Andreea Berecleanu: „Sunt foarte relaxată în privinţa trecerii timpului şi am încăpăţânarea să constat realist schimbările care apar”.

Recunosc că de fiecare dată când mă întâlnesc cu Andreea Berecleanu mă uit lung la ea, uimită de cât este de frumoasă pe măsură ce trece timpul. Face parte din categoria femeilor care sunt parcă mai frumoase pe măsură ce înaintează în vârstă. Şi, fireşte, de când s-a căsătorit cu chirurgul estetician Constantin Stan, ochii publicului sunt şi mai atent fixaţi asupra ei.

Cum este să fii măritată cu un om care are această meserie, ce înseamnă industria frumuseţii, cât este ea de performantă, la ce s-a ajuns… Andreea are o clinică de frumuseţe, la rândul ei şi pare atrasă, fascinată chiar de acest domeniu.

Nici nu ştiu ce sa te întreb mai întâi… Am sa cedez tentaţiei să te întreb cum e să trăieşti cu un om ai cărui ochi sunt deprinşi să vadă cele mai mici defecte ale femeilor… (fizice, desigur). Îţi creează asta vreun complex? Ai vreo teamă că mâine va vedea ceva ce azi nu vede? 

Ştii ce mi se pare culmea? Că prima întrebare din acest interviu se referă la percepţii. Cred că asta a început să ne consume mai multă energie decât e cazul. Trăim într-o lume a aparenţelor şi a percepţiilor, iar eu vrând-nevrând, fac parte din ea. Am fugit şi fug cât pot de partea superficială a vieţii, de tot ce are legătură cu efemerul, cred în sufletele oamenilor. De asta mă îndrăgostesc. Apoi, vine restul. Profesii, compatibilităţi, discuţii. Ca să revin la întrebarea ta directă, Constantin nu m-a privit niciodată ca pe o pacientă, ci ca pe iubita lui. Suntem atât de asemănători în această privinţă, observam detaliile care ţin de ordin estetic, dacă ne dorim. El, ca medic. Eu, ca om oarecare, pasionat de orice formă de artă. Se întâmplă chiar să discutam despre diverse cazuri medicale, despre anomalii ale societăţii, despre preferinţele oamenilor, indiferent de sex, despre exagerări, alegeri personale. În ceea ce mă priveşte, sunt foarte relaxată în privinţa trecerii timpului şi am încăpăţânarea să constat realist care sunt schimbările care apar. Ştii, cel mai bine le observ în reflexia propriei imagini într-un geam, atunci când e soare. Aceasta imagine îţi poate arăta, ca într-o aplicaţie din telefon, chiar şi ce încă nu este sesizabil într-o oglindă, adică imaginea ta peste câţiva ani. Pare obsesiv ce descriu acum, dar este doar o constatare peste care trec zâmbind. Mi se pare fascinant cum ne transformăm, aşa cum mi se pare uluitor să mă întorc la propria-mi prospeţime a tinereţii, văzând-o pe fiica mea, Eva.

Sigur te-ai dat pe mâinile lui, nu?  Sau te-ai da în curând pentru ceva de operat… sau? Tu arăţi atât de bine, încât lumea sigur că bănuieşte asta se datorează doctorului…

M-am tot mirat în ultimii ani de această întrebare. Până când m-am lămurit că are legătură strict cu profesia lui, că pare obligatoriu pentru orice femeie ca eu să apelez la orice tip de intervenţie, fiindu-mi la îndemână. Sunt paciente pe care le cunosc şi care îmi spun că ar încerca orice, dacă ar fi în locul meu. Chiar şi ce este experimental. Nu dau explicaţii, nu mă scuz că nu mă operez, în fond există şi dreptul pacientului la confidenţialitatea actului medical. Ţie, ca om pe care-l cunosc de peste 20 de ani, îţi spun că nu am această preocupare, că mă simt bine în propria piele şi că mă  accept cu toate ale mele, că nu aş face absolut nimic la nivelul feţei, în afara procedurilor non-invazive de masaj şi terapii care să stimuleze colagenul natural. Da, pot avea o preocupare în ceea ce priveşte tonifierea corpului, în anumite zone. Şi asta pentru că am interdicţie la orice tip de mişcare, în afara înotului. Problemele coloanei vertebrale, herniile deja existente, mă obligă doar la întreţinerea musculaturii paravertebrale prin elongaţii, fizioterapie, decompresie. Am deja undă verde din partea medicului la mersul alert, pe lângă înot. Asta sper ca pe termen lung să îmi ajute întreaga musculatură. Sporturile practicate în copilărie, şi nu numai, m-au ajutat foarte mult să mă menţin rezonabil la nivelul masei musculare. Aşa încât cele 10 kg date jos în ultimul an nu au lăsat urme.

Eşti geloasă? Să ai un soţ care operează sâni şi vede femeile în toată goliciunea lor… în fine, eşti geloasă?

Nu sunt geloasă pe profesia lui, sunt geloasă pe pasiunea lui pentru aceasta profesie! Ştii, eu am mulţi prieteni medici. Unul dintre ei este ginecolog. E mai mult decât a vedea exteriorul sau goliciunea, aşa cum spui. El vede interiorul, partea cea mai intimă a unei femei. Am avut cu el o discuţie pe tema asta şi m-am lămurit. Este ca şi cum ar fi stomatolog sau internist. Dar, ca în orