„Am dat un apartament în Titan pentru o căsuță mică în Creta, foarte aproape de malul mării”. Cum arată viața unei familii care a ales să plece din București și să mute în Creta

Radu, Simona și Ravi s-au mutat acum câțiva ani în Creta. Aveau o viață foarte bună în București, dar își doreau să descopere și să trăiască frumusețea Greciei. Așa că și-au făcut bagajele pentru cea mai importantă aventură. Au văzut sute de case și s-au hotărât la una dintre ele. Au așteptat aproape un an după ce au semnat contractul și apoi a urmat un lung, obositor și costisitor proces de amenajare a casei. Între timp, au vândut un apartament în Titan și și-au cumpărat o a doua casă pe insulă. Și așa li s-a schimbat viața. Ravi a început școala acolo, și-a făcut prieteni și a învățat limba greacă. Iar ei, încet, încet i-au convins pe localnici că sunt unii de-ai lor. Dar asta nu înseamnă că viitorul lor o să fie tot în Creta. Se gândesc din ce în ce mai mult la o întoarcere acasă. Însă până atunci, îi așteaptă un sezon turistic lung și mulți oaspeți pe care să îi primească în cele două case pe care le au în Grecia – RAVI Studios și APHRODITE VILLA.

De ce a ales o familie din România să se mute în Creta? Cât de greu este să te adaptezi la viața cretanilor? Și cum poți face dintr-o vacanță o afacere? Aflăm împreună de la Radu. 

Radu, cum e vremea în Creta? La București e foarte urât.

Da, e super mișto. Sunt în tricou.

De când ești în Grecia?

În Creta ne-am stabilit de mai mult de doi ani. Doi ani jumătate, cam așa.

Când spui ne-am stabilit, te referi la tine și la toată familia ta?

Da. Eu, prietena mea, că nu suntem căsătoriți. Dar suntem împreună de jdemii de ani, 14 sau 15 ani, sau chiar mai mult… 

Mulți înainte…

Mulțumesc (râde). Suntem aici împreună cu băiatul nostru care are acum 8 ani, împliniți în decembrie. Pe el îl cheamă Ravi, iar pe iubita mea Simona.

Două case pe insulă și ei au stat într-o caravană într-o livadă de măslini, undeva sus pe stâncă

Ce faceți acum în Creta?

Eu mi-am desfăcut o bere (râde). Glumesc. Răspunzându-ți la întrebare, eu mă ocup cu property management. Adică atunci când ne-am hotărât să începem această aventură și să ne mutăm aici, am cumpărat o căsuță și, după puțin timp, am mai cumpărat una. Ambele au fost amenajate de mine împreună cu meșteri și localnici, la una și din România, pe care i-am adus și am stat și am muncit cu ei cot la cot. Am învățat să pun gresie, să pun, să fac, să dreg. 

Una dintre case a fost, să spunem, mai bătrânească, iar una aproape ruină. Și, cu multă muncă, le-am adus pe ambele în stadiul actual de închiriere în regim hotelier.

Și merge? 

A pornit treaba. Una, având un an avans, a mers mai bine. La a doua, ne-am cam speriat că nu a mers primul an, dar al doilea, adică 2022, a funcționat foarte bine și am fost super mulțumiți și bucuroși.

Voi cum faceți, stați într-una dintre ele în timp ce cealaltă este închiriată…

Noi stăm… nici noi nu știm unde stăm. E haos la noi pentru că am pornit cu ideea, așa cum ai spus și tu, să stăm într-una dintre ele, dar apoi ne-am hotărât să le închiriem pe ambele. Și uite așa a apărut problema unde stăm noi (râde). 

Și ce ai făcut?

Ne-au împrietenit cu un grec simpatic. E cel mai bun prieten pe care îl avem aici și el ne-a găsit un teren de vânzare. Undeva sus pe stâncă, este, de fapt, o livadă de măslini și are o vedere la mare, superbă, de 180 de grade. Vezi tot golful Souda și apa turcoaz. E o poveste, o minune, doar că nu avem voie să construim pe acest teren. Grecii au tot felul de reguli și nu este deloc ușor să construiești pe insulă – de exemplu, nu poți construi pe un teren mai mic de 4000 de metri pătrați sau care nu are acces la un drum existent în planurile inițiale ale insulei. În fine, e foarte complicat, dar terenul este superb. Și, ce ne-a plăcut nouă a fost că, în pofida faptului că nu poți să construiești acolo, poți să stai într-o casă pe roți. M-am interesat și ne-am gândit că ar fi foarte amuzant să bricolăm împreună și să ne facem o astfel de casă, dar ne-am dat seama că e prea complicat și am adus o caravană pe care o aveam acasă, în România. Am aranjat terenul și acum stăm la caravană. Am făcut duș de grădină, am pus o piscină din asta gonflabilă. Însă, problema cea mai mare a fost că era foarte, foarte cald. Și nu aveam cum să ne punem aer condiționat. Gândește-te că vara aici este foarte, foarte clad, mai ales în timpul zilei. Și a fost greu, mai ales pentru Simona și pentru Ravi. 

Asta a fost anul trecut. Și pentru că ne-am chinuit destul de mult, ne-am hotărât să găsim o casă pe care să o închiriem. Am vorbit cu niște vecini care au un loc de vânzare și i-am întrebat dacă nu vor să ne-o închirieze nouă, nu în regim și la prețuri hotelier, oricum aici când semnezi pentru o casă trebuie să o faci pe minim șase luni – un an. Asta ar fi cel mai bine pentru noi – să stăm acolo la un preț decent și cele două proprietăți ale noastre să le închiriem în continuare. 

Voi ce faceți pentru casele pe care le aveți la închiriat?

Ne ocupăm de absolut tot – promovare, organizare, administrare. Dar cel mai mult îmi place să vorbesc și să îi cunosc pe cei care vin în vizită – îi iau de la aeroport cu mașina, le prezint insula, îi ajut cu informații personalizate despre ce pot să facă în Creta și cum să se bucure de vacanță. 

Citește și: A plecat în vacanță în Bali și nu s-a mai întors. Cum i s-a schimbat viața barmanului Zappone după ce a câștigat primul sezon de Survivor

Oamenii care vin la voi sunt din România sau din alte părți?

Au fost și români, dar mai mult din alte părți. Cei mai mulți turiști din Creta sunt englezi și germani.

Cum ajungi să te înțelegi cu localnicii și cât de diferiți sunt cretanii de români

Ai spus că ai prieteni deja greci? Cum v-ați adaptat la viața în Creta?

Eu m-am adaptat mai ușor pentru că sunt sociabil. Simona puțin mai greu. Și asta, în special, pentru că trebuie să știi limba ca să vorbești cu localnicii. Și niciunul dintre noi nu a învățat-o. Doar Ravi. În doar un an, a învățat la școală și acum știe foarte bine limba. Sunt super mândru de el. Acum știe perfect engleză, greacă și română. Eu vorbesc engleză, franceză, română și greacă cât să spun alb-negru, negru-jos…

Kalimera, kalispera…

Exact (râde). Și mai știu cuvinte pentru mâncare, pe la ingrediente. Mie îmi place foarte mult să gătesc și am învățat lucrurile astea de nevoie (râde). Dar ca să revin la întrebarea ta cu prietenii, cu grecii. Ei sunt foarte circumspecți. Cretanii sunt foarte reticenți, te judecă la prima vedere. Te etichetează. Trebuie să te duci și de o 100 de ori la o cafenea și să le spui că stai pe aceeași stradă ca să te vadă drept unul de-al lor. Asta în afara sezonului. Pentru că în sezon, e puzderie de turiști și atunci sunt foarte prietenoși pentru că din asta trăiesc. E adevărat că sezonul este foarte lung – cam șase luni pe an, cel mai lung din Europa pentru că este cea mai la sud insulă. 

Când este cel mai frumos acolo?

Primăvara și toamna sunt superbe. Iarnă nu există. Acum în România este iarnă și aici e primăvară, totul verde, florile înflorite. E foarte fain în afara sezonului. Însă localnicii sunt foarte diferiți de oamenii pe care îi găsești aici când vii în concediu. Media de vârstă a expaților este destul de mare, eu am 46 de ani. Dar aici, majoritatea celor care stau pe insulă, sunt oameni care s-au retras la pensie. Aș zice peste 70 de ani. Oameni care au muncit toată viața pentru a se retrage într-o căsuță pe o insulă grecească. 

Revenind la cum v-ați adaptat pe insulă. Cum vă înțelegeți acum cu localnicii?

Cel mai bine ne înțelegem cu Nicola, prietenul nostru grec despre care ți-am spus mai devreme. Ne vizităm des, la un grătar la noi, la ei. Au și ei un băiețel de 4-5 ani, e la grădiniță. Super simpatic. 

Pe lângă ei, mai avem niște prieteni englezi de o vârstă cu noi, doi tipi super simpatici. Au venit, ca noi, și-au închiriat o casă și sunt hotărâți să stea până ajung copiii la liceu. Ei vorbesc greacă, deja. Dar cu noi vorbesc în engleză. 

Și în același timp cu noi s-au mai mutat din România doi prieteni, dar ei stau în altă parte a insulei, unde au găsit o școală internațională pentru cei doi copii ai lor. Avem cam o oră și jumătate între noi. Și ne vedem cam în fiecare week-end. Ei lucrează online amândoi. 

Cum s-a adaptat un copil de 8 ani la o viață în Creta, total diferită de ce cunoștea din România

Deci copiii învață foarte ușor greaca, de la școală…

Da! Nu a fost nevoie de profesor. Copiii se adaptează mai ușor. Pentru Ravi a fost poate puțin mai greu, la început, pentru că el când a venit din România nu știa nici engleză. Și am început cu o grădiniță care era și în engleză și în greacă. Educatoarele super simpatice vorbeau engleză și asta l-a ajutat. Însă, am avut noroc cu o vecină englezoaică mai în vârstă, foarte simpatică, care a fost profesoară de engleză. Și l-a cucerit pe Ravi și l-a ajutat să învețe super ușor engleză. Apoi, la grădiniță, ba în engleză, ba în greacă, jucându-se cu copiii, a învățat foarte repede. Totul a fost o joacă. Nu a făcut niciodată un curs de greacă. Așa fac toți copiii aici, timizi sau nu. Ravi e mai timid, de exemplu. 

Dar și-a făcut prieteni?

Da, are prieteni, are gășcuța lui acum. Prieteni de la școală și copiii celor doi englezi, copilul grecilor. Apoi, are prieteni cu care merge la șah. Am încercat să-i găsim tot felul de activități ca să nu se plictisească. Am fost la șah, la engleză, acum suntem în negocieri să meargă la fotbal. I-ar plăcea, dar nu prea îi place de instructor. A mai fost la desen, bricolaj.