Viața și filmele actorului Michael Caine: De la soldat în războiul din Coreea, la peste 80 de filme ce-i poartă numele pe afiș

Michael Caine, fiul născut în Bermondsey, al unui purtător de pește și al unei femei de serviciu, a început în sărăcie și a devenit unul dintre cele mai prolifice și durabile vedete de film.

După serviciul din războiul din Coreea, s-a alăturat unei companii de reprezentanți ca asistent manager de scenă, s-a apucat ușor de actorie și și-a schimbat numele din Maurice Micklewhite în Michael Caine după ce a văzut The Caine Mutiny

El a avut roluri inițiale în televiziune și filme, printre care Sailor Beware și A Hill in Korea (ambele în 1956), dar a continuat în mare parte neobservat, adesea necreditat, timp de aproape un deceniu.

Citește și: Colin Farrell, unul dintre cei mai frumoși actori în viață și povestea controverselor din viața lui: de la abuzul de droguri, la urmăririle sexuale și până la rolul de cel mai implicat tată

Apoi a venit primul dintre acele roluri în care și-a afirmat pretenția de a fi un actor de film important: acesta a fost ca ofițer aristocrat în Zulu (m. Cy Endfield, 1964)

În anul următor, l-a întrupat pe agentul de informații anti-Bond al lui Len Deighton, Harry Palmer, gurmandul cu ochelari, în The Ipcress File (d. Sidney J.Furie, 1965) și a completat hat-trick-ul cu Alfie (d. Lewis Gilbert, 1966). ), prima sa nominalizare la Oscar, ca un afemeiat neobosit rămas fără abur.

În afara ecranului, viața lui sexuală liberă – el și Terence Stamp împărțeau un apartament pe King’s Road și erau hotărâți să „tragă păsările” – nu a făcut decât să-și întărească personajul laconic de film, aparent irezistibil pentru femeile de toate vârstele. Numele lor evocă acum cea mai îndepărtată perioadă, anii 60.

Ceea ce a apărut, de asemenea, a fost că el era unul dintre acei actori de ecran care se străduiește să pară ca și cum nu face nimic, în timp ce locuiește fără efort o gamă de personaje destul de disparate, pentru a delimita pe cine atrage și extinde aspecte ale unei imagini de bază a personalității.

L-a mai jucat pe Palmer de două ori în anii 60, a avut un mare succes în filmul The Italian Job (m. Peter Collinson, 1969), în care s-a păstrat cu Noël Coward, a găsit duritatea necesară pentru Get Carter (d. Mike Hodges, 1971, refăcut în SUA, 2000, cu Caine în Cameo), și-a combinat inteligența cu Olivier în Sleuth (d. Joseph L.Mankiewicz, 1972), a fost lectorul simpatic al lui Julie Walters în Educating Rita (d. Lewis Gilbert, 1983). ), și un antreprenor de pier-end în Little Voice (d. Mark Herman, 1998), în care suprafața defectuoasă se dezvăluie pentru a dezvălui dedesubtul.

Mai sunt și alții și, când s-a săturat să plătească taxe britanice și a plecat să locuiască la Hollywood la sfârșitul anilor ’70, s-a menținut la fel de impresionant de ocupat pe ecranul internațional

A câștigat un Oscar (actor în rol secundar) pentru Hannah and Her Sisters (SUA, d. Woody Allen, 1986) și a devenit o vedetă de caracter impecabil în filme precum: California Suite (SUA, d. Herbert Ross, 1978), ca soțul homosexual al lui Maggie Smith; un criminal travestit în Dressed to Kill (SUA, d. Brian DePalma, 1980); întors în Marea Britanie ca un slease Soho în Mona Lisa (m. Neil Jordan, 1986) și un Sherlock Holmes profund incompetent în Without a Clue (Marea Britanie/SUA, d. Thom Eberhardt, 1988). El a fost foarte critic la adresa industriei cinematografice britanice, dar probabil că i-a oferit cele mai bune șanse.

Există, într-o filmografie de peste 80 de titluri (plus lucrare TV), inevitabil o mulțime de gunoi, dar propriile sale spectacole par protejate cu teflon de împrejurimile sale în astfel de ocazii

Și când materialul este corect, ca în The Man Who Would Be King (SUA, d. John Huston, 1975), puțini îl pot atinge pentru convingere și subtilitate. În ultimul film, a doua lui soție, Shakira Baksh, a jucat ultimul ei rol pe ecran; prima lui soție a fost actrița Patricia Haines.

