Căutare

Share this article

Alina Binder și Nicolae de Roumanie au devenit soț și soție în urmă  trei luni, când toată țara a participat sufletește la prima nuntă princiară pe care a găzduit-o România după 87 de ani de la nunta Principesei Ileana.

În primul interviu după marele eveniment, Alina și Nicolae de Roumanie povestesc despre momentele magice, emoții, mesaje simbolice și momentul în care va veni așteptatul moștenitor.

 Cum ar începe povestea prințesei și prințului, așa cum ați spune-o nepoților?

 Alina de Roumanie: Probabil că ar începe cu cererea în căsătorie. (râde)

Prințul Nicolae al României: Am decis să o cer în căsătorie puțin altfel decât se aștepta ea. Adică am cerut întâi binecuvântarea părinților.  

Ne aflam în România, venisem pentru scurt timp din Anglia, unde locuiam atunci. Alina era plecată în oraș, iar eu, acasă, am deschis subiectul, cu multe emoții, desigur, și le-am cerut binecuvântarea părinților. Ei au fost fericiți și încântați, atât părinții, cât și fratele Alinei.

Apoi a fost o provocare să găsesc inelul potrivit. Când aleg bijuterii un an de zile poate fi insuficient pentru a găsi ceva pe placul meu.

Mi-a fost de ajutor faptul că la ultima aniversare am reușit un cadou special: o pereche de cercei, cu safire pe care le aveam de mulți ani, de când ajunsesem în Sri Lanka. Iar acest cadou am simțit că i-a plăcut extrem de mult. Așa că tot ce am făcut a fost să continuu în aceeași cu inelul de logodnă. Mărturisesc însă, cel mai complicat a fost să găsesc safire de aceeași culoare cu a cerceilor. A fost dificil, dar am reușit. Iar toate aceste planuri și frământări le-am avut fără ca Alina să bănuiască ceva.

Inelul de logodnă.

Alina de Roumanie: Lucru neobișnuit, pentru că de regulă nu îmi scapă lucrurile de acest gen. Eram, este adevărat, într-o perioadă foarte aglomerată la birou, nu am avut timp să mă gândesc prea mult la agitația din jur și să realizez că el plănuiește ceva.

Prințul Nicolae al României: M-am folosit de contextul aniversării a doi ani de relație. Așa că, într-o zi am anunțat-o: „mâine plecăm, te iau direct de la birou și mergem într-un loc surpriză”. Sigur că m-a copleșit cu întrebări, dar nu am cedat cu niciun detaliu. „Vei ști când vom ajunge!”, atât i-am spus.

Cred că o oră și ceva m-a întrebat încontinuu unde mergem, cât durează drumul, ce facem acolo. La un moment dat a scos o hartă, în încercarea de ghici destinația după direcția în care mergea,. Fără nicio șansă, desigur. (râde)

Alina de Roumanie: Veneam după o zi complicată la birou, așa că la un moment dat am renunțat să mai întreb. Știam că urmează să sărbătorim și bănuiam că se întâmplă ceva. Dar nu aveam nici cea mai mică idee despre adevăratul plan.

Prințul Nicolae al României: Locul în care trebuia să ajungem este cea mai frumoasă regiune pe care cred că o are Anglia, Cornwall. Nu era prima dată când eram acolo cu Alina. Cu un an înainte petrecusem câteva zile în aceleași peisaje superbe. Este locul meu preferat din lume: liniștit, solitar, cu plaje superbe.

Am ajuns după vreo patru, cinci ore. Eram lihniți de foame și extrem de obosiți. La hotel însă ne aștepta o cameră plină de flori. Mai mult decât atât, pe un cartonaș era scris Miss de Roumanie, pentru că numele de familie este de Roumanie.

Alina de Roumanie: Am văzut cartonașul, dar am crezut-o doar o eroare amuzantă. Nici atunci nu am realizat ce punea la cale.

Cred că, de fapt, mă așteptam să discutăm întâi despre căsătorie și abia după aceea să vină cererea. Noi vorbim despre orice foarte deschis și mi se părea natural să discutăm despre asta. Dar a fost mult mai bine așa. (râde)

Prințul Nicolae al României: I-am propus să ne trezim la răsărit și să mergem pe plajă. Am pus alarma să sune, aveam o sticlă de șampanie special pregătită, și inelul, practic totul era pus la punct.

Alina de Roumanie: Cred că era ora patru și jumătate, cinci dimineața când ne-am trezit. Eram încă buimacă de somn. Dar mărturisesc că răsăritul este superb acolo: o lumină rozalie ireală, magică. M-a vrăjit.

Prințul Nicolae al României: Eu am început să scriu pe nisip, dar Alina era ocupată să facă poze. (râde)

Alina de Roumanie: Începuseși să scrii te iubesc și te-am lăsat în pace. În plus, cerul era absolut splendid.

Dar când m-am întors și l-am văzut în genunchi, lângă mine, cu mâna întinsă și cu inelul superb în fața mea, am rămas fără răsuflare. Pe nisip scria Te iubesc. Marry me!

A fost un șoc, am început să plâng și cred că a fost cel mai frumos moment pe care puteam să îl trăim.


Dacă ne întoarcem și mai mult în timp, cum v-ați cunoscut?

Alina de Roumanie: Ar trebui să ne întoarcem în anii 2012 sau 2013. Lucram în Germania atunci însă aveam proiecte și în țară. Și, cumva, a ajuns la urechile mele faptul că nepotul Regelui Mihai a venit înapoi în România și face lucruri frumoase pentru țară, se implică în proiecte cu tineri și este extrem de activ social.

Știam de Casa Regală, de familia regală, dar știam că nu aveau o mare legătură cu tinerii.

La un moment dat am auzit că prințul organizează un tur pe bicicletă și am decis să mă implic și eu. Eram pasionată de ciclism, aveam mai multe idei despre cum aș putea să ajut tinerii, mama este învățătoare, deci am avut întotdeauna o legătură cu educația sau proiectele pentru tineret. În plus, începusem masteratul pe integrare europeană, în București, la SNSPA, și avem nevoie să stau mai mult timp în țară.

Ne-am cunoscut la acel tur de ciclism și ușor-ușor s-a legat o prietenie trainică, iar asta cred că a contat cel mai mult.

 Ce vă leagă?

Prințul Nicolae al României: Avem pasiuni comune: natura, aventura, sportul.

Alina de Roumanie: Și simt că suntem foarte asemănători în multe aspecte: ale caracterului, ale firii.

Când l-am cunoscut mai bine, mi-am dat seama că seamănă foarte bine cu mine, că avem foarte multe lucruri în comun. Atunci am simțit că mi-am găsit perechea.

 Cum a fost momentul magic în care v-ați dat seama că celălalt este persoana?

Prințul Nicolae al României: Eu am realizat acest lucru când am reușit să facem traseul Transfăgărășanului împreună, cu bicicletele. Am organizat acest traseu cu niște colegi și prieteni și am invitat-o și pe Alina. Atunci, în ziua aceea, mi-am dat seama că dacă vom continua așa cum am început, ea va fi aleasa. Am descoperit în ea un rafinament, o feminitate și o modestie pe care le întâlnești destul de rar în zilele noastre. 

2015. Pe traseul Transfăgărășan.

Alina de Roumanie: Pentru mine a fost o mare provocare traseul, pentru că nu mai fusesem de foarte mult timp cu bicicleta.

Eram la capătul puterilor, iar el era acolo, lângă mine, m-a încurajat, a fost chiar un sprijin în ziua aceea, când mi-am depășit toate limitele. Și cumva, din toată gașca de 10-12 persoane, toți foarte bine pregătiți pentru traseu, noi am ajuns primii sus.

Iar când m-am gândit mai bine ce m-a mobilizat, ce am vrut să demonstrez am realizat că alături de el pot să reușesc aproape orice.

 Care au fost piedicile pe care le-ați depășit și care v-au întărit relația?

Alina de Roumanie: Noi am trecut și prin momente mai grele și cred că asta ne-a demonstrat că putem să ne sprijinim, orice s-ar întâmpla.

