Viața actriței Sophia Loren, prima femeie care a câștigat un Oscar într-un film străin. De la sărăcia lucie și dragostea neîmplinită a părinților ei, până la marea iubire ce i-a guvernat întreaga viață

Istoria cinematografiei are un capitol întreg dedicat uneia dintre cele mai frumoase și talentate femei din lume, Sophia Loren. De o frumusețe izbitoare și remarcabilă pe platourile de filmare, Sophia Loren este actrița italiană care a câștigat un premiu Oscar când acest lucru părea imposibil dincolo de marele ocean.

Crescută într-o sărăcie lucie, Sophia Loren și-a început cariera cinematografică în 1951 și a ajuns să fie considerată una dintre cele mai frumoase femei din lume. Loren a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în filmul Two Women în 1961 și un Premiu onorific al Academiei în 1991. A fost căsătorită cu producătorul Carlo Ponti timp de 50 de ani până la moartea sa, în 2007.

Începutul călătoriei frumoasei Sophia Loren

Actrița Sophia Loren s-a născut purtând numele Sofia Villani Scicolone, pe data de 20 septembrie 1934, la Roma, Italia. Tatăl ei, Riccardo Scicolone se considera un „inginer în construcții”, dar, de fapt, el își petrecea cea mai mare parte a timpului pe marginea tușei din showbizz, sperând să găsească marea iubire printre actrițele tinere. Mama Sophiei Loren, Romilda Villani, a fost una dintre ele. Având o asemănare ciudată cu Greta Garbo, lui Villani i s-a oferit odată șansa unei călătorii în Statele Unite pentru a o interpreta Garbo, dar mama ei a refuzat să o lase să plece.

După nașterea Sophie Loren, mama ei a dus-o înapoi în orașul natal, Pozzuoli din Golful Napoli, pe care o carte de călătorie l-a descris drept „poate cel mai mizerabil oraș din Italia”. Deși Riccardo Scicolone i-a mai dăruit încă un copil, părinții Sophie Loren nu s-au căsătorit niciodată. După cum a spus femeia, „Porcul ăla era liber să se căsătorească cu mine, dar în schimb m-a părăsit și s-a căsătorit cu o altă femeie”.

Deși este considerată una dintre cele mai frumoase femei din istorie, doica Sophie Loren și-a amintit de ea ca fiind „cel mai urât copil pe care l-am văzut vreodată în viața mea”. Copil tăcut și rezervat, Loren a crescut într-o sărăcie extremă, locuind cu mama ei și multe alte rude la casa bunicilor ei, unde împărțea un dormitor cu opt persoane. Lucrurile s-au înrăutățit când cel de-al Doilea Război Mondial a devastat orașul Pozzuoli.

Citește și: Viața actriței Monica Bellucci, frumusețea italiană ce a cucerit Hollywood-ul. De la familia săracă, dar iubitoare, la cariera de avocat, model și până la cinematografie

Foametea rezultată a fost atât de mare încât mama lui Loren trebuia uneori să sifoneze o cană de apă din caloriferul mașinii pentru a le da fiicelor ei câte o lingură. În timpul unui bombardament aerian, Loren a fost doborâtă la pământ și s-a ales cu o rană deschisă la bărbie ce i-a lăsat o cicatrice pe care a purtat-o toată viața.

Poreclită de colegii ei „bețișor” din cauza fizicului ei bolnăvicios, la vârsta de 14 ani, Sophia Loren a înflorit aparent peste noapte, dintr-un copil firav într-o femeie frumoasă și voluptuoasă. „A devenit o plăcere doar să mă plimb pe stradă”, și-a amintit actrița de transformarea ei fizică bruscă. În același an, Loren a câștigat locul doi la un concurs de frumusețe, primind drept premiu o mică sumă de bani și tapet gratuit pentru sufrageria bunicilor ei.

În 1950, când avea 15 ani, Loren și mama ei au pornit la Roma pentru a încerca să-și câștige existența ca actrițe. Loren a obținut primul ei rol de figurant în filmul lui Mervyn LeRoy din 1951, Quo Vadis. De asemenea, a obținut job-uri ca model pentru diverse publicații italiene care semănau cu benzile desenate, dar cu fotografii reale în loc de ilustrații.

Cariera de actriță

După diferite interpretări și un mic rol în filmul La Favorita din 1952, primul pentru care a adoptat numele de scenă „Loren” a fost interpretarea revoluționară a personajului principal din filmul Aida, din 1953. Un alt rol principal din The Gold of Naples (1954) i-a oferit Sophie Loren statutul de una dintre vedetele emergente ale cinematografiei italiene.