Caine conduce acum propria sa companie de producție, M & M Productions, cu partenerul de afaceri Martin Bregman. A fost numit CBE în 1992, a fost numit cavaler și a primit o bursă BAFTA în 2000

Începutul noului mileniu l-a văzut pe Michael mergând din putere în putere. Cariera lui a fost revitalizată și a avut o popularitate nouă în rândul fanilor mai tineri care îi apreciau eforturile anterioare. A obținut un hit cu filmul de artă „Quills” la rândul său în rolul doctorului Royer-Collard.

A apărut și în „Miss Congeniality” și în 2001 a jucat în „Last Orders”. În anul următor, el a arătat că încă mai are umor, a jucat un rol de vedetă în „The Quiet American”, care l-a văzut nominalizat la Oscar pentru cel mai bun actor. De asemenea, a jucat rolul plin de umor al lui Nigel Powers, tatăl protagonistului lui Mike Myer din „Austin Power in Goldmember”.

Câteva dintre filmele populare ale lui Michael au fost refăcute în acest deceniu, cum ar fi „The Italian Job”, „Get Carter”, „Alfie” și „Sleuth”. În cea din urmă, el a preluat rolul pe care Laurence Olivier l-a jucat în versiunea din 1972, iar Jude Law a jucat rolul original al lui Michael

În 2003, Michael a jucat alături de Robert Duvall în „Secondhand Lions”, iar în 2004 a jucat rolul bătrânului familiei, Henry Lair, în „Around the Bend”. În 2005, Michael a jucat un rol esențial în franciza repornită Batman, când a fost distribuit în rolul majordomului lui Bruce Wayne, Alfred Pennyworth, în „Batman Begins”.

Citește și: Arnold Schwarzenegger: controverse, marile iubiri și cele mai importante filme

Când Michael a fost rugat de regizorul Christopher Nolan să joace rolul lui Alfred, la început a fost sceptic. Dar după ce a citit scenariul, și-a dat seama că acest Alfred este un tată surogat, mentor și coloana vertebrală emoțională pentru Bruce Wayne. Michael a abordat rolul cu același nivel de dăruire precum și-a făcut rândurile câștigătoare de Oscar în „The Cider House Rules” și „Hannah and her Sister”.

El a inventat chiar și o poveste de fundal inteligentă pentru Alfred, imaginându-l ca un fost ofițer SAS care a fost rănit în război – nu poate reveni în luptă, așa că preia sarcinile de mese pentru sergenți – dintre care unul este tatăl lui Bruce. Această portretizare a lui Alfred a fost cu siguranță la înălțimea hype-ului și a fost o parte integrantă a trilogiei The Dark Knight.

În 2006, Michael s-a alăturat distribuției dramei SF „Children of Men” și, de asemenea, a făcut echipă cu Christopher Nolan pentru a juca un rol secundar în „The Prestige”

Michael a făcut o figură emoționantă în „Is Anybody There” din 2008, în care a jucat rolul unui magician pensionat care se prăbușește în ultimele etape ale vieții sale. Drept urmare, Shakira a găsit filmul atât de tulburător încât i-a interzis fiicei lor însărcinate, Natasha, să-l vadă.

Una dintre cele mai îngrozitoare scene ale filmului descrie debutul demenței personajului. Michael a dezvăluit că a bazat acest lucru pe moartea celui mai bun prieten al său, Dough Hayward, care a suferit aceeași soartă. În acel an, a preluat și mantaua lui Alfred Pennyworth în continuarea de succes a lui Batman „The Dark Knight”.

În 2009, Michael a preluat rolul principal în „Harry Brown”, care l-a văzut revenind la proprietatea natală din sudul Londrei în rolul titular

Michael s-a reunit cu Christopher Nolan pentru „Inception” uluitor, în rolul profesorului Stephen Miles, socrul și mentorul personajului lui Leonardo DiCaprio.

Citește și: Tragica poveste de viață a unuia dintre cei mai iubiți actori: Robin Williams

Și-a înclinat vocea și pe filmele de animație în 2011, când i-a exprimat pe Lord Redbrick în „Gnomeo & Juliet” și Finn McMissile în „Cars 2”. Anul următor și-a reluat rolul lui Alfred din nou pentru ultima continuare a lui Batman „The Dark Knight Rises”. Și-a filmat scenele pentru film la Wollaton Hall din Nottinghamshire.

Michael se reîntâlnește din nou cu Christopher Nolan în filmul SF „Interstellar” din 2014 și este distribuit și în viitorul film al lui Matthew Vaughn „Kingsman: The Secret Service”.

Sursa foto: Pinterest