Prințul Nicolae al României: Relația a fost testată și am rezistat. Nu cred că există un secret pentru o relație reușită, dar comunicarea este o cheie, pasiunile comune înseamnă o altă cheie.

Să ai ceva în comun cu omul de lângă tine este extrem de important și de ajutor. Și răbdarea contează. O relație nu poate fi construită peste noapte și nici nu poate fi grăbită. Trebuie să ai răbdare, să încerci să înțelegi, să vorbești, să asculți.

 Alina a spus „da” într-o dimineață la răsărit. Ce s-a întâmplat mai departe?

Prințul Nicolae al României: Viața a mers mai departe. (râde).

Viitorul pentru noi totdeauna a însemnat România. Am început să venim din ce în ce mai des aici. Dar ne doream să venim cu un alt statut, ca un cuplu căsătorit. Așa că am oficializat căsătoria și am făcut cununia civilă în Anglia, într-o ceremonie foarte intimă, în ziua de 6 octombrie anul trecut, alături de cei mai apropiați din familie: părinții și fratele Alinei, Mihai; sora mea, Karina, prietenii mei, prietenii Alinei și viitorii nași: Alexandra Butculescu-Filitti și Constantin Filitti. Ei sunt niște oameni extraordinari, care ne-au fost alături de la început și de la care avem foarte multe lucruri de învățat.

Alina de Roumanie: Nu a fost o nuntă în secret, așa cum s-a spus.

Prințul Nicolae al României: Presa a realizat la înmormântarea bunicului meu, Regele Mihai, când am apărut pe listele de protocol ca doamna și domnul de Roumanie că s-a schimbat statutul nostru civil. Atunci au apărut și știrile legate de nunta secretă.

 Să povestim puțin despre contextul înmormântării și a dispariției Regelui. Care au fost semnificațiile pentru domniile voastre?

Prințul Nicolae al României: A fost un șoc pentru mine. Mi-a fost foarte greu să accept. Am pierdut nu numai un bunic, ci și un om extrem de special din viața mea.

România a pierdut un om extraordinar, care a scris istoria, un lider și un caracter special. Ca om a fost foarte modest, inteligent, cald, a respectat omul înainte de poziție și a căutat întotdeauna binele țării și al poporului.

Iar în zilele funeraliilor, el a făcut ce a făcut dintotdeauna: a strâns românii, a făcut România unită. Iar oamenii i-au ascultat din suflet chemarea.

Pentru o zi am trăit într-o monarhie.


Cum se transmite în familie această idee: a vedea binele nației înainte de binele individual?

Prințul Nicolae al României: Noi am discutat întotdeauna despre familie, despre monarhie, despre ce au încercat și nu au putut să facă.

Întotdeauna bunicul a povestit despre ce intenții a avut cu fiecare decizie luată în acei ani ai sfârșitului de război mondial.

El a fost in lider și ne transmitea asta: un conducător trebuie să pună pe primul loc poporul. Dacă nu ai grijă de popor, nu ai nimic. Iar el a făcut asta, întotdeauna.

 Care este cea mai dragă amintire cu Regele?

Prințul Nicolae al României: Sunt multe amintiri foarte personale, altele care pot fi povestite. Au fost multe momente extraordinare petrecute cu el. Dacă au fost serioase, amuzante sau grele contează mai puțin. Tot ce a contat, a fost să fiu cu el.

Micul prinț, împreună cu Regele Mihai.

Îmi amintesc bine o întâmplare. Am ieșit cu jeepul lui, primit de la Generalul Patterson, și la un moment dat l-a oprit și mi-a zis: „e rândul tău!”. Visasem la acest moment dintotdeauna. A însemnat foarte mult pentru mine, mai ales că nu lăsa pe nimeni să îi conducă mașina, cu atât mai puțin jeepul.

Cred că două săptămâni am stat cu zâmbetul pe buze.

Pur si simplu, faptul că am trăit lângă el a fost minunat. A fost un om remarcabil.