În 1957, Loren a jucat în primul ei film de la Hollywood, The Pride and the Passion, filmat la Paris, alături de Cary Grant și Frank Sinatra. În același timp, ea a intrat într-un triunghi amoros când atât Grant, cât și un producător de film italian pe nume Carlo Ponti și-au declarat dragostea pentru ea. Deși era îndrăgostită de Grant, Loren l-a ales în cele din urmă pe Ponti, un bărbat despre care a glumit mass-media că avea de două ori vârsta ei și jumătate din înălțimea ei.

Chiar dacă s-au căsătorit în 1957, complicațiile legate de anularea primei căsătorii a lui Ponti au împiedicat ca uniunea lor să fie recunoscută oficial legal în Italia pentru încă un deceniu. Căsătoria lui Loren și Ponti rămâne totuși una dintre poveștile de succes rare și pline de căldură în relațiile dintre celebrități. Au rămas fericiți până la moartea lui Ponti, în 2007. Potrivit Sophie Loren, secretul relației lor a fost menținerea unui profil scăzut, în ciuda statutului lor de celebritate. „Show business este ceea ce facem, nu ceea ce suntem”, a spus ea.

În 1960, Sophia Loren a prezentat cea mai apreciată performanță din cariera ei în filmul italian Two Women. Într-un film ce făcea paralele cu propria copilărie, Loren a jucat rolul unei mame care încearcă cu disperare să-și întrețină fiica în Roma devastată de război. Filmul a transformat-o pe Loren într-o celebritate internațională, câștigând în 1961 Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță principală. Ea a fost prima actriță care a câștigat vreodată premiul pentru un film care nu este în limba engleză.

De-a lungul anilor ‘60, Loren a continuat să joace în filme italiene, americane și franceze, cimentându-și statutul de una dintre marile vedete internaționale de cinema ale generației ei. Cele mai notabile filme ale ei din anii ‘60 includ Yesterday, Today, and Tomorrow (1963), care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film străin, Căsătorie în stil italian (1964), pentru care a câștigat o altă nominalizare la Oscar pentru cea mai bună actriță și O contesă din Hong Kong(1967), în care a împărțit platoul cu Marlon Brando.

Viața de familie a lui Sophia Loren

Loren s-a mutat înapoi în Italia natală în anii ‘70 și și-a petrecut cea mai mare parte a deceniului realizând filme italiene foarte populare. A născut doi fii, Carlo Hubert Leone Ponti Jr. (născut pe 29 decembrie 1968) și Edoardo (născut pe 6 ianuarie 1973), iar în anii ‘80 a renunțat la programul intens de filmări pentru a petrece mai mult timp crescându-și copiii adolescenți.

Sophia Loren s-a extins și în alte afaceri. În 1981, ea a devenit prima celebritate feminină care a lansat propriul parfum, urmând o linie personală de ochelari la scurt timp după aceea. Loren a publicat o carte, Femei și frumusețe, în 1994. Ea continuă să joace și să apară frecvent în public ca una dintre cele mai mari legende vii ale industriei cinematografice. Unele dintre filmele ei mai populare și apreciate de mai târziu includ Prêt-à-Porter (1994), Grumpier Old Men (1995) și Nine (2009).

Maturitatea, o parte importantă din viața Sophie Loren

Sophia Loren își păstrează energia tinerească și fizicul de clepsidră care sfidează vârsta. Ea încă poate fi văzută pășind pe covorul roșu la premii, arătând fabulos pe tocuri înalte și purtând rochii decoltate. Cu toate acestea, după mai mult de 100 de filme și cinci decenii în lumina reflectoarelor, Loren rămâne fidelă rădăcinilor sale umile italiene.

Poate cea mai bună dovadă a acestui lucru este faptul că, în calitate de actriță, Loren și-a oferit întotdeauna cele mai bune și mai apreciate interpretari jucând femei din sarea pământului, nu eroine-bombă. După cum a spus recent un regizor, „Sophia este poate singura vedetă de film care nu a uitat niciodată de unde a venit”.

Acum rezident în Geneva, Elveția, Sophia Loren continuă să vadă lumea ca pe un loc plin de frumusețe: „Mă trezesc întotdeauna devreme și sar din pat – uneori fără să vreau, pentru că oricând găsești un alibi pentru a nu face mișcare – și apoi mă plimb timp de o oră. Și în timp ce mă plimb prin parc mă gândesc mereu: „Poate după colț voi găsi ceva frumos”. Gândesc întotdeauna pozitiv. Este foarte rar să mă găsești într-o dispoziție tristă sau melancolică.”

Foto: depositphotos.com, pinterest.com