Viața unui medic stomatolog român în Franța, în timpul pandemiei de coronavirus: „soacra mea a murit și nu am putut să mergem la înmormântare pentru că am fi riscat două carantine, dar și să-i îmbolnăvim pe toți ai noștri”

Mircea Pascu este medic stomatolog în zona roșie din Franța. A plecat din România în urmă cu mai bine de cinci ani, când a decretat în rândul prietenilor lui că nu mai poate accepta ceea ce se întâmplă în țara asta și că dacă nu se schimbă nimic corupția va ajunge ca în Mexic. A închis cabinetul pe care îl avea în Pitești, a dat examenele pentru a fi acceptat în colegiul medicilor din Franța și a cumpărat un business de stomatologie.

Cinci ani a muncit, a cumpărat spațiul în care își desfășoară activitatea, a făcut rate la bănci, a angajat personal și ajunsese la o cifră de afaceri de aproximativ 300 de mii de euro pe an. Nici mult, nici puțin, însă acum a fost nevoit să închidă cabinetul din cauza pandemiei de coronavirus. De pe-o zi pe alta parcă toate visurile s-au năruit, ceea ce era înainte o viață normală s-a transformat într-o carantină pe termen nedefinit.

Care este povestea lui Mircea Pascu, cum a ajuns el stomatolog în Franța și care sunt încercările prin care trece azi, aflați în câteva minute de lectură.

Unde stai în Franța și de cât timp ești acolo?

Departamentul 70 French Comté. În octombrie anul trecut am făcut cinci ani de când suntem aici.

Asta e undeva la Granița cu Germania?

Da, suntem undeva pe granița Elveția-Germania. Basel se află la 120 de kilometri de orașul meu, iar Germania la 90 de kilometri.

E zonă roșie acum acolo?

De la Basel și până la toate orașele de pe Rin sunt în cod roșu.

Dar la voi, punctual, nu e cod roșu, nu?

Nu, însă noi fiind prinși în departamentul respectiv suntem prinși într-o regiune mai mare ce se află sub cod roșu. Avem două sau trei cazuri în oraș. Unul dintre ele este tatăl copilului uneia dintre asistentele ce lucrează la mine la cabinet.

Tu aveai cabinetul tău sau e în parteneriat cu cineva sau cu statul?

E cabinetul meu. Când am venit aici am cumpărat un business cu totul de la o doamnă care urma să iasă la pensie și l-am dezvoltat în continuare. După primii doi ani am reușit să cumpăr și spațiul în care funcționează cabinetul. Bine, sunt încă ai băncii deoarece am făcut credit.

Parteneriatul cu statul este doar pentru faptul că lucrez cu casa lor de asigurări de sănătate și pentru pacienții asigurați am niște prețuri impuse cu care pot să lucrez.

Și unde ajunsese business-ul ăsta al tău?

La o cifră de afaceri de aproximativ 300 de mii de euro pe an.

Adică o duce bine un stomatolog în Franța…

Da, chiar bine.

De când ți-au închis cabinetul?

Acum trei săptămâni închiseseră în Franța tot ce înseamnă cârciumă și restaurant, francezii foarte amabili au ieșit toți în oraș gândindu-se că nu vor mai avea viață socială, eu m-am dus la cabinet dar deja suna lumea să anunțe că nu mai vine, așa că am închis și eu.

Dar există o impunere din partea statului prin ordonanță militară?

Nu a fost de la început așa, inițial au pornit pe zona recomandărilor. Pentru că în zona Strasbourg nimeni nu a închis cabinetele în urma recomandării și pentru că și în felul acesta s-a transmis în masă virusul, s-a luat decizia să se închidă și cabinetele forțat.

De când e interzis prin ordonanță?

Nu pot să spun exact, cred că de două săptămâni. Cine merge la cabinet se poate aștepta la dosar penal dacă nu respectă măsurile impuse: echipamente speciale, o oră pentru fiecare pacient, apoi o oră de dezinfectare și sterilizare…

Adică tu ai putea să deschizi, să-ți faci meseria de stomatolog în Franța dacă ai avea toate echipamentele și timpul de dezinfectare după fiecare pacient?

Aș putea, dar nu fac mai nimic cu el pentru că există interdicția de a părăsi domiciliul dacă nu ești nevoit să mergi la cumpărături, la farmacie sau la medic. Inițial lăsaseră liber și la activitățile sportive, dar nu cele în echipă, dar au scos și asta.

Lumea a înțeles că trebuie să stea în case, orașul arată apocaliptic pentru că totul e închis în afară de magazin și farmacie.

Ies doar cei care chiar trebuie să meargă la serviciu cum sunt cei care lucrează la fabrica Peugeot, de exemplu, care e foarte aproape de orașul meu.

Voi din ce trăiți acum? Aveai bani puși de-o parte?

