A fost racolată la 13 ani și abuzată psihologic și sexual. Mărturia sinceră a supraviețuitoarei Iuliana Dup: „La suprafață, păream fata de succes care defilează cu încredere. Înăuntru, eram un copil rănit care se agăța de orice formă de validare”

Ai avut momente în care ai vrut să renunți? Ce te-a făcut să continui?

Da, au fost multe astfel de momente. Unele atât de intense, încât gândul nu era doar să plec din organizație, ci să renunț la tot. Mă simțeam copleșită de singurătate, de manipulare, de disprețul care se revărsa asupra mea și de etichetele dureroase puse de ceilalți. Ceea ce mă durea cel mai tare era contrastul dintre imaginea publică — una de susținere și succes — și realitatea dureroasă din culise. Era un mecanism de control atât de subtil și eficient, încât ajungeai să crezi că nu poți reuși fără ei. O formă de dependență de un rău sistemic, greu de explicat, dar cu răni adânci și greu de vindecat.

Cum ai reușit să păstrezi legătura cu familia în acea perioadă?

Nu am avut nicio legătură cu familia în acea perioadă și nici în prezent nu am. Pe scurt, părinții mei mă abuzau fizic încă de mică, iar suferința era profundă și constantă. Cu cât creșteam, bătăile deveneau mai dese și mai dure. La 13 ani am ajuns la Kasta Morrely, iar la 15 ani profitând de situația mea familială, am fost abuzată sexual de Morel Bolea. La scurt timp, din cauza violențelor din familie, am fost plasată într-un centru de plasament. La acea vreme, nu am avut curajul să spun nimănui că am fost și abuzată sexual. Am trăit în tăcere, cu frică și rușine, iar legătura cu familia a rămas ruptă definitiv.

Ce te-a determinat să iei decizia de a pleca din agenție?

Totul a fost un cumul de factori adunați în ani de zile, dar momentul care a pus cu adevărat capăt totului a fost atunci când Morel Bolea a încercat din nou să se culce cu mine, iar eu l-am refuzat pentru a nu știu câta oară. Drept pedeapsă, m-a dat afară din casă și m-a prezentat ca exemplu negativ în fața celorlalte fete, care continuau să-i ia apărarea. Nu era prima dată când îl refuzam, dar el își pregătise terenul cu mult timp înainte, mai ales pentru că în fiecare an electoral, spunea clar că cineva „va pleca” din familia lor. Familia lor însemna de fapt o sectă construită de el, formată doar din femei, toate cunoscute de el din perioada în care erau minore, multe dintre ele având primul contact sexual tot cu el. În ziua în care am fost dată afară, mi-am jurat că nu mă voi mai întoarce. Oricât de greu mi-a fost, fără bani, fără sprijin, fără familie, am încercat să rămân verticală și să ascund durerea din sufletul meu, luptând, pas cu pas, pentru libertate și demnitate.

Iuliana Dup: „Am învățat că, indiferent cât de tare îți bate inima, trebuie să ai încredere în ceea ce simți chiar dacă uneori pare că e împotriva a ceea ce ți se spune. Curajul nu înseamnă absența fricii, ci alegerea de a merge mai departe în ciuda ei”

Ai primit sprijin din partea altor modele sau persoane apropiate în momentul plecării?

Nu, pentru că nu am vrut. Mintea mea refuza să ceară ajutor. Am fost prea rănită… Am fost atât de mult timp făcută să mă simt datoare, să port o povară singură, încât și acum îmi este greu să cer sprijin.

Cum ai reușit să îți reconstruiești viața după plecarea din agenție?

Totul s-a întâmplat pe repede înainte. Eu aveam deja două mici business-uri și nu voiam să renunț la nimic, pentru că tot ce am construit a fost doar cu puterile mele, fără ajutor. Primele luni au fost pline de tristețe și un strop de depresie, dar și cu multă speranță. Nu realizam pe deplin ce mi se întâmplase. Acum este mai greu, pentru că încep să conștientizez tot mai multe lucruri dureroase.

Ce resurse sau persoane te-au ajutat în procesul de vindecare?

Au fost mai multe persoane care au observat prin ce treceam și în ce situație complicată mă aflam. Fără să ofer prea multe detalii, am încercat să-i las pe cei din jurul meu să se apropie, ceva ce până atunci nu făcusem. Credința și rugăciunea m-au ajutat enorm în acea perioadă.

