Viața lui Vladimir Putin. De la copil timid și frustrat, la informatorul KGB și până la președintele Rusiei, pe viață

Când Vladimir Putin a fost ales prim ministru al Rusiei, foarte puțină lume știa ceva despre viața lui și despre trecutul său politic. Acest fost agent de informații sovietic a intrat în politică la începutul anilor ’90, având o ascensiune fulminantă. Până în august 1999, Boris Elțîn l-a numit prim ministru. Când Elțîn a demisionat în fatidica zi de 31 decembrie 1999, Putina a devenit președintele în funcțiune al statului, iar la alegerile prezidențiale din martie 2000 a reușit să-și păstreze postul. Dar cine este Vladimir Putin și cum arată viața unuia dintre cei mai puternici lideri ai lumii?

Viața și copilăria lui Vladimir Putin

Vladimir Putin s-a născut pe data de 1 octombrie 1952 la Leningrad (azi St. Petersburg), Rusia, ca singurul copil al familiei sale. Tatăl său, un veteran de război decorat, a fost muncitor într-o fabrică de prelucrare a metalului. El a murit în august 1999, în săptămâna în care fiul lui a fost numit prim ministru al Rusiei. Mama lui Putin, o casnică care nu a lucrat niciodată în afara gospodăriei sale, a murit cu un an și jumătate înainte de acest eveniment.

Crescând în Leningrad, Putin a locuit împreună cu părinții lui într-un apartament comunal (o casă naționalizată), alături de alte două familii. Chiar dacă religia era interzisă în Uniunea Sovietică, mama sa l-a botezat în secret creștin ortodox. Astfel tot timpul a rămas un membru practicant al bisericii.

Deși era un copil mic de statură – și chiar și azi este un bărbat scund și slab- Putin își găsea singur dreptatea printre colegii de școală, grație cursurilor de arte marțiale la care participa.

Până la vârsta de 16 ani era expert în sambo, o combinație rusească de judo cu wrestling.

A urmat un liceu prestigios, Școala 281, care accepta elevi cu note maxime. Deși chimia era principala materie de interes pentru Putin, foarte curând a început să fie interesat de artele liberale și biologie.

Vladimir Putin a lucrat la stația radio a școlii unde punea muzica celor de la Beatles sau a altor trupe din vest.  Deși obișnuia să meargă la petreceri, adesea era considerat mult mai matur decât cei de vârsta lui. Fascinat de filmele de spionaj, încă din adolescență aspira să devină agent KGB.

La universitatea de stat din Leningrad, Vladimir Putin a fost campionul școlii la judo în 1974, iar în 1975 și-a obținut diploma în drept. Mai târziu a terminat și un doctorat în economie. În unele notițe se scrie că a terminat șef de promorție, în altele că nu a fost printre primii din an, deși era un student meticulos.

În loc să urmeze domeniul legislativ, Putin a obținut un job la KGB, singurul din cei 100 de studenți din clasa lui. Deși unele rapoarte afirmau că s-a alăturat brațului de informații externe de elită, numit Direcția întâi, un articol din Newsweek susținea că prima sa poziție a fost de fapt într-un departament numit Serviciul numărul unu din biroul din Leningrad al agenției. Această sucursală era responsabilă cu recrutarea de străini în țară pentru a servi scopurilor de informații KGB.

Viața lui Vladimir Putin de dinainte de politică

La începutul anilor ’80 Vladimir Putin a cunoscut-o și s-a căsătorit cu Lyudmila, o fostă profesoară de franceză și engleză. În 1984 el a fost ales să participe la prestigiosul Institut de Informații Red Banner, unde a învățat limbile germană și engleză în pregătirea unei misiuni internaționale, pe care o râvnea de ceva timp. În 1985 KGB l-a trimis la Dresda, în estul Germaniei, unde a trăit sub acoperire, având numele Dl. Adamov, directorul Casei prieteniei Germano-Sovietice, un club social și cultural din Leipzig. În aparență Putin era tipul căruia îi plăcea să socializeze cu nemții, spre deosebire de alți agenți KGB, și respecta regulile de disciplină ale țării.

Ceea ce a făcut Putin în Germania în acea perioadă a dat naștere foarte multor speculații. Unii au spus că a fost acolo pentru a urmări învățăturile politice ale germanilor din est și contactele lor cu vestul. Alții au spus că se afla acolo pentru a recruta agenți care să-i ofere informații tehnice și economice.