Alina de Roumanie: Funeraliile au fost un moment istoric, ce a demonstrat forța cu care un suveran își conduce poporul. Iar pentru mine au însemnat chiar mai mult, pentru că eram acolo alături de soțul meu. A fost un moment cu o consistență deosebită, grea, dar am simțit că sunt alături de el și îl susțin dincolo de cuvinte. 

 V-ați gândit vreo clipă la ideea că nu ați fi putut fi acolo?

Prințul Nicolae al României: Nu a fost nimic să mă împiedice să fiu acolo. Aș fi participat în orice caz.

Alina de Roumanie: Fiind căsătoriți, era normal să mergem împreună. Suntem o familie, el avea nevoie de sprijin, de cineva care să fie alături de el.

 Cum ați gestionat relația cu Casa Regală?

Prințul Nicolae al României: Totul a funcționat conform uzanțelor. Am anunțat că vom participa și am fost acolo.

Alina de Roumanie: Nu a fost o interacțiune foarte susținută: protocolar, atât cât s-a putut.

 Există situația în care această relație să se schimbe?

Prințul Nicolae al României: Dacă vor, da. Le-am întins mâna de mai multe ori, suntem o familie, înainte de toate.  I-am rugat chiar să ne fie părinți spirituali, dar nu am primit niciun răspuns. Mai mult de atât nu putem face. Dar, fără a încerca să insistăm cumva, ne dorim o relație, câtă vreme vorbim despre familia mea și lucrurile ar fi normal să fie altfel. Noi credem foarte mult în familie și o respectăm. 

 Alina de Roumanie, dacă vorbim despre oamenii care v-au modelat pe dumneavoastră ce mi-ați spune?

Alina de Roumanie: Cred că părinților le datorez șlefuirea mea ca om. Datorită lui m-am apropiat de aviație. El a fost pilot de carieră, dar a fost și un tată prezent și implicat. Și a știut să ne țină într-o familie unită.

Am zburat cu tata de mici, și eu, și fratele meu, cu orice ocazie, oriunde. Ne plăcea la nebunie. Apoi veneam acasă și ne imaginam că suntem într-un cock-pit și că avem propriile noastre butoanele.

Mama m-a învățat bunătatea și datoria de a-i ajuta pe ceilalți, de a pune preț pe familie și pe educație. Învățătoare fiind, era dedicată elevilor ei și a fost un exemplu pentru mine. Așa am înțeles cât de important este să le dăm toată atenția copiilor la vârste fragede. Și tot ea m-a inspirat să mă implic în proiecte dedicate copiilor. 

Și aș mai adăuga-o aici pe bunica din partea tatălui, săsoaică de origine. Am copilărit cu ea în casă și ea ne-a transmis educația nemțească: corectitudine, muncă, punctualitate. Mi-a plăcut la nebunie să primesc aceste valori și mă consider norocoasă că am copilărit așa.

Cred că de aici pornesc valorile în familie, de la lucrurile pe care le faci când ești mic, la care ții și pe care le transmiți mai departe.

 Nunta, un eveniment princiar. Cum l-ați gândit?

Prințul Nicolae al României: A fost nunta noastră și am vrut să fie legată de un loc și de o biserică unde ne simțim bine. Știam că avem o listă lungă de invitați, iar asta a însemnat o provocare în sine: să avem locul petrecerii, cazarea, biserica cât mai aproape unele de altele.

Sinaia a fost pentru amândoi prima și cea mai bună alegere: și pentru mine, și pentru familie. În plus, este un loc important din punct de vedere istoric pentru familia din care vin.

Nunta princiară. Sinaia. Septembrie 2018.

Alina de Roumanie: Ideea era să fie o sărbătoare și să curgă fluid, nu voiam o sursă de stres pentru noi sau pentru invitații noștri, veniți de departe sau de aproape. Or, dincolo de toate detaliile, acela este locul în care poți vedea că România a avut un Rege și o Regină și este un oraș de poveste.

Prințul Nicolae al României: A fost o provocare și pentru noi, și pentru cei care au organizat nunta. Mai ales că nu s-a mai făcut așa ceva în România.