Citește și: Geanina Petre, femeia de etnie romă care lucrează în televiziune și scrie a doua carte despre Ferentari. Și povestea cartierului în care a văzut bătăi cu macete, violență, abuzuri verbale și mame care puneau droguri în gențile copilelor sale

Ai urmat terapie sau alte forme de sprijin psihologic?

În prima etapă, nu am vrut deloc să cer ajutor; am refuzat total. Însă, la începutul anului, am simțit o nevoie foarte puternică de a mă descărca. Așa că am început să merg la terapie și, ulterior, mi-am găsit și un duhovnic.

Cum ai reușit să îți recapeți încrederea în tine și în ceilalți?

Cu multă putere, cu multe discuții și dezbateri interioare. Încă lucrez la asta.

Ce rol a jucat creativitatea în procesul tău de vindecare?

Creativitatea a avut un rol extrem de important pentru mine. M-am refugiat în muncă și în crearea pălăriilor. Fiecare pălărie făcută în acea perioadă avea o poveste în spate, o conștientizare interioară și reprezenta un pas spre eliberare.

Cum ai reușit să transformi experiențele negative în motivație pentru a merge mai departe?

Bună întrebare! A fost – și încă este – un proces de autodepășire continuă. Am căutat și caut în fiecare zi să-mi demonstrez că toate lucrurile negative care mi-au fost implementate nu sunt adevărate. Muncesc cu determinare ca să-mi arăt mie însămi că pot, că sunt capabilă și că îmi voi îndeplini toate visurile.

Ce te-a inspirat să devii creatoare de conținut și antreprenoare?

Totul a venit firesc, fără un plan prestabilit. Cred cu tărie că lucrurile din viața mea se întâmplă cu un scop, chiar și cele mai grele. Cu timpul, am realizat că ajung să inspir oamenii din jur prin ceea ce creez. Iubesc să dau viață lucrurilor palpabile, să știu că munca mea rămâne, se simte, se vede, nu doar în mediul virtual, ci și în realitate. Paradoxal, mă regăsesc în ambele lumi: online și offline.

A deveni creatoare de conținut nu a fost o alegere conștientă, ci mai degrabă o transformare naturală. Modellingul și colaborările m-au adus aici, iar această formă de exprimare a devenit o artă pentru mine.

Antreprenoriatul, în schimb, a fost o necesitate. Dorința de a construi, de a crește și de a-mi transforma pasiunile în ceva sustenabil m-a împins înainte. Când pasiunea se întâlnește cu nevoia pieței, știi că trebuie să o dezvolți. Și asta fac – în fiecare zi.

Povestește-ne despre brandurile tale: @juliejou.hat și @hostess.eticheta.protocol.

Brandul meu de suflet, Julie Jou, s-a născut din dragostea pentru lucrul făcut cu mâinile, cu migală și cu emoție. Totul a început acum 13 ani, pe vremea când am fost internată în CPRU Tătărași. Deoarece nu aveam voie să merg la școală și eram închisă 24/24 de ore, timp de 7 luni, mi-am dezvoltat abilitățile creative prin tehnica quilling. După ce am ieșit din CPRU, mi-am continuat acest hobby, iar de la o perioadă la alta am căutat să cresc. De la quilling am trecut la origami, apoi am început să creez accesorii pentru doamne și domni (papioane, jabouri, broșe, accesorii pentru păr), iar așa a luat naștere Julie Jou, inițial sub o altă denumire. Ulterior, trecând la nivelul următor, am început să confecționez și pălării din fetru.

În urmă cu un an, am apelat la o firmă specializată în branding și așa a luat naștere cu adevărat Julie Jou, brandul ce mă reprezintă cu adevărat, care este, de fapt, o extensie a propriei mele creativități, un manifest pentru frumusețea detaliului și pentru eleganța atemporală.

Fiecare pălărie pe care o creez poartă o poveste, un strop din sufletul meu și o dorință sinceră de a oferi un accesoriu unicat. Julie Jou înseamnă rafinament, curaj, feminitate, dar mai ales bucuria de a crea ceva care dă sens unei zile obișnuite. E despre a transforma un simplu obiect într-un simbol al stilului personal.

Un alt business pe care îl coordonez este Hostess Etichetă și Protocol. Sunt fondatoarea acestui brand, un proiect care reflectă peste 10 ani de experiență în domeniul evenimentelor și al imaginii impecabile. Am început ca hostess, din pasiune pentru eleganță, rafinament și organizare, iar astăzi coordonez o echipă de 20 de fete dedicate, bine pregătite și atent selecționate.

Pentru mine, acest brand înseamnă mai mult decât servicii premium – este despre profesionalism, atitudine, prezență și respect față de fiecare detaliu și eveniment. Hostess Etichetă și Protocol este un business de suflet, construit cu răbdare, viziune și un respect profund pentru ceea ce înseamnă cu adevărat eticheta.

Cum îți alegi temele și mesajele pe care le transmiți prin conținutul tău?

Ce întrebare drăguță! Eu am început să creez conținut dinainte să am Instagram. Totul se întâmpla de la sine, pe Facebook. Fiind manechin la bază și activând în continuare, contentul, în prima instanță, a constat exact în shootingurile și campaniile pe care le aveam pentru diverse branduri și designeri, atât naționali, cât și internaționali.

Odată cu trecerea timpului, în 2015 mi-am creat contul de Instagram și, ușor-ușor, am început să postez din ce în ce mai mult, promovându-mi activitatea curentă. Fiind pasionată de estetică, am căutat, la început, să am un feed curat, iar mai apoi să transmit încredere prin postările mele.

În prezent, promovez în mare parte branduri locale. Aproximativ 90% dintre colaboratorii mei actuali sunt parteneri atent selecționați. Spun selecționați pentru că majoritatea s-au apropiat de mine în mod natural și au rezonat cu stilul și cu mesajul contentului meu.

Fiind o persoană creativă și activând în modelling, îmi este ușor să mă asociez cu branduri și chiar să le promovez într-un mod autentic, deoarece am o viață activă, mereu în mișcare, în contact cu oameni, proiecte și povești care inspiră. Iar asta se reflectă în tot ceea ce creez și împărtășesc cu comunitatea mea.

Ce impact îți dorești să ai asupra comunității tale?

Îmi doresc să inspir autenticitate, încredere și CURAJ. Să ofer un exemplu de feminitate asumată, creativitate și perseverență. Vreau ca prin ceea ce fac să contribui la o comunitate în care frumusețea, eleganța și susținerea reciprocă sunt valori reale, nu fake-uri.

Cum îți gestionezi timpul între viața personală și activitățile profesionale?

Greu! Cu greu, deoarece de cele mai multe ori sunt acaparată de proiecte. Dar, practic, asta mă ajută să mă deconectez de la perioada grea prin care trec. La începutul anului trecut, am intrat într-o depresie, o depresie interioară, aș putea spune. Însă, prin prisma proiectelor și activităților, nu a avut prea mult timp să se manifeste. Și da, am momente și în continuare în care simt că clachez, dar îmi spun că pot. Pot mai mult! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a lăsat și îmi lasă în continuare oameni frumoși în jurul meu!

Ce provocări ai întâmpinat în dezvoltarea brandurilor tale?

Neseriozitatea oamenilor, reticența la nou și invidia feminină. În rest, toate lucrurile au venit de la sine și cursiv în dezvoltarea brandurilor.

Cum ai reușit să îți construiești o comunitate fidelă și implicată?

Prin autenticitate. Sunt un om asumat și cât se poate de naturală. Și când spun naturală mă refer la faptul că prezența mea în online nu este diferită față de cea din viața reală. Și asta au apreciat și oamenii care mă urmăresc și mă susțin în proiecte.

Ce planuri de viitor ai pentru proiectele tale?

De regulă nu vorbesc niciodată concret despre planurile mele până nu se materializează. Dar, desigur, îmi doresc evoluție!

Ce sfaturi ai pentru fetele care își doresc o carieră în modelling?

Uh… multă, dar multă atenție! Este un domeniu tare frumos, dar nesigur – cel puțin la noi în țară. Visurile trebuie urmate, dar întotdeauna trebuie să fii conectată la realitatea ce te înconjoară. Mai bine lucrezi la un nivel mic și este safe, decât să aspiri la un nivel plin de nesiguranță și incertitudine.

Cum pot tinerii să identifice și să evite situațiile abuzive?

În primul rând, prin setarea limitelor personale și, desigur, prin informare. Orice suspiciune, nesiguranță sau disconfort psihic ar trebui să tragă un semnal de alarmă. Dacă o relație — fie ea personală, profesională sau socială — îi face să se simtă anxioși, controlați, rușinați sau lipsiți de valoare, e un semn clar că ceva nu e în regulă. Este esențial să învețe să recunoască formele de abuz, nu doar fizice, ci și verbale, emoționale, psihologice, financiare sau digitale.

Ce mesaj ai pentru părinții care au copii în industria divertismentului?

Le-aș transmite părinților să fie prezenți, atenți și empatici cu cei mici. Industria aceasta poate fi frumoasă, dar și solicitantă și, uneori, mult prea dură pentru un copil sau adolescent. În cazul meu, de exemplu, a fost „too much” din toate punctele de vedere.

Cum crezi că poate fi îmbunătățită protecția tinerilor în industria modellingului?

Printr-o combinație de reglementări clare, educație și implicare activă din partea adulților în viața copiilor. Avem nevoie de legi clare și de o supraveghere atentă din partea autorităților. Protejarea tinerilor nu ar trebui să fie o opțiune, ci o prioritate.

Iuliana Dup: „Pentru mine, a vorbi deschis despre traume înseamnă eliberare, vindecare și curaj”

Ce înseamnă pentru tine puterea de a vorbi deschis despre traume?

Pentru mine, a vorbi deschis despre traume înseamnă eliberare, vindecare și curaj. A fost momentul în care am ales să nu mai port singură povara și să transform durerea în lecție — atât pentru mine, cât și pentru ceilalți din jurul meu. Nu mi-a fost ușor. Am trecut prin multe stări: frică, groază, singurătate, depresie, autoînvinovățire. Dar faptul că am început să vorbesc, să fiu asumată și sinceră, m-a ajutat să înțeleg mai bine ce mi s-a întâmplat și să îmi încep, cu adevărat, o nouă viață.

Cum ai fost primită de public atunci când ai început să îți împărtășești povestea?

Povestea mea a fost și este una sensibilă, plină de necunoscute și de întrebări fără răspuns. Mi-a fost greu, enorm de greu, să povestesc prin ce am trecut și, desigur, să explic tuturor ce s-a întâmplat cu adevărat. În primul rând, a trebuit să trec totul prin filtrul propriei mele minți și să îmi dau seama că cea mai urâtă formă de a distruge un om este manipularea. Eram atât de manipulată, încât nici nu realizam. Cât de ușor crezi că mi-a fost să explic ceva ce mi se inoculase ca fiind „normal”, dar care, în fapt, nu era deloc așa? Și totuși, publicul a înțeles — din prima. Prin doar câteva situații povestite, mulți și-au dat seama ce se ascundea, de fapt, în spatele zâmbetului meu. Chiar dacă am primit și etichete greșite, eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că are grijă de mine!

Ce reacții ai primit din partea altor persoane care au trecut prin experiențe similare?

Doar susținere și încurajare! Multe dintre persoanele cu care am interacționat mă încurajează în toate demersurile deoarece ele nu au avut curajul de a ieși și de a cere ajutor.

Cum îți dorești să fii percepută de către public?

Nu îmi doresc să fiu percepută într-un fel anume. Se spune că ceea ce reflectăm ajunge, în mod natural, la cei care trebuie să ne vadă cu adevărat. Îmi doresc doar ca oamenii să simtă sinceritatea din spatele a ceea ce fac, pasiunea mea pentru frumos, respectul pentru munca bine făcută și dorința de a aduce o emoție reală prin fiecare proiect.

Iuliana Dup, ce lecție de viață consideri că este cea mai importantă pe care ai învățat-o până acum?

Să îmi ascult instinctele cu adevărat și să las curajul să vorbească la momentul potrivit! Am învățat că, indiferent cât de tare îți bate inima, trebuie să ai încredere în ceea ce simți chiar dacă uneori pare că e împotriva a ceea ce ți se spune. Curajul nu înseamnă absența fricii, ci alegerea de a merge mai departe în ciuda ei. Viața m-a învățat că vocea interioară e cel mai sincer ghid, iar atunci când o urmezi, chiar și cele mai grele drumuri te duc acolo unde trebuie!