André Rieu, violonistul care a adus muzica clasică în rândul profanilor şi a creat cea mai mare orchestră privată din lume

I se spune Regele valsului, este unul dintre cei mai bine vânduţi muzicieni din lume şi omul care a adus muzica clasică în locuri şi în faţa unor audienţe complet neobişnuite. Felul jovial de a fi al lui André Rieu, interacţiunea cu publicul şi spectacolele create l-au transformat într-un idol al multor generaţii, dar i-au adus şi o mulţime de contestatari. A hotărât să îi ignore pe ultimii şi să-şi vadă de treabă, iar biletele la concertele sale se vând mereu la fel de rapid precum o pâine fierbinte, abia scoasă din cuptor.

André Rieu, muzicianul care a schimbat felul în care era privită muzica clasică

André Léon Marie Nicolas Rieu s-a născut pe 1 octombrie 1949, la Maastricht, în Olanda, ca al treilea copil din cei 6 pe care i-au avut în total părinţii săi. Familia se mutase de puţin timp de la Amsterdam, după ce tatăl său primise postul de dirijor al Orchestrei Simfonice din Maastricht, iar muzica clasică era o constantă în vieţile tuturor, casa lor răsunând de simfonii, muzică de cameră şi operă.

Nu a durat mult până când André Rieu a dat semne că nu a primit doar numele tatălui, ci şi pasiunea, aşa că la 5 ani a fost dus de acesta la primele sale lecţii de vioară. Doar că începutul nu a fost exact cum prevăzuse familia. Înainte de a-şi dovedi talentul micul artist şi-a arătat latura romantică ce avea să-l caracterizeze întreaga viaţă.

Mi-a fost foarte greu să mă concentrez la început. Asta, din cauză că profesoara mea de vioară era atât de frumoasă şi atât de blondă încât m-am îndrăgostit de ea şi stăteam şi o priveam în continuu în loc să-i ascult instrucţiunile.

S-a pus însă repede pe picioare, iar vioara avea să devină pasiunea de-o viaţă, alături de fascinaţia pe care o simţea pentru orchestre. A studiat la Conservatorul Regal din Liege, apoi la Conservatorul din Maastricht şi încă 4 ani la Academia de Muzică din Bruxelles, unde a finalizat studiile cu distincţia Premier Prix.

Ştia că acesta este drumul lui, dar îi lipsea ceva: bucuria de a fi pe scenă aşa cum îşi dorea. Iubea muzica clasică, dar nu aprecia atmosfera sobră ce o însoţea în sălile de spectacole, aşa că şi-a format propria orchestră, în oraşul natal. La 10 ani după ce şi-a încheiat studiile André Rieu a decis că vrea mai mult şi că e misiunea sa să aducă muzica clasică în vieţile tuturor, aşa că a pus bazele Orchestrei Johann Strauss.

La vremea aceea am repetat timp de 6 luni înainte să începem. Erau doar 12 muzicieni la început. Azi sunt 43, uneori chiar 50 pe scenele foarte mari.

Ba chiar mai mulţi la evenimentele de amploare. Şi cu toţii îi împărtăşesc bucuria de a fi pe scenă şi de a interacţiona cu publicul într-un mod cât se poate de natural. Tot ei sunt cei care i-au readus valsului o parte din popularitatea pe care o merita.

Valsul este o atitudine. Se întâmplă foarte des ca o orchestră să cânte prost Beethoven şi să nu fie nicio dramă. Dar când nu îţi iese un vals atunci chiar este dramatic şi sună foarte urât. Valsul este melancolie şi bucurie în acelaşi timp. Este oglinda vieţii.

Primul concert l-au susţinut chiar în ziua de 1 ianuarie, în 1988 şi în scurt timp au început să plece în mici turnee în Olanda, Belgia, Germania şi Luxemburg. Au urmat albume de succes, apariţii neobişnuite până atunci, dar primite cu mare bucurie de către public – precum meciul de fotbal dintre Ajax şi Bayern Munchen din 1995, apariţii în prime-time la televiziuni din întreaga lume şi turnee tot mai mari, pe toate continentele, exceptându-l pe cel îngheţat.

Peste 40 de milioane de albume a vândut André Rieu de-a lungul vremii, primind sute de discuri de aur şi platină, iar biletele la concertele sale se vând aproape imediat cum se pun în vânzare. Aşa se întâmplă şi în România de fiecare dată când vine. De la un concert programat pentru 4 martie 2023, la Cluj-Napoca, acum s-a ajuns la 3 pentru că de fiecare dată biletele s-au achiziţionat încă din primele minute de când au fost puse în vânzare. De altfel, deşi artistul a fost deja de multe ori în ţara noastră, toate spectacolele sale sunt sold out de fiecare dată.

Succesul lui nu e însă doar lapte şi miere. Nu puţini sunt cei care l-au criticat vehement pe motiv că duce muzica clasică în ridicol şi că alege doar melodii ale câtorva compozitori mai cunoscuţi, pe restul ignorându-i. André Rieu a ales să ignore însă toate nemulţumirile exprimate la adresa lui şi să aducă bucurie spectatorilor săi, în stilul propriu.

Iar unul dintre cei mai mari fani ai săi este sir Anthony Hopkins, cel care i-a cerut la un moment dat să-i interpreteze valsul compus de el.

Primesc zilnic astfel de cereri, de la câte un fan care mă roagă să-i cânt valsul în concertele mele, dar trebuie să vă spun că încă n-am întâlnit un alt Johann Strauss, deci prefer să rămân la compoziţiile sale. Însă în clipa în care am auzit cine e la telefon era să leşin.

Nu a leşinat totuşi. Ba mai mult, a decis să arunce un ochi peste compoziţia marelui actor şi aşa a ajuns să cânte şi valsul altcuiva decât Strauss, vals ce avea să devină una dintre cele mai populare piese din concertele sale.

Romantic incurabil, iubeşte aceeaşi femeie de 64 de ani

La fel a procedat artistul şi în viaţa personală. A făcut exact ce a ştiut şi a dorit încă din copilărie. După ce i-a trecut pasiunea pentru profesoara de vioară, la vârsta de 9 ani a cunoscut-o pe Marjorie, cu 2 ani mai mare decât el. Romantic incurabil, André Rieu şi-a găsit partenera care îi împărtăşea pasiunile şi viziunea despre viaţă şi nimic nu i-a mai despărţit de atunci.

S-au căsătorit în 1975, au făcut 2 băieţi – Marc şi Pierre, iar când artistul a început să devină tot mai cunoscut şi să fie plecat tot mai des în turnee, Marjorie a decis să lase în urmă slujba de profesoară şi să-şi managerieze soţul. De altfel, ea a fost cea care de fiecare dată când André Rieu spunea că şi-ar dori ceva – precum castelul din Maastricht la care a visat încă din copilărie – îi spunea că se poate, dar că trebuie să muncească mai mult şi mai bine. Iar el se conforma.

Şi 3 dintre fraţii muzicianului au colaborat la multe dintre spectacolele acestuia, la fel şi fiul său mai mic, Pierre. Iniţial acesta dorise să devină avocat, însă a renunţat la studii după doar 5 săptămâni. A fost fascinat de muzica din spatele spectacolelor grandioase ale tatălui său şi multă vreme a fost cel care a coordonat organizarea acestora.

Iar pe cât de cunoscut este André Rieu, pe atât de discreţi sunt soţia şi fiii săi. Niciunul dintre ei nu are conturi pe reţelele de socializare şi rare sunt momentele în care aceştia apar la evenimente publice. Greu s-ar fi aflat poate că artistul are 5 nepoţi de la cei 2 copii, dacă acesta nu ar fi vorbit despre bucuria pe care i-o aduce familia numeroasă şi relaţiile apropiate pe care le au.

Citeşte şi: Povestea proiectului „Clasic e fantastic”. Cristina Sârbu sau ce se întâmplă atunci când schimbi o vioară cu un creion – LIFE.ro