Am păstrat o etichetă, un dress-code, pe care am ținut să îl respectăm: pentru bărbați a fost morning coat, pentru femei a fost prezentă pălăria sau un accesoriu în păr. Iar seara, rochia de seară și white tie. Și toată lumea a respectat eticheta.

Alina de Roumanie: De fapt, s-au bucurat de acest moment, tocmai pentru că nu este o ținută obișnuită. Au depus niște eforturi pentru care suntem recunoscători, dar știm că a fost o bucurie pentru toți.

Nunta a fost ca într-o poveste. A rămas în memoria oamenilor ca o nuntă princiară.

Prințul Nicolae de Roumanie: În plus, am refăcut o tradiție importantă pentru familia mea, Junii Brașovului au venit de la biserică până la Casino, ca în 1931, când s-a căsătorit principesa Ileana. Și cred că și acest lucru a ajutat la poveste.

 Cum ați ales rochia? Care este mesajul pe care ați vrut să îl transmiteți?

Alina de Roumanie: Am creionat-o înainte de a găsi un designer care să o realizeze. Iar mesajul care avea să vină o dată cu ea este asemănător cu mine: o rochie simplă, exact cum sunt eu. Îmi place o viață simplă, fără nicio încărcătură inutilă.

Dar există și acele mesaje subtile despre ca m-am bucurat că au fost acolo, broderia am ținut să fie făcută manual și să însemne ceva: a fost inspirată din portul tradițional al bunicii, iar pe trena rochiei au fost reproduse motive de pe șorțul ei săsesc.

 Dansul mirilor? A fost acesta cel mai magic moment al nunții?

Prințul Nicolae al României: A fost, chiar dacă mie nu îmi place deloc să dansez. Dar în ziua nunții a fost magie. Am fost foarte fericit. Mă uit la filmări și nu îmi vine să cred că eu sunt acolo.

Alina de Roumanie: Și piesa am ales-o ușor, pentru că se potrivea cu locul, cu noi, cu tot: era un vals și nu aș fi ales altceva.

 Care a fost momentul de neuitat?

Prințul Nicolae al României: Aș spune că în general am fost foarte relaxat. Dar, cu vreo două ore înainte să o văd pe Alina a început emoția. Iar când a apărut, atunci a fost acea clipă magică.

Am înghețat pe loc pentru câteva secunde. Apoi slujba și tot ce a urmat, totul mi s-a părut prea scurt, nu mai voiam să se termine.

Alina de Roumanie: Pentru mine a fost foarte importantă slujba religioasă. Era momentul sacru de binecuvântare. Iar, când am ieșit din biserică și am văzut mulțimea de oameni care ne aștepta în liniște pe pajiște, a fost incredibil. O mare de oameni care se bucurau pentru noi. Atâta fericire este greu de egalat.

Cea mai așteptată veste după cea a nunții este, fără nicio îndoială, cea legată de un moștenitor. Ce puteți răspunde așteptărilor?

Alina de Roumanie: Sigur că ne dorim un copil. Dar nu putem și nu am vrea să planificăm totul nemțește. Este o responsabilitate, un pas firesc, dar toate se întâmplă la timpul lor. Acum ne bucurăm de viața în doi și de ceea ce ni se întâmplă.

 Dacă ridicăm puțin cortina și ne întrebăm cum arată o zi din viața unui prinț și a unei prințese ce am afla?

Prințul Nicolae al României: Nici o zi la fel cu alta. Una poate este încărcată cu e-mailuri și planificări, alta cu evenimente caritabile sau de implicare civică. Alte zile înseamnă vizite la școli sau pur și simplu rămas treburi casnice. Cert este că niciuna nu seamănă cu alta.

Alina de Roumanie: În Anglia am avut un job, mergeam la birou de dimineață până seara, acum suntem aici, îngrijim de afacerea pe care o avem împreună și ne dedicăm foarte mult timp acțiunilor civice în care alegem să ne implicăm: copiilor, mediului, altor campanii sociale. Cred că este singurul detaliu care face diferența: ne dedicăm mult mai mult timp decât înainte unor evenimente importante pentru cultură, educație și tineri.

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO