A fost lovit de nenumărate ori din cauza etniei rome și a deficiențelor locomotorii și de vedere. Cum a reușit doctorandul Daniel Caraivan să se ridice de fiecare dată

Daniel, bună! Unde te găsesc în prezent? Pe ce meleaguri pentru că tot văd că te plimbi mult cu soția ta.

Salut! În ultima vreme, am avut o perioadă aglomerată din punct de vedere al deplasărilor, ceea ce face parte din rutina de lucru a unui lucrător în domeniul organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri), mai ales atunci când această muncă implică mult teren. Totuși, sunt bucuros să călătoresc și să descopăr locuri noi. Soția mea este o parte importantă a vieții mele, atât din punct de vedere profesional, cât și personal. Fiind o persoană cu mai multe dizabilități, ea îmi oferă sprijin nu numai moral, ci și fizic, în calitate de însoțitor. Dacă aș fi ales să călătoresc singur și să o las acasă, relația noastră ar fi fost afectată semnificativ, deoarece ne-am fi putut întâlni foarte rar. În timpul meu liber, mă puteți găsi acasă, în Făurei, județul Brăila.

Vă luați des astfel de momente pentru voi? Din ce am înțeles, e și nevoie de ele.

Noi îmbinăm deseori plăcutul cu utilul, atunci când participăm la cursuri, conferințe, workshop-uri sau alte evenimente, încercăm să ne asigurăm că avem timp liber și pentru noi. Rareori ne permitem să plecăm în vacanțe, din cauza restricțiilor de timp și a situației financiare. Avem amândoi un vis de a merge într-o vacanță la Paris și de a explora orașul, dar nu știm când vom putea face acest lucru.

De cât timp sunteți împreună și de cât timp sunteți căsătoriți?

Suntem împreună de 15 ani, ne-am căsătorit legal de doar 5 ani.

Pe ce considerente se bazează relația voastră?

Florina este o persoană pentru care am un respect profund, iar noi ne completăm și ne susținem reciproc în tot ceea ce facem. În orice relație există bune și rele, dar când există dragoste adevărată, aceasta este necondiționată. Fără Florina, multe dintre realizările mele de astăzi nu ar fi fost posibile. Sunt mândru de pasiunea ei pentru poezie și de talentul său, iar faptul că publică în multe reviste de specialitate este un motiv de bucurie pentru mine.

Ce apelative îi mai poți oferi soției tale? Poate prietenă, confidentă?

Ai spus foarte bine, „prietenă” și „confidentă” ar fi apelativele potrivite pentru soția mea. Deși suntem nedespărțiți și petrecem mult timp împreună, există momente în care nu ne săturăm de vorbit, mereu găsim subiecte noi de discuție. Florina este parte din mine, dar este important să înțelegeți că aceste sentimente sunt maturizate prin experiența vieții.

Daniel, dar despre tine ce-mi poți spune? Ce rol ocupi în societate?

Recunosc că este o întrebare dificilă, dar îmi doresc să ocup un rol important în ceea ce privește drepturile omului și promovarea culturii romilor. Ca rom și persoană cu dizabilități, sunt conștient de problemele cu care se confruntă societatea românească și îmi doresc să contribui la rezolvarea acestora. M-am implicat activ în diverse proiecte care își propun să rezolve anumite probleme, încercând să fiu o voce pentru minoritatea romă și pentru egalitatea de șanse. Nu pretind că pot salva lumea, dar sunt un cetățean activ și sper să pot aduce o schimbare pozitivă.

Daniel Caraivan:„Asumarea identității este foarte importantă. În copilărie am suferit din cauza atitudinii rasiste”

Am fost la un search distanță și observ o descriere de a ta pe care o începi astfel:„sunt rom, sunt om…”. De ce pui etnia în față?

În ceea ce mă privește, consider că asumarea identității mele etnice este foarte importantă. De-a lungul anilor, am încercat să conving tinerii romi, în special pe cei cu studii superioare, să își asume identitatea lor etnică acolo unde activează. Nu susțin afișarea publică exagerată a identității etnice, dar în anumite contexte cred că este important să o facem, pentru a schimba imaginea falsă pe care societatea o are despre romi. Consider că societatea românească trebuie să observe progresul educațional al romilor, iar dacă nu o fac, problema nu mai este la noi, ci la ei. Înțeleg că mulți tineri nu își doresc să își asume identitatea etnică public din cauza discriminării și a rasismului la care pot fi supuși. Însă, din păcate, acest lucru poate avea un impact negativ asupra personalității lor.

Ai suferit de-a lungul vieții din pricina acestei categorii din care faci parte?

Da, în copilărie am fost discriminat și am suferit din cauza atitudinii rasiste a unora dintre colegii mei. Am conștientizat mai târziu acest lucru, dar am încercat să-mi fac un scut, să-mi asum reacțiile rasiștilor și să nu le permit să mă afecteze în mod negativ. În prezent, având o pregătire solidă în domeniul acesta, mă simt capabil să fac față oricărei situații de discriminare sau rasism. Cu toate acestea, îmi este clar că mulți oameni, în special copii, nu au această pregătire și sunt nevoiți să îndure astfel de experiențe traumatizante, care le pot afecta grav stima de sine și dezvoltarea pe termen lung. Ar trebui să înțelegem cu toții cum este să fii marginalizat din cauza apartenenței la o anumită categorie, să fii ținta ironiilor și a discriminării din partea altora. Să ne imaginăm cât de greu este să trebuiască să te lupți cu asta timp de ani de zile, în special în școală, unde elevii sunt adesea foarte cruzi unii cu ceilalți. Din păcate, aceste experiențe pot avea un impact negativ profund asupra unor persoane și pot fi dificil de depășit.

Poate acesta este și motivul pentru care te apleci asupra romilor, te dedici lor?

Există mai multe motive pentru care mă implic în comunitatea romă, iar numărul lor este în creștere. Discriminarea și rasismul sunt primele motive, dar lista poate continua: există o lipsă acută de promovare a culturii etnice rome, nerecunoașterea istorică și lipsa unei educații incluzive, pentru a numi doar câteva. Consider că este important să luptăm împotriva acestor probleme și să promovăm diversitatea culturală și incluziunea socială.

Citește și: Povestea unei doctorande la Sorbona. Ionela Pădure, femeia a cărei culoare a pielii i-a pus piedici în societate, s-a întors în România să ajute copiii de aceeași etnie ca ea

Trebuie să muncească romii mai mult decât românii?

În perioada în care am lucrat ca expert local pentru problemele romilor într-o primărie, am fost nevoit să muncesc mai mult decât ar fi fost normal, cel puțin în primele 6 luni. Acest lucru se datora faptului că eram determinat să-mi îndeplinesc sarcinile de serviciu în mod eficient, pentru a evita acuzațiile că nu sunt capabil să le îndeplinesc din cauza etniei mele sau a dizabilităților mele. În general, romii sunt percepuți de societate ca fiind leneși și neproductivi, dar acest lucru este departe de adevăr.

Este important să recunoaștem faptul că orice abatere profesională, de conduită sau etică a unei persoane de etnie romă la locul de muncă este adesea asociată cu criteriul etnic. În plus, când ceva dispare dintr-un birou, de multe ori persoanele de etnie romă sunt considerate primele suspecte. Această stigmatizare poate duce la o presiune suplimentară pentru romi de a munci mai mult și de a fi exemplari la locul de muncă.

Cu toate acestea, există multe exemple de romi care sunt activi în toate domeniile pieței muncii, în urban, cei mai mulți muncitori la salubritate sunt romi, în mediul rural cei mai mulți lucrători în agricultură sunt romi, acestea fiind două exemple foarte vizibile, dar romii sunt activi în toate domeniile active de pe piața muncii, avem: avocați, profesori, artiști, medici, cercetători, etc. dar din păcate pe aceștia societatea nu îi mai acceptă ca romi.

Daniel Caraivan:„Provin dintr-o familie de muzicanți. Sunt singurul cu studii doctorale”