Viaţa lui Rembrandt, o viață marcată de talent, iubire și suferință

Fie că eşti pasionat de artă, fie că nu te pricepi prea mult să analizezi operele artiştilor, numele de Rembrandt îţi trezeşte, cu siguranţă, atenţia. Considerat a fi unul dintre cei mai mari pictori ai lumii, pictorul şi gravorul olandez a realizat, de-a lungul vieţii, peste 600 de picturi, 300 de gravuri şi 2000 de desene. Viaţa lui Rembrandt a fost ferită până înspre final de sărăcia şi nerecunoaşterea de care au avut parte alţi artişti la fel de celebri. A fost însă marcată de multă suferinţă, atât de multă încât tehnica clarobscur care l-a făcut celebru pare că îi era predestinată.

Viaţa lui Rembrandt – Pasiunea şi talentul

Fiu de morar, Rembrandt Harmenszoon van Rijn a fost singurul dintre fraţii săi care a învăţat să scrie şi să citească într-o şcoală latină. Universitatea din Leiden la care a fost admis, cea mai veche din Olanda, nu a avut însă puterea de a-l convinge să-şi continue studiile. Rembrandt visa să devină pictor, aşa că a renunţat la facultate şi a început să înveţe tehnica picturii în atelierul lui Jacob van Swanenburgh. Pânzele realizate de el în cei 3 ani de studiu i-au convins pe părinţi să-l trimită la Amsterdam, să studieze sub aripa lui Pieterzoon Lastman, aflat sub influenţa maestrului Caravaggio. Aici descoperă Rembrandt tehnica clarobscurului, cea care foloseşte contrastele puternice între lumină şi întuneric pentru a reda volumele, perspectiva şi adâncimea imaginii prezentate.

După 6 luni petrecute în atelierul lui Lastman, Rembrandt decide că a aflat tot ce avea nevoie şi se întoarce la Leiden, unde îşi deschide propriul atelier. Comenzile încep să curgă, iar Constantijn Huygens, secretarul personal al lui Henric Frederic de Orania, fascinat de talentul pictorului olandez, devine o influenţă puternică în viaţa lui Rembrandt.

Viaţa lui Rembrandt – Pictorul preferat al burgheziei olandeze

La doar 27 de ani, în 1633, Rembrandt se întoarce şi se stabileşte la Amsterdam. Talentul său era deja cunoscut şi recunoscut în cercurile artistice ale oraşului, aşa că Rembrandt primeşte rapid propunerea de a deschide un atelier în casa negustorului de artă Hendryck van Uylenburg. Tot el avea să-i aducă și prima comandă mare – Lecția de anatomie a doctorului Tulp, cea care avea să-i facă intrarea în rândul marilor pictori ai vremii.

Toate familiile de renume din Amsterdam apelează la Rembrandt pentru realizarea de portrete, astfel încât renumele și averea îi cresc rapid și considerabil. Însuși Henric Frederic de Orania îi face o comandă un tablou și apare astfel seria Patimile Domnului.

În 1642, la vârsta de 36 de ani, Rembrandt realizează cel mai apreciat și cel mai controversat tablou al său. Rondul de noapte a fost o reală sursă de scandal datorită compoziției neobișnuită la acea vreme, dar și a faptului că în timp a început să-și piardă din luminozitate. De altfel numele de Rondul de noapte i-a fost dat abia în secolul al XVIII-lea, denumirea inițială fiind Compania căpitanului Frans Banning Cock și a locotenentului Willem van Ruytenburgh. Abia în 1975, în urma unei analize cu raze Roentgen, a fost scos la iveală faptul că lacul ce trebuia să protejeze pictura se închide în timp, ajungând să creeze o atmosferă nocturnă.

Viața lui Rembrandt – Școala de pictură a artistului

Rembrandt nu s-a concentrat exclusiv pe realizarea de tablouri pentru clienții bogați. În atelierul său a primit și tineri pictori pe care i-a introdus în lumea lui și cărora le-a transmis stilul său de lucru. A făcut asta atât de bine încât în lume au ajuns o mulțime de tablouri atribuite în mod eronat acestuia. Cercetările realizate de specialiștii olandezi au scos la iveală că doar o treime dintre picturile atribuite la începutul secolului XX lui Rembrandt erau realizate de el.

Viața lui Rembrandt – Drumul de la dragoste pasională la disperare și suferință

La numai un an de la mutarea în Amsterdam Rembrandt se însoară cu Saskia van Uylenburgh, verișoara negustorului de artă care i-a oferit pictorului locul pentru atelier și primele comenzi. Fiica primarului de atunci, Saskia, îi aduce o dragoste pasională, dar și o zestre de 40.000 de florini și câțiva ani de viață îndestulată în mijlocul burgheziei olandeze.

Viața lor este afectată însă treptat de pierderea primilor 3 copii imediat după fiecare naștere. Speranța le revine după nașterea lui Titus, în 1641, dar bucuria ține puțin. Saskia se îmbolnăvește de tuberculoză și moare un an mai târziu.

Fără soția pe care o iubise extrem de mult și îi fusese muză în toți acești ani și cu un copil mic în grijă, Rembrandt o angajează pe Hendrickje Stoffels drept educatoare a lui Titus. În timp, între artist și aceasta începe să se înfiripe o poveste de dragoste ce îi readuce acestuia pofta de viață și inspirația. Nu o ia însă de soție, lucru ce atrage asupra lor un proces intentat de justiția ecleziastică pentru imoralitate. Rembrandt începe să piardă comenzi, nu-și mai găsește inspirația și începe să cumpere furibund zeci de tablouri, căutând ceva care să îl ajute. Nu-și găsește muza și se afundă tot mai tare în datorii.

La 50 de ani Rembrandt intră în faliment, iar colecția sa de artă este scoasă la licitație. Banii acoperă datoriile, dar îl lasă în sărăcie. Continuă să picteze fără să reușească să mai convingă clienții să-i cumpere lucrările.

În 1663 o pierde și pe Hendrickje, iar 5 ani mai târziu moare și fiul său, Titus. Rembrandt se stinge și el din viață pe 14 octombrie 1669, singur și sărac. A fost înmormântat într-un mormânt nemarcat, în centrul orașului.