Vlad Iancu, „uriașul" ce-ți asigură securitatea electronică trăiește cu semipareză. A refuzat o carieră militară pentru a se dedica antreprenoriatului

Cum a fost copilăria cu un părinte care reprezenta autoritatea și dincolo de ușile casei voastre? 

Experiența de a crește cu un părinte care prezintă o autoritate puternică pot spune că a fost foarte educativă pentru viitorul meu. Am trăit într-un mediu în care se aștepta ca regulile să fie respectate și deciziile părintelui să fie ascultate fără discuții sau opoziție. În același timp, exista o așteptare de a fi disciplinat și de a respecta regulile în afara casei.

În ciuda acestora, am simțit un sentiment de siguranță și confort într-un astfel de mediu. A fost o experiență complexă și am fost influențat de personalitatea părintelui, cultura și mediul social la care am fost expus, respectiv Armata Română.

Ce lecții de aur ți-au fost predate în sânul familiei?

Unele dintre lecțiile importante pe care le-am învățat și care au fost transmise de multe ori în sânul familiei sunt: respectul: am fost învățat să respect oamenii și să le acord importanța cuvenită, indiferent de diferențele noastre culturale, religioase, de vârstă, sex sau de alte caracteristici. Apoi este responsabilitatea: am învățat că acțiunile noastre au consecințe și că trebuie să fim responsabili pentru ceea ce facem. Am fost învățat să îmi asum responsabilitatea pentru acțiunile mele și să învăț să iau decizii bune. Onestitatea: am învățat că este important să fim sinceri și să spunem adevărul. Am fost învățat că onestitatea este esențială în orice relație. „Demnitate și onoare” este de altfel sintagma cu care am copilărit. Nu am înțeles-o tot timpul când eram mic, dar acum, ca om matur, o înțeleg și o asimilez în fiecare zi mai mult.

Nu vreau să închid acest capitol până nu expun și fraza după care îmi ghidez toată viața în ultima vreme, „Never give up!”.

Este „motivaționalul” meu ori de câte ori sunt într-o situație limită sau am o problemă care inițial pare imposibilă!

Sunt curioasă de ce nu ai urmat o carieră similară cu cea a tatălui tău, mai ales că enumeri atât de multe lecții care par să te fi „educat”. În general copiii își urmează părinții și atunci când vorbim de meserii.

Nu am fost lăsat de tatăl meu. Aș putea chiar să redau cuvintele lui: „ Ajunge că m-am chinuit eu o viață întreagă cu arma în mâna!”

Am trecut testele fizice, psihologice și examenele Colegiul Național Militar Dimitrie Cantemir din Breaza, unde și el a terminat, iar imediat după testele naționale de capacitate a reușit să mă convingă să renunț la idee.

Vlad Iancu: „Trăiesc un amalgam de sentimente, o dragoste fără TVA”

În ce te-ai școlit tu?

Am avut un parcurs al studiilor destul de încâlcit, dacă îl pot numi așa. Am terminat un liceu cu profil de construcții, apoi am hotărât să trec pe partea de management, urmând o facultate de profil. Cu toate acestea pot afirma că instituția care m-a școlit cel mai mult și a creat antreprenorul de astăzi a fost propria firmă și greșelile pe care le-am făcut în aceasta.

Ce înseamnă antreprenoriatul pentru tine?

Antreprenoriatul pentru mine pot spune că a devenit un fetiș, iar orice antreprenor este un superman în devenire.

Este un amalgam de sentimente, o dragoste fără TVA. În fiecare zi te dai jos din pat și te întrebi ce provocări mai trebuie să duci la capăt. Este un roller coaster din care cu greu te mai dai jos.

În tot roller coaster-ul acesta ce valoare are familia?

Familia are o valoare enormă pentru mine. Familia îmi oferă acel sprijin emoțional de care am nevoie, sentimentul de apartenență și identitate.

Orice hotărâre, că este acasă sau în business, este influențată într-o anume măsură de bunăstarea familiei mele și de gradul de implicare a acestora.

Apropo de grad de implicare. Ce valoare are siguranța, în general, în sens larg?