Viforel Dorobanțu, directorul care vrea să transforme o școală de la țară după modelul universităților americane, în care fiecare elev alege ce materie vrea să studieze: „În sistemul ăsta de învățământ, cred că niciun copil nu poate să învețe” - Pagina 6 din 7 - LIFE.ro
Sari la conținut

Noi toți am fugit de ea 😊

Sora mea, care e mai mare decât mine cu șase ani, a făcut tot fizică. Taică-meu și maică-mea au fost mai inteligenți decât mă așteptam eu la vârsta respectivă și când era ea studentă, m-au trimis în nu știu ce vacanță să stau la Măgurele, cu ea în cămin. Vă dați seama că am gustat viața de student înainte de 1989 și mi se părea o chestie de neatins.

Și credeați că viața de student egal cu fizică? 😊

Da. La Măgurele e o chestie specială. Ei fiind cumva în afara centrului universitar de la București, lucrurile erau altfel la Măgurele și au rămas altfel. Cred că mi-a plăcut așa de mult încât, m-am dus și eu tot la fizică.

Dar erați bun la fizică?

Da, eram. Am făcut și meditații, evident. În primul an am picat la facultate, am intrat ca suplinitor de fizică în învățământ, în al doilea an am intrat și lucrurile au mers natural apoi.

Părinții ce meserie au?

Tata a fost inspector de personal la o fabrică de conserve și mama a fost vânzătoare la o tutungerie, oameni normali, fără studii superioare niciunul.

Și sora dumneavoastră profesează?

Da, încă e profesoară de fizică 😊

Adică puteți să vă dați problemele de la unul la altul?

Da, exact. Eu am învățat meserie și de la ea pentru că e o profesoară conștiincioasă, eu sunt mult mai împrăștiat ca ea.

Ce zic oamenii din Curcani de dumneavoastră? Părinții?

Nu am avut nicio problemă legată de părinți. Își trimit copiii la școală cu încredere pentru că le-am explicat că aici este locul pe care ei îl pot folosi ca peste 10 ani comunitatea să arate altfel. „Măi oameni buni, dacă acești copii vor avea puțină școală, peste zece ani comunitatea asta va arăta altfel”. Noi avem un ghinion, dar și o șansă. Foarte mulți părinți sunt plecați în străinătate, vreo 60% dintre copii au cel puțin un părinte plecat. Asta înseamnă că oamenii ăștia au văzut că e greu că nu au făcut școală la viața lor, au văzut și cum e în afară, evident că se chinuie să țină pasul și acolo și să realizeze ceva aici și am profitat de asta spunându-le: „Să încercăm să le facem copiilor ăstora un bagaj pe care ei să-l poată folosi și în țară și în afară, astfel încât să le fie mai ușor”. Dacă vin la școală, lucrurile sunt mai bune pentru ei, dacă stau în afara școlii, lucrurile sunt mai periculoase chiar și pentru comunitate pentru că dacă nu sunt în școală, pot fi pradă unor alte tentații.

Dacă vorbim despre un rezultat măsurabil al programului pilot, mă gândesc că acela ar fi scăderea riscului de abandon școlar. Mai este și altul după un an și jumătate?

Măsurabil ar fi dacă am da niște teste copiilor de-a VI-a, pe care să le comparăm cu cele dintr-a V-a și cel puțin la matematică am făcut mai mult în trei ore, decât făceam înainte în patru. S-a axat pe un conținut pe care ei îl înțeleg și chiar îl folosesc și am adus matematica în zona de magazin. Când au auzit profii de matematică mai apretați exprimarea astea, au înnebunit. E foarte simplu pentru că elevul acolo vede ce înseamnă o mărire de preț cu un anumit procent, ce înseamnă o reducere și știe și el să calculeze.

La un moment dat a fost o discuție legată de cititul pentru toată lumea într-o anumită zi. Ne întrebam cum e posibil. L-am văzut pe proful de mate cu cărți vechi de matematică, intrând la clasă. Mi s-a părut chiar tare și am intrat și eu la oră să văd ce citesc despre matematică. Au citit despre numere, cum au apărut numerele, cum s-au folosit și atunci am realizat că se poate chestia asta, fără ca matematica să devină un bau bau.

Iar un rezultat măsurabil ar fi faptul că nu mai au frica de matematică și pot calcula prețurile în magazin.

Legat de riscul de abandon școlar?

Înainte de a începe programul pilot aveam tendință de abandon de aproximativ 40%. Părinții fiind plecați, copiii rămâneau cu bunici, mătuși sau singuri și de cele mai multe ori nu erau supravegheați și nimeni nu-i controla dacă au venit la școală.

Când a început să le facă nițică plăcere să vină la școală, nu au mai lipsit. Lucrul acesta a fost combinat cu introducerea catalogului digital. De doi ani noi folosim catalogul electronic. Proful nu se mai duce la clasă cu catalogul normal, ci cu o tabletă, sau un laptop, iar în momentul în care pune o absență, părintele, din orice colț al Europei s-ar afla, află ce a făcut copilul lui. Astfel, copilul e mai ușor de controlat de către părinți.

Share this article

Pe aceeași temă

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora