Drumul de la jurist la scriitor pentru copii. Cum pot poveștile să ne alunge grijile și să ne spună că viața este frumoasă chiar dacă drumul nu e deloc ușor. Alec Blenche: „Cred că este foarte important pentru fiecare dintre noi să ne purtăm în suflet”

Fără să își dea seama, Alec Blenche, prin poveștile sale, alungă grijile care ne înconjoară și ne dă un reminder că viața este frumoasă chiar dacă drumul nu e neted. Cărțile sale aduc alinare în suflet. Și culmea, când a început să scrie, nu credea că zace atâta capacitate în el. Este la al 53-lea titlu, iar momentan viața îl poartă pe această cale. Deschide uși spre o lume unde copiii învață, și adulții de la ei, să devină mai inspirați, mai frumoși, mai buni.

La bază este jurist, iar ani de zile a promovat prin diverse acțiuni și activități stilul de viață sănătos. În prezent, inspiră familiile prin cuvinte așezate pe foi adunate într-un cotor. La rândul său, fiica Emma i-a fost muză.

Alec Blenche: „Nimeni nu știa că există capacitate în mine, nici măcar eu”

Alec, ai renunța la a scrie cărți vreodată?

Nu pot să spun nici nu, nici da. Mă gândesc că în momentul în care nu o să mai am nimic de spus sau este nevoie de mine mai mare în altă parte, o voi face. Însă pentru acum, sunt aici, dedicat 100%.

În urma unui program de sănătate promovat la o școală din Constanța, ai scris prima carte pentru copii. Te-ai gândit că o să ai un asemenea succes?

Nu m-am gândit la nimic altceva decât să ajut, aceasta a fost şi este intenţia mea şi cel mai mult mă bucură că succesul meu s-a născut şi a crescut în timp, organic, natural şi în linişte şi sper să continue le fel.

A fost odată ca niciodată este formulă magică cu care încep toate poveștile. Povestea ta cu cărțile a început la îndemnul cuiva?

Nu! Pentru că nimeni, nu ştia că există în mine această capacitate, nici măcar eu. A început atunci când drumul era pregătit şi eu am avut curaj să păşesc pe el.

Câte titluri ai scos?

Cred că sunt undeva la 53 de cărţi publicate. Îmi este mereu greu să ţin pasul cu mine.

Recomand și: Ana Dragomir, fetița care a publicat trei cărți până la 14 ani. Cum reușește un copil care învață în limba engleză să scrie literatură românească

Cum ți-ai descrie traseul? E ușor sau greu să scoți o carte pe piață?

La început aveam impresia că este uşor şi asta pentru că pentru mine lucrurile au curs destul de lin. Apoi mi-am dat seama că este foarte greu şi că într-o piaţă atât de mică precum cea din ţara noastră ai nevoie să scrii o carte foarte bună, dar şi de un pic de noroc şi de circumstanţe prielnice pentru a ajunge să fii publicat. Iar apoi se pune întrebarea: bun ai publicat, dar, oare, oamenii vor şi cumpăra cărţile tale?

Alec Blenche: „Sănătatea familiei mele nu este succesul meu, ci al lor”

Și s-au cumpărat! În ziua de azi, copiii sunt atrași de jocuri electronice, televizor, audiobook-uri, diverse gadgeturi. Contează aceste accesorii când vinzi cartea?

Nu contează. Cărţile pentru copii nu sunt cumpărate de copii, sunt cumpărate de adulţi şi în primul rând de părinţi, mai ales de mame. Eu scriu mereu cu scopul de a ajuta părinţii, de a le da o unealtă prin care ei pot adresa anumite dificultăţi pe care le au în educaţie copiilor lor.

A scrie pentru copii înseamnă…?

Înseamnă o responsabilitate foarte mare, dar şi o bucurie nespusă. Înseamnă să scrii simplu, dar în acelaşi timp interesant. Înseamnă să fii sincer şi autentic. Înseamnă să deschizi o poartă magică prin care ei să treacă şi o alta prin care să revină un pic mai buni, mai inspiraţi, mai frumoşi.

Ce sentimente te-au învăluit când ai ținut prima ta carte în format fizic în mână?

Bucurie, entuziasm şi încrederea că un nou drum se deschidea în viața mea.

Ai urmărit onoarea și faima, Alec, sau totul a curs în viața ta?

Nu, nicio clipă. În schimb, observ că ele mă urmăresc pe mine şi sper să nu mă prindă vreodată.

Ce culoare îi dai prezentului?

Albastru infinit, orice este posibil.

Cum măsori succesul din prezent? Prin faptul că ți-e sănătoasă familia, prin numărul de cărți vândute, prin feedback-urile primite?

Prin contribuţia pe care o am la educaţia morală a copiilor, prin zâmbetele şi chicotelile copiilor care îmi citesc cărţile şi îmi ascultă cântecele, prin momentele de conştientizare ale părinţilor. Sănătatea familiei mele nu este succesul meu, ci al lor.

Alec Blenche: „Sunt unul dintre oamenii aceia fericiţi care, cu un gram de curaj şi multă perseverenţă”

La bază ești jurist. Ai profesat?

Da, dar mai mult ca un artist decât ca un jurist adevărat.

După această primă specializare, au urmat altele legate de nutriție. Cum de această traiectoria în viața ta?

A fost un moment în care am realizat că nu era drumul meu. Îmi blocasem curgerea naturală, pusesem un baraj artificial şi viaţa mea era stătută, nesănătoasă, suferindă. Aşa că am dat drumul la apă şi de atunci am lăsat râul să curgă acolo unde inima mea tânjea şi nu m-am mai oprit să ascult ce spuneau unul şi altul.

Au fost ani dedicați unui stil de viață sănătos. Cum de această alegere?

Am simţit o puternică nevoie de vindecare, trup şi suflet. Aşa că am început să citesc şi să studiez. Şi pe măsură ce o făceam simţeam nevoia să împărtăşesc şi cu alţii. A fost un pas firesc în dezvoltarea mea şi nu mă văd ajuns aici fără să fac tot ceea am făcut în acest domeniu, unde am lucrat cu foarte mulți adulți.

Ai accesat acest stil ca temă și în rândurile copiilor? Cât de important crezi că este să li se explice și să li se arate de când sunt încă mici cum ar trebui să arate un stil de viață sănătos?

Este esenţial. Mai ales într-o lume care te învaţă şi te îmbie exact în direcţia opusă. Şi mă bucur nespus să văd că lucrurile s-au îmbunătăţit considerabil de când scriam eu Erus şi Valea răbdării, acum aproape 12 ani. Părinții sunt mai conștenți, fac alegeri informate și opțiunile de pe piață sunt mult mai diverse. Unde ai fi găsit înghețată fără zahăr acum 10 ani, de exemplu? Sau lapte din plante? Este o mișcare globală de care omenirea are nevoie.

Alec Blenche: „Familia este o inspiraţie incredibilă pentru mine”

Cum ți-ai defini calea profesională? Crezi că așa a fost firescul tău?

Absolut. Sunt unul dintre oamenii aceia fericiţi care, cu un gram de curaj şi multă perseverenţă, au reuşit să ajungă să facă ceva care le place, le dă satisfacţie, îi ajută şi pe cei din jur şi bonus pot să şi trăiască din asta. Nu ştiu câţi oameni pot afirma acest lucru şi este păcat că nu sunt mulţi. Pentru că din punctul meu de vedere, aceasta este menirea fiecăruia dintre noi.

Prin poveștile scrise, aduci în fața copiilor valori și convingeri. Le-ai avut însușite pe toate în sânul familiei sau le-ai învățat în timp? Sau poate chiar de la fiica ta, Emma?

O parte da, o parte le-am învăţat şi eu pe parcurs. Familia este o inspiraţie incredibilă pentru mine. Cred foarte mult în familie ca celulă de bază a societăţii. O ţară care are familii sănătoase este o ţară sănătoasă. Dacă fiecare dintre noi am fi preocupați de familiile noastre, în primul rând, am trăi într-o lume mult mai bună. Apoi, copiii te învaţă lucruri extraordinare dacă ai umilinţa şi răbdarea să le devii ucenic.

Dacă tot am pomenit de ea, este prima voastră cititoare? Cât de mult contează feedback-ul ei?

Emma a fost şi este cel mai important critic al meu. Însă mai mult de atât, din discuţiile cu ea s-au născut multe cărţi la care nu aş fi ajuns fără ea. Acum a crescut şi de ceva timp îşi scrie propriile povești şi putem avea discuţii în paralel despre munca mea şi a ei. Este fascinant deși o simt cum uşor, uşor începe să mă depăşească din toate punctele de vedere şi asta nu mă poate decât bucura.

Ce a luat de la tati? Dar de la mami?

Cred că a luat de la mine parte artistică: iubeşte muzica, scrie foarte frumos, dar şi un soi de blândeţe şi multă înţelepciune pentru vârsta ei. Pe când de la soţia mea, Ana, cred că a luat un simţ aparte al frumosului, un talent de a vedea lucruri şi detalii pe care mulţi nu le văd şi mă includ în primul rând pe mine aici. Are de asemenea, la fel ca Ana, o putere caracteristică celor din zodia berbecilor, acea determinare înfocată, dar şi blândeţea feminină necesară pentru a o echilibra. Cred că este un mix bun pe care poate construi singură mai departe cu mare succes.

Alec, pe lângă Emma și familia ta, ce bucurii mai porți în suflet?

Mă port pe mine. Şi cred că este foarte important pentru fiecare dintre noi să ne purtăm în suflet. Când o facem, ne putem dărui celor din jur într-o formă cât mai bună, putem să dăm drumul la apă să curgă, să curgem acolo unde ne este menit şi să atingem vieţile altora cu blândeţe şi autenticitate. Să lăsăm în urmă o lume mai bună.

Avem mulțumiri, bucurii, motive să fim mândri de noi, dar omul Alec are și regrete în suflet?

Da. Sunt lucruri pe care le-aş face altfel dacă m-aş putea întoarce în timp. Şi cu toate astea, tot ce am făcut m-a adus aici, acum. Şi asta este tot ce contează.

Alec Blenche: „Sunt părţi din mine cu care lucrez, virtuţi pe care încă le cresc”

Îți reproșezi ceva?

Nu cred că reproş este cuvântul potrivit. Sunt părţi din mine cu care lucrez, virtuţi pe care încă le cresc. Câteodată îmi iese si câteodată nu, însă am răbdare şi ştiu că fiecare zi care trece mă învaţă ceva nou şi mă ajută să devin mai bun decât am fost ieri.

Porți temeri, frici? Dacă ar fi să te dezbraci de ele și să îți dai voie să fii vulnerabil, ce ai împărtăși cu noi?

Singura mea frică este aceea de a nu folosi timpul pe care îl am cât mai bine. Să trăiesc, nu doar să fiu în viaţă.

Citește și: Alex Moldovan, scriitor pentru copii: „Am descoperit pe TikTok o foarte mare comunitate de copii care citesc, mult și foarte bine”

Ce simți că mai trebuie să faci în viață?

Să cresc mai departe şi să ajut cu tot ce pot.

Crezi că fiecare om vine pe Pământ cu o misiune, iar a ta a fost să dai copiilor învățăminte prin cuvinte alese așezate pe foi?

Cred că fiecare are rostul lui dat de talentele şi aptitudinile înăscute. Depinde de noi mai departe cum folosim aceste puteri primite la naştere. Pentru mine s-a întâmplat să fie poveştile şi sunt extrem de recunoscător pentru asta.

Către cine ai vrea să întorci capul, privirea și să mulțumești o dată și încă o dată, și iarăși încă o dată?

Sunt recunoscător pentru tot. Fiecare rană, fiecare palmă, fiecare ciot de care m-am împiedicat, fiecare mângâiere şi vorbă bună sunt parte din povestea mea care se scrie în continuare. Cum spune cântecul recunoștinței :

Pentru fiecare clipă ce-o trăiesc
Pentru fiecare stea ce o privesc
Pentru fiecare carte ce-o citesc
Îți mulțumesc
Pentru mama, pentru tata, înghețata, ciocolata
Pentru zilele de vară, când pot să stau mult pe-afară
Pentru aer, pentru soare, pentru păduri și pentru mare
Pentru fiecare zi cât mai putem să fim copii

Îți mulțumesc! Îți mulțumesc!