Alina Zara, femeia care a părăsit capitala, s-a întors în satul natal și azi creează zestre contemporană pentru toate „mândrele chic” ce-i trec pragul - Pagina 2 din 5 - LIFE.ro
Sari la conținut

Cum te găsesc? Cum arată sufletul tău, mai ales că te perinzi în jurul meseriei pe care o practici cu multă iubire?

Nu știu cum arată sufletul meu. Nu mi-am dat răgaz să mă gândesc la asta. Poate un pic obosit și cu cearcăne, dar azi e foarte bucuros. Începem să brodăm pernițele-păpuși după ilustrațiile din cărticica noastră despre care vă spuneam mai sus și să pregătim packagingul pentru ele și carte. Aștept de câteva luni momentul ăsta. Aș zice, deci, că e cazul să-mi amintesc să fiu recunoscătoare pentru tot binele pe care îl primesc și că sufletul meu e luminos azi.  

Alina în Muzeu

Alina, ce să afle cititorii despre ce faci tu mai exact? Ce poți să le spui?

Pe scurt, fac zestre contemporană pentru oamenii care nu mai au pe nimeni să-i reconecteze la rădăcini. Și alin doruri știute și neștiute. Coordonez un atelier în care creăm piese manifest, de îmbrăcăminte și decor, lucrate manual – un mix de mesaje din cultura românească și universală cu țesături, dantele și broderii handmade. Atelierul se află în cadrul Muzeului de Pânze și Povești, un proiect de familie, care este un mic centru cultural în zonă, unde facem tot felul de evenimente pe teme sociale, educaționale, culturale, de mediu și de unde am trimis, cu mai bine de 10 ani în urmă, „Suveica Mamei Ruța în jurul lumii”, un proiect internațional de călătorie, cu peste 1 milion de km în portofoliu. Proiectul care duce, pe tot Mapamondul, povestea traistelor țesute de la noi din sat și mai ales a celei mai importante Traiste de pe aici, cea metaforică, pe care o umplem cu Binele pe care îl facem în viață, traistă care e singurul bagaj ce ne este permis în ultima călătorie și din care ne plătim vămile văzduhului ca să ajungem la liman bun!

Alina Zara:„Am fost un copil care a copilărit în două lumi diametral opuse”

S-o luăm cu începutul să înțeleg și eu mai bine traiectoria ta. Te-ai născut la Mândra, ai învățat până la facultate în locurile natale și ca o tânără visătoare, ai plecat la oraș să studiezi și să evoluezi. De ce actoria? Cine ți-a insuflat plăcerea și iubirea pentru scenă?

Am fost un copil care a copilărit în două lumi diametral opuse: la Mândra, cu bunica, pe ulițe, la biserică, pe dealuri, la școală, cu prietenii la săniuș sau la scăldat și, pe de altă parte, cu mătușa și unchiul, familia Moronescu, la București, la operă, cu rochițe de catifea și gulerașe scrobite de dantelă fină, la cine cu porțelanuri și cristale, la expoziții și la teatru. Ei au fost cei care mi-au îndreptat pașii înspre scenă. Mi-au spus mereu că sunt un copil artist, delicat, care trebuie susținut și șlefuit!

Ai profesat? Ce-mi poți mărturisi despre traseul actoricesc?

Am jucat un an, împreună cu colegii, la Teatrul Nottara, în programul START pentru încurajarea tinerilor actori. Și atât! Simțeam că nu sunt suficient de bună pentru meseria asta și în aceeași măsură în care mă bucuram, mă și chinuiam.

Deci relația a fost scurtă. Cum s-a încheiat relația cu ea?

Amiabil. Eu sunt ceea ce sunt azi și ca urmare a anilor de școală în București. Am învățat să vorbesc, să am o anumită postură, să am gândire critică și creativă, să fiu stăpână pe mine, să am curaj să fiu eu. Am mutat reflectoarele și scena într-un alt spațiu, care îmi era mai confortabil: am făcut jurnalism și mult story telling și am mers în zona de creație: campanii, produse, etc Am lucrat ca freelancer cu câteva agenții de publicitate, apoi mi-am creat câteva proiecte ale mele.

Nu a fost scena acasă pentru tine vreodată, să înțeleg?

Sincer… nu. Mă simțeam musafir. Un musafir iubit de colegi și profesori, dar tot musafir eram. Catrinel Dumitrescu, unul dintre profesorii noștri, ne-a scris, la final de facultate, câte un mesaj, personalizat, fiecăruia dintre noi Al meu suna cam așa: „pentru calitățile tale umane excepționale”. M-a măgulit, dar calitățile astea nu erau, însă, de ajuns, dacă voiai să fii un actor bun, așa că „m-am mutat”:) Acum, cred, am ajuns acasă. Mă simt acasă în tot ceea ce fac!

Share this article

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora