A fost lovit de nenumărate ori din cauza etniei rome și a deficiențelor locomotorii și de vedere. Cum a reușit doctorandul Daniel Caraivan să se ridice de fiecare dată

Încă se fac discriminări, Daniel?

Da, se fac discriminări. Pandemia a evidențiat o atitudine anti-romă mult mai clară decât un sondaj ar putea face. Dacă luăm în considerare și abordarea statului în timpul pandemiei, putem spune că nivelul rasismului a fost asemănător cu perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. În plus, cei care intenționează să discrimineze astăzi, au găsit modalități de a masca actul de discriminare în mod legal, astfel încât să nu poată fi dovedit că a avut loc discriminarea.

• 

Despre comunitatea în care trăiești ce-mi poți spune?

Locuiesc într-un orășel mic, numit Făurei, situat în județul Brăila, aici nu există comunitate compactă cu romi, dar, în schimb, întâlnim mai multe neamuri de romi (spoitori, lăutari, fulgari, romi romanizați). Activitatea mea a început în această localitate, dar astăzi am identificat localități cu romi din județul Brăila care au nevoie de mai mult ajutor, iar mare parte din timpul meu, mi-l petrec prin aceste localități.

Dar despre familia în care ai crescut tu?

Eu provin dintr-o familie de muzicanți. Tatăl meu, regretatul Ionel Caraivan din Brăila, a fost un renumit acordeonist nevăzător, iar mama mea, Maria, nu a cântat, dar tatăl ei a fost un talentat viorist. Am și un frate, Costel, care este mecanic de locomotivă.

Ești singurul din familia ta cu studii sau ai fost încurajat să înveți având modele în familia ta pe care le-ai luat ca reper? Ce meserie au ai tăi?

În ceea ce privește educația în familia mea, pot spune că am fost primul și singurul membru care a ajuns la nivelul de studii pe care îl am astăzi (studii doctorale). Tatăl meu și fratele său, fiind nevăzători, nu au putut merge la școală și nu au avut oportunitatea să învețe. Mama mea a absolvit 10 clase și a devenit bucătar/patiser, iar fratele meu este absolvent de liceu cu bacalaureat și mecanic de locomotivă. Deși nu am avut modele în familie pe care să le urmez în ceea ce privește educația, am fost încurajat să învăț și să îmi urmez pasiunea pentru studiu de către părinții mei.

Ajungem și la deficiența ta, dar până atunci spune-mi cu ce valori te-au crescut?

Am avut norocul de a beneficia de o educație de calitate și de doi părinți care nu ne-au impus nimic, dar au știut să ne explice ce este bine și ce este rău. Principalele valori cu care am crescut au fost dragostea de familie, respectul față de cei din jur și modestia.

Daniel Caraivan:„Am fost diagnosticat cu dezlipire de retină la ambii ochi și am și o amputație la picior”

De ce sociologie, Daniel?

Am ales sociologia pentru că sunt fascinat de diversitatea comportamentului uman și îmi place să explorez științific viața grupurilor minoritare. Cred că acest domeniu îmi oferă o modalitate de a analiza cu mai multă precizie minoritatea romă.

Ai un master, ai publicat două cărți. Cât mai poți studia?

În ceea ce mă privește, având în vedere faptul că intenționez să activez în domeniul cercetării, consider că voi continua să studiez pe tot parcursul vieții. Sunt un pasionat al acumulării de noi cunoștințe și îmi place să mă dezvolt continuu din punct de vedere educațional. Faptul că încă sunt implicat în sistemul de învățământ, nu îl simt ca pe o povară, ci mai degrabă ca pe o oportunitate. Chiar și în ciuda instabilității stării mele de sănătate, cred că voi continua să studiez și să învăț mereu lucruri noi.

Observ că problema ta de sănătate legată de vedere nu te-a împiedicat. Ce diagnostic ai primit mai exact?

Da, am fost diagnosticat cu glaucom și dezlipire de retină la ambii ochi. Este o problemă de sănătate destul de gravă.

Tu nu vezi deloc cu unul dintre ochi?

Da, este adevărat că nu văd deloc cu unul dintre ochi.

Împăcat sau nu cu acest aspect?

Da, m-am împăcat de mult cu această situație. Cu toate acestea, trebuie menționat că am o amputație de picior și port proteză, ceea ce face uneori dificil să calc corect și mă expun frecvent la riscul de a cădea. În ciuda acestor probleme fizice, nu am complexe legate de această situație și am depășit de mult momentul în care aș fi putut să îmi plâng de milă.

O amputație?! Nu am știut, nu aș fi zis. Îmi poți povesti?

În anul 2001, în ziua în care mă duceam să depun dosarul la facultate, la Asistență Socială în București, am ajuns în gară Făurei. În timp ce traversam pasajul către peronul de unde trebuia să vină trenul, am fost surprins de un tren de călători care efectua manevre de retragere din gară. În urma acestui accident, mi s-a amputat piciorul drept… A fost un moment de răscruce pentru întreaga familie și viața noastră s-a schimbat complet. Recuperarea mea fizică și psihică a fost dificilă, însă, în ceea ce privește partea psihologică, am avut mult de lucru cu mine însumi, pe când partea fizică depindea de alții, deoarece aveam nevoie de o proteză bună, ceea ce era foarte costisitor… Am început să strângem bani pentru proteză și, în mod obișnuit, donau cei la care nu te așteptai sau care aveau venituri mici, iar cei care promiteau și aveau posibilități financiare se prefăceau că uită… Am scris o carte despre acest subiect, intitulată „Pe marginea prăpastiei”, în care povestesc detaliat cum am reușit să depășesc psihologic acest moment.

Tu ai funcționat pe premisa că educația te scoate din anonimat și că este arma cea mai potrivită cu care poți dăinui în viață?

Funcționez pe premisa că educația poate este un factor important în a ieși din anonimat și în a avea succes în viață. Însă, trebuie să recunosc că această idee a fost influențată și de societatea în care trăiesc, care pune un mare accent pe educație și pe obținerea unui nivel ridicat de pregătire. În prezent, observ că această abordare s-a dovedit a fi benefică, deoarece oamenii mă privesc cu un alt nivel de respect și încredere atunci când aflu nivelul meu de pregătire. Cu toate acestea, încă mai există persoane care își exprimă opinia într-un mod negativ, sugerând că am obținut această pregătire doar prin favorizare sau milă, ceea ce este o gândire greșită și incorectă.   

Daniel Caraivan:„Evitarea asumării identității poate fi interpretată ca un act de lașitate”