison.