Are o experienţă de peste 20 de ani. A început machiajul pe vremea când în România nu exista meseria de make-up artist. A realizat aproape 15.000 de machiaje (am făcut noi un calcul după interviu). Astăzi este National Make up Artist pentru Lancôme, titlu pe care s-a dus la Londra să-l ia, fiindcă „i se cuvenea”, dar pentru care a dat, surprinzător pentru el, un examen de 4 zile extrem de greu.
Când îl privesc pe Alexandru Abagiu nu-i găsesc cusur, pentru că are, dincolo de orice, o privire albastră, concentrată, în spatele căreia vezi, ca pe un mare ecran de cinema, o viaţă trecută prin multe întrebări. Vezi măiestrie, profesionalism, seriozitate, destin. M-a surprins în acest interviu cu câteva expresii şi răspunsuri: „nu mi se cuvine totul”, „femeia vulgară este cea care nu-şi acceptă vârsta…”
Alexandru Abagiu, cum ajunge cineva make-up artist Lancôme? Îl recomandă cineva, o doamnă, un domn…?
(Râde) Cum ajungi domnul Lancôme… Râd pentru că mulţi colegi din echipa internaţională de make-up artişti Lancôme, National Makeup Artists Lancôme, cum este titulatura corectă, erau numiţi „domnul Lancôme”. În fine, ca să îţi răspund, în ceea ce mă priveşte, credeam că va fi mult mai uşor, având în vedere că am o carieră de 20 de ani. Am crezut că voi deveni national make-up artist într-un mod simplu, în urma unei recomandări semi-impuse, dar… nu a fost deloc aşa!
Am plecat la Londra undeva la începutul lunii aprilie, crezând că voi participa la ceea ce se numeşte induction, adică o familiarizare cu produsele şi m-am trezit, de fapt, într-o reală competiţie cu 80 de make-up artişti din toată lumea, din America de Nord, de Sud. În plus, veneam şi după o altă încercare de a deveni National Make-up Artist, nereuşită, deci… Cum ar veni, am plecat să pescuiesc crap, dar m-am trezit că, de fapt, sunt pus să fac scufundări în Oceanul Atlantic până găsesc epava Titanicului. Deci nicio legătură între ceea ce mă aşteptam şi ceea ce s-a întâmplat, în realitate.
În competiţie nu mai era nici un român, nu?
Alexandru Abagiu: Nu… Am ajuns acolo şi am intrat într-un examen care a ţinut de 4 zile şi pe care trebuia să-l trec! De fapt erau două, unul de tehnici de machiaj care era un must have şi abia apoi examenul de obţinere a titlului de NMA, pe care aveam să aflu acolo, nu îl puteau primi decât cei care aveau o experienţă de 3 ani în structurile Lancôme, ceea ce eu nu aveam!
Vorbeşti despre tehnicile de machiaj, de parcă ele ar fi diferite în funcţie de brand…
Nu, nu sunt diferite, dar există nişte protocoale care sunt diferite, nişte ritualuri speciale… pe care eu nu le ştiam foarte bine, recunosc. Le cunoşteam din nişte seminarii din România, dar nu le aprofundasem, pentru că după cum spuneam, nu mă aşteptam la un examen. Aşa că mi-am sunat echipa din România şi le-am spus să-mi trimită, prin DHL, manualele de tehnici şi de ingredienţi chimici ca să le studiez. Nu am dormit două nopţi, adică m-a culcat la 6 dimineaţa şi m-am trezit la 7, în condiţiile în care la 8 trebuia să fiu la examen. Am studiat practic întregul univers Lancôme, de la machiaj la parfumuri sau skincare. Am studiat ADN-ul acestui brand până în cele mai mici detalii. Dar, trebuie să spun că cerinţele examenului au fost cel puţin ciudate şi m-au scos din rutina mea zilnică.
Adică?
Alexandru Abagiu: Adică am fost studiat de la felul în care mă îmbrac, până la cel în care socializez, sau vorbesc, cum miros, cât de bine lustruiţi am pantofii, dacă şi cum respect codul vestimentar care era scris în invitaţiile pe care le primeam pentru diferitele evenimente. Tot, absolut tot. În prima zi mi-am dat seama că, dacă nu îmi dau toată silinţa şi nu iau în serios ce mi se întâmplă, voi primi maxim acreditarea de tehnici de machiaj şi am realizat brusc că vreau mai mult de la asta şi că vreau să-mi reprezint ţara cu succes în competiţia asta. Aşa că am participat cu brio la toate probele. Am avut, de pildă, o probă de trend hunting care mi s-a părut extraordinară. S-a derulat aşa: am primit nişte hărţi cu itinerare exacte din Londra, din anumite zone pe care noi le alegeam şi pe care trebuia să le parcurgem într-un anumit timp de la punctul A la punctul B. Pe traseul acesta trebuia să găsim, să reperăm, să fotografiem şi să şi încărcăm – în timp real -, trendurile cromatice care puteau influenţa arta machiajului. Am fost împărţiţi în grupe de câte 6-10 oameni, dar niciodată toţi pe aceeaşi stradă şi aveam o oră şi jumătate de reperare a trendurilor cromatice. Marele meu avantaj a fost că fac prezentări de trend de peste 10 ani şi sunt extrem de documentat în domeniul acesta, fapt care s-a concretizat în faptul că din toată echipa, eu am găsit cele mai multe keytrends. Ni se dăduse un device special wireless cu care uploadam în timp real fotografiile pe care le făceam.
Şi ce anume ai fotografiat?
Orice mi se părea relevant, de la un graffitti, la o vitrină sau la o aliniere de planuri: o magnolie, un element cromatic asociat cu un element arhitectonic, sau tălpile pantofilor tăi pe o anumită textură. Trebuia să oprim oameni, să le facem fotografii, să-i convingem să se lase fotografiaţi. Zona în care eu am ajuns a fost poate cea mai interesantă, pentru că nu am fost tentat să-mi aleg centrul Londrei, sau Oxford Street, cum au ales mulţi make-up artişti, ci am ales o zonă despre care nu ştiam nimic, Box Parc. S-a dovedit un focar de artă emergentă, unde am găsit chiar structuri construite din containere. S-a adeverit, încă o dată, că lecţia pe care o ştiam rămâne valabilă: niciodată nu găseşti tendinţele în centrele oraşelor, în zonele turistice, previzibile, ci în subcultură, acolo unde se formează curentele care îşi fac loc apoi spre mainstream.
Alte probe?
Alexandru Abagiu: Au fost probe ciudate, spun încă o dată, pentru că, uite, de pildă mă aşteptam la o masă plină de produse Lancôme cu care să încep un anume machiaj sau o temă… Nu a fost aşa. M-am trezit cu 3 produse în faţă: cu un fond de ten pentru persoane cu pielea închisă la culoare, un gloss de buze şi un fard de obraz portocaliu şi mi s-a spus să fac un machiaj natural în condiţiile în care fata mea era o rusoaică! Şi atunci da, a trebuit să fiu inventiv! Am folosit fondul de ten pentru umbre de ochi, fardul de obraz l-am pisat şi l-am amestecat cu uleiul din glossul de buze şi l-am aplicat pe pleoape! Asta a fost o probă. Alta a fost machiajul natural. Apoi am primit o carte cu istoria machiajului şi ni s-a cerut să reconstruim un machiaj celebru. Am inventat o „Grace Jones”, având şansa să am un model de culoare. Apoi, o probă în care am avut de implementat culoarea în machiajul meu. Aici am folosit un fard de obraz pe care l-am pisat şi l-am folosit pentru pleoape. Toate jocurile acestea au fost foarte apreciate şi au creat un anume buzz între cei de acolo. Dar ştii care e secretul? Eu vin din zona editorială, ceea ce mi-a conferit un mare atu!
Stai să traducem pentru cei care nu ştiu ce zicem noi aici… Zona editorială este cea din reviste, unde ai realizat foarte multe pictoriale de machiaj şi unde poate nu aveai la dispoziţie toate elementele pentru diverse etape…
Exact, schimbam, improvizam… Foarte puţini National Make-up artişti din alte ţări au experienţă în acest domeniu.
Nu te deranjează puţin că eşti singurul din România care are astfel de succese?
Alexandru Abagiu: Stai să-ţi termin povestea, pentru că finalul este apoteotic. Cu toate că nu am experienţa de 3 ani în compania Lancôme, cu toate că nu am făcut parte din structurile aceste companii timp de 3 ani (condiţie necesară, dar nu suficientă – e drept -, pentru a primi titlul de NMA) ei bine, eu l-am primit, încălcându-se astfel o regulă în istoria Lancôme!
Iar ai călcat reguli, Alexandru Abagiu!
Da, exact, iar!
Ce-ţi oferă acest titlu?
Voi călători foarte mult, voi fi „exportat” către toate ţările în care există Lancôme, pentru educaţie sau pentru alte proiecte.
Te întrebam dacă nu te deranjează că la nivelul României eşti singurul cu asemenea performanţe. Mai ales acum când meseria asta de make-up artist a explodat, sunt atâtea şcoli, atâta lume se îndreaptă spre asta?
Alexandru Abagiu: Mă deranjează să fiu singurul, pentru că aş vrea să existe competiţie, să existe oameni cu care să schimb idei! Mă simt ca unul care…
Aleargă singur pe culoar!
Exact. Aşa mi-a spus şi Gabi Szabo, la un moment dat. Mi-a zis că semăn cu ea când alerga şi nu mai era nimeni în jurul ei. Dar gândeşte-te totuşi, că eu am un avans faţă de alţii, pentru că m-am lansat în domeniul acesta pe vremea când nici nu exista ca meserie în România! Prima mea diplomă de make-up artist a trebuit să o obţin în Franţa, că în România nu aveam de unde s-o iau. E normal ca atunci când eşti la curent în permanenţă cu tot ce există nou în machiaj, să evoluezi şi să urci cât mai sus!
Ce este Lancôme? Care este ADN-ul lui?
Effortlessly chic.
Adică şic-ul obţinut fără efort? O spune unul care a dat examen 4 zile non-stop?
Da, dar ştii cum e… A fost şi vina mea, că am tratat subiectul ca şi cum mi se cuvenea titlul acesta, dar uite că, de fiecare dată când crezi asta, ţi se demonstrează că nu e deloc aşa.
Fiind acum atât de ocupat, se mai poate programa cineva la tine? Până când ai programări?
Alexandru Abagiu: Cam până în 2018, adică am programate machiaje şi atunci. Dar ajung oamenii la mine, important este să-şi facă programarea din timp şi să ajungă.
Eşti un foarte bun cunoscător de feţe?
Da, foarte bun. Mă bântuie şi după 5 ani o faţă pe care am văzut-o într-un anumit context.
Ce ai ajuns să apreciezi din figura unei femei?
Dacă aş fi răspuns acum 10 ani la întrebarea asta, aş fi răspuns pueril că apreciez un ten perfect, fără probleme sau mai ştiu eu ce… Acum însă, după atâţia ani, apreciez demnitatea cu care o femeie îşi poartă un rid, o privire care completează munca mea, felul în care îşi asumă un ruj roşu ales corect! Apreciez o femeie care îşi vede instant potenţialul atunci când se uită în oglindă şi-mi spune că datorită machiajului meu şi l-a găsit. Nu că are 20.000 de like-uri la o poză pe instagram (care, by the way, pentru mine, a fi celebru pe instagram este ca şi cum ai fi milionar la Monopoly), ci că are 4, dar acelea sunt sincere!
Ce e vulgar la o femeie?
Alexandru Abagiu: Să nu-şi accepte vârsta. Femeile prea tinere care pozează în vampe seducătoare şi femeile prea bătrâne care nu acceptă ridurile. Sau pe ele însele. La o anumită vârstă, ochii trebuie să exprime inteligenţa şi experienţele pe care femeia le-a avut de-a lungul vieţii sale. Dacă reuşeşti să captezi asta, atunci e mai frumos decât orice anticearcăn lansat de cine ştie ce brand sau decât injecţia pe care o face Simon Ouriad pentru Kardashian, crede-mă!
Pe lângă atâtea modele, feţe perfecte… ce zici, există şi oameni reali?
Da, există oameni reali, dar de cele mai multe ori oamenii reali nu poartă machiaj.
Fobii?
Nunţile, cumetriile, botezurile. Machiez pentru 8-9 astfel de evenimente în fiecare weekend, dar nu accept niciodată să şi participe la ele.