Tot în acea perioadă în care Putin se afla în Germania de est, liderul sovietic, Mihail Gorbaciov începea reformele economice și sociale în Rusia. Putin era un ferm susținător al schimbării, însă după căderea zidului Berlinului s-a arătat dezamăgit de faptul că liderul sovietic nu a gestionat mai bine criza.

Aventura politică din viața lui Vladimir Putin

În 1990 Putin s-a reîntors la Leningrad și s-a angajat în departamentul afacerilor internaționale, urmărind studenți străini. Aceasta era de fapt o slujbă de acoperire a muncii sale de agent secret. Nu mult după aceea, unul dintre foștii săi profesori universitari, Anatoly Sobchak, care devenise primul primar din Sankt Petersburg (fostul Leningrad), i-a cerut să se alăture administrației sale.

În 1991, pe măsură ce Uniunea Sovietică începea să se dezmorțească de sub stăpânirea comunistă, Putin a demisionat din KGB, purtând gradul de colonel, și s-a implicat în politică. A ales să renunțe la serviciile secrete deoarece își dorea să fie o parte importantă din schimbarea ce avea să se petreacă atunci în Rusia, sau pentru că mulți dintre colegii lui din KGB au fost persecutați după căderea zidului Berlinului. În orice caz, el a devenit agent de afaceri externe al primarului și, în 1994, a devenit viceprimar. Unele guri susțin că și în primărie ar fi fost tot infiltrat din partea serviciilor secrete. În timpul mandatului său orașul a excelat la investiții străine, în infrastructură și în servicii. Putin a obținut porecla „cardinalul gri” ca răspuns la influența sa din culisele investițiilor străine. A fost investigat la începutul anilor ’90, sub acuzația de favoritism în ceea ce privește câștigarea licențelor de import și export, însă cazul a fost abandonat din cauza lipsei de probe.

În 1996, când Sobchak a pierdut fotoliul de primar, lui Putin i s-a oferit un loc în primărie alături de învingător, însă a refuzat din loialitate față de profesorul său. Anul următor a fost ales pentru a face parte din cercul de apropiați ai președintelui Boris Ielțîn, în administrația de la Kremlin.

În 1999 a fost numit secretar al Consiliului de Securitate, un organism care îl sfătuiește pe președinte cu privire la aspecte legate de politica externă, securitatea națională, armată și forțele de ordine.

În august 1999, după ce Elțîn a schimbat cinci prim miniștri în 17 luni, l-a numit pe Putin în această funcție. Părea candidatul perfect, cu puțină experiență politică și fără multe controverse în jurul lui. Doar că Putin a început să câștige popularitate atunci când părea să urmărească cu vehemență războiul din Cecenia. Pe lângă faptul că a blamat diverse atentate la Moscova și în alte părți ale țării, venite din partea teroriștilor ceceni, el a folosit și retorica aspră în condamnarea inamicilor săi. Era genul de lider pe care oamenii îl căutau.

În decembrie 1999, au avut loc alegeri parlamentare în Rusia. Partidul Unit al lui Putin, format cu doar trei luni înainte, au obținut locul doi, la foarte mică distanță de comuniști.

Putin nu era pe listele candidaților parlamentari, sperând probabil un post mai bun, cel de președinte, la alegerile ce se anunțau un an mai târziu. Numai că, în ajunul anului nou, Elțîn, pe neașteptate, a decis să renunțe la funcția de președinte, numindu-l pe Vladimir Putin succesorul său. Data alegerilor prezidențiale s-a mutat în martie.

S-a zvonit că a fost o mișcare inteligentă din partea lui Elțîn care voia să-i asigure succesul lui Putin, dar și care și-ar fi dorit să scape de orice fel de urmărire sau anchetă legate de activitatea sa în fruntea statului. Între-adevăr, primul lucru pe care Putin l-a făcut a fost să-i asigure imunitate pe viață fostului președinte sovietic, decretul pretinzând și locuință, salariu și multe alte beneficii pentru Elțîn și familia lui.

Primul discurs în calitate de președinte în funcțiune al Rusiei a sunat cam așa: „Libertate de exprimare, libertatea conștiinței, libertatea presei, dreptul la proprietatea privată, acestea sunt principiile de bază ale unei societăți civilizate, principii ce trebuie protejate”.

Cum s-a concretizat acest discurs? Putin a fost reales din nou și din nou și pare că nimic nu-l va mai ridica de pe scaunul lui, iar pentru a întări acest lucru, a chemat oamenii la referendum și a obținut astfel dreptul de a fi președinte pe viață.