Și dacă nu aveam, tot am. Aveam niște bani puși de-o parte pentru că am mereu un fond de rulment la cabinet și voi cheltui din el cât voi putea. Am trimis asistentele în șomaj parțial, mă voi duce la bancă să opresc creditele pentru următoarele șase luni, am plătit toți colaboratorii și acum vom vedea ce urmează. Eu am plătit o parte din șomajul angajatelor, aștept să văd dacă îmi recuperez banii de la stat sau nu, nu îmi e foarte clar ce se va întâmpla pentru că în epoca modernă așa ceva nu s-a mai întâmplat și nimeni nu știe cum să reacționeze.

Câte asistente ai?

Două și cu nevastă-mea, trei.

Am auzit ca mama soției tale a murit zilele trecute și nu ați putut să veniți la înmormântare…

Da, așa e, soacra mea a murit la începutul lunii și nu am putut să mergem la înmormântare pentru că am fi riscat două carantine, dar și să-i îmbolnăvim pe toți ai noștri. Am încercat să găsim un zbor spre țară, de la Basel nu se putea pentru că anulaseră toate zborurile, însă găsisem zbor din Bruxelles. Însă am aflat că imediat ce am fi ajuns în țară am fi intrat direct în carantină. Adică oricum nu am fi putut merge la înmormântare și la întoarcere am fi intrat în carantină în Franța. Așa am luat decizia să nu mai mergem. În plus, ne gândeam că mergem la o înmormântare unde marea majoritate a celor prezenți sunt în vârstă și noi aveam toate șansele să ne infectăm chiar și din aeroport. S-au dus părinții mei la înmormântare, am vorbit cu socrul meu, a înțeles și chiar ne-a recomandat să rămânem în Franța.

Altfel, stând de vorbă cu fratele meu, ne-am dat seama că, având în vedere că părinții noștri sunt trecuți de 70 de ani, la prima vacanță în România s-ar putea să nu-i mai găsesc pe toți.

Mă surprinde când spui că oamenii din Franța au înțeles gravitatea situației și nu ies din case. Cât e de mare orașul?

Sunt vreo 12 mii de locuitori, iar ca suprafață este cam cât Curtea de Argeș.

Iar oamenii stau în casă pentru că s-au speriat foarte tare, La început autoritățile au avut o reacție foarte palidă vis a vis de ceea ce se întâmpla, mai ales că aveau exemplul italian lângă. Apoi au intrat cu bocancii în sufletul nostru, adică cu jandarmeria pe stradă care lua lumea la întrebări și în felul acesta s-au potolit. Așa s-a întâmplat în orășelul meu. Însă, în partea cealaltă, în orașele dimprejurul Strasbourg-ului este armata pe stradă, acolo chiar nu miști.

Sunt cozi la magazine?

Sunt în afara magazinelor și se intră numai câte 20 de persoane o dată. Eu mi-am făcut la un moment dat un stoc mai serios de provizii, iar acum mai ies doar după apă și pâine, intru într-un magazin mic, ies în trei minute, arunc masca și mănușile imediat ce am ieșit afară și gata.

Bine că ai mască 😀

Bine că am pentru că totuși sunt cadru medical 😀. Culmea e că m-a prins cu stocurile nefăcute și acum nu am mai avut de unde să comand măști.

Ce se aude la știri la voi? Ce se preconizează, cât veți mai sta așa?

Au pornit cu un orizont de timp de 45 de zile, fracționat în trei bucăți de câte 15 zile, s-a terminat prima etapă, au anunțat că intrăm într-a doua, dar nu se știe nimic mai departe.

Eu nu am televiziune în limba franceză, toate informațiile le citesc online, din surse cât mai sigure. Știu că nemții au închis granița pentru francezi ca să nu mai meargă la ei și să devasteze magazinele, dar, în schimb, au deschis spitalele ca să preia din bolnavii din Franța pentru că aici sunt foarte mulți. Și Germania are mulți bolnavi, dar are foarte puține decese.

Nemții sunt nemți…

Păi cam așa e. Am vorbit cu vărul meu care stă în Germania și el mi-a spus că ei au primit doar niște recomandări, nici o interdicție, dar oamenii nu ies din casă. Merg la serviciu și atât. Dacă din exemplul Italia și Spania nu înveți nimic, să mă ierte Dumnezeu, dar înseamnă că ești dobitoc.

Cum v-ați hotărât voi să plecați în Franța? Tu erai stomatolog în Pitești…

Da, de mulți ani de zile aveam cabinet stomatologic în Pitești. În 2010 eu am declarat că dacă în România nu se schimbă ceva o să ajungem ca Mexicul, la modul la care corupția o să fie atât de bine înrădăcinată încât nu cred că mai are sens să mai stau în țară. Una dintre chestiile care m-a făcut să mă hotărăsc a fost faptul că la un moment dat statul a constatat că eu am să îi dau niște bani. Eu i-am demonstrat în justiție că nu e așa, la Finanțe mi-au rupt hotărârea judecătorească în față și mi-au spus că trebuie să plătesc. Am plătit banii aceia și am început să mă gândesc serios la drumul meu pe mai departe. Soția mea lucra atunci la o școală în Pitești, i s-a suprimat postul și trebuia să intre în șomaj. S-a prezentat la Șomaj și i s-a spus că „școala la care ai lucrat nu ți-a plătit dările la stat un an de zile”.

Școală privată?

Nu, școală de stat. Atunci m-am enervat foarte tare și am realizat că dacă plătesc un avocat și dau statul în judecată pentru mizeria de șomaj pe care ar fi luat-o, chiar nu merita.

În 2014 mă tot căuta o firmă să mă mute pe aici. Am venit, am văzut despre ce e vorba pe aici, am văzut cam cum stau cifrele, cum e viața și m-am hotărât să încerc marea cu degetul. M-am întors acasă, am dat examenele pentru a fi acceptat de Colegiul medicilor stomatologi din Franța și ne-am înghesuit viața într-o mașină și am pornit la drum.

Pe cine ai lăsat acasă?

Părinții, pe frate-meu, fie-mea…

Când ai văzut-o ultima dată pe fiica ta?

Astă vară și nu prea sunt previziuni să o văd în curând… A fost mai complicat în primul an de stat în Franța, vorbeam cu ea câte două ore pe zi. Când am revăzut-o după câteva luni, doar la toaletă puteam să mă duc singur, în rest stătea lipită numai de mine.

Îți e frică?

Nu aș putea spune asta. Eu mizez pe un alt lucru. Eu, cu un pic de pregătire medicală, noi, românii, față de populațiile din vest, am tendința să cred că avem un sistem imunitar mai puternic. Iar asta se datorează câtorva factori simpli. Toată lumea a beneficiat de vaccinuri la fel ca și aici, numai că, în sistemul de vest nu se tratează cauza, se tratează efectele. Dacă tratezi cauza, nu mai ai efecte și nu mai faci bani. Aici, dacă îți crește febra cu câteva zecimi de grad, te omoară cu niște antibiotice. În România nu am trăit așa: am avut o hrană de bună calitate, acces la medicamente nu atât de tare și de repede și atunci sistemul imunitar e puțin mai puternic. Ca dovadă e și faptul că suntem puțin mai sănătoși, nu cădem imediat. Aici, în Franța, dacă ai tușit o dată poți să nu mergi la serviciu pe motiv medical. Nu-ți mai spun că angajatorul se poate trezi cu angajatul că-l sună și îi spune că nu vine la serviciu pentru că are o psihoză. Și poate să o țină așa trei luni de zile.

Aș putea să trag concluzia că noi, în România s-ar putea să scăpăm mai ușor?

Da și deocamdată datele așa arată.

Datele sunt oglinda testelor făcute pentru că nu există posibilitatea de a testa mai mulți…

Nici aici nu sunt teste și datele arată puțin diferit.

Ce părere ai de românii care au dat buluc la graniță?

Am o părere proastă în general despre ei și îi numesc „bombardieri”, dar pe de altă parte îi și înțeleg. Tot ce înseamnă ciorditori, spărgători de apartamente și tot ce înseamnă muncitori la negru s-au trezit neacoperiți. Și atunci nu puteau dormi pe străzi, trebuiau să se întoarcă undeva unde aveau cât de cât o bază. Ei nu au făcut asta voit, ei au făcut-o forțați de împrejurări.

Dar voi aveți de gând să rămâneți definitiv acolo?

Nu știu dacă definitiv. Deocamdată nu știu dacă vreau să mai rămân în Franța pentru că nu-mi place cum evoluează lucrurile. Franța, pentru mine, este o Românie mai bine epilată și mai bine parfumată. Sunt ca două țări surori, leneși în România, leneși și aici, proști în România, proști și aici…

Și unde vrei să te duci? E și România pe listă?

Niciodată nu am exclus România. Nu știu unde, poate fi oriunde.

Tu de ce te-ai făcut stomatolog?

Că așa a vrut tata. Eu am vrut să dau admitere la Silvicultură și pentru asta m-am pregătit. Imediat după BAC am plecat la munte, ne-a prins ploaia în Bâlea și am făcut pneumonie. M-am dus la admitere cu febră de 40 de grade și am picat ori al cincilea cu 8 sutimi, ori al optulea cu cinci sutimi, nu-mi mai amintesc, dar am fost foarte aproape de linie.

Tata s-a dus la o facultate particulară și m-a înscris la medicină. Când am auzit nu am vrut să mă duc la școală, așa că am fost la primul curs abia în noiembrie.

Unul dintre prietenii de familie ai părinților mei, a cărei soție fusese stomatolog a spus la un moment dat că stomatologia ar fi mai ușoară, așa că, în momentul în care m-am hotărât să merg la facultate am zis că mă duc doar la stomatologie. La finalul anului I am fost șef de an.

Până la urmă te-ai pus cu burta pe carte…

Da că mi s-a părut foarte simplu. Stomatologia mi s-a părut pistol cu apă și cred că aș fi putut să fac trei specializări de stomatologie în același timp. Apoi am intrat la Politehnică și de unde nu mi-a plăcut mie niciodată școala, am mai făcut și acolo vreo trei ani în care am învățat de mi-a sărit basca.

Adică tu erai brânză bună în burduf de câine…

Asta am știut întotdeauna. Și la fel a știut și tata 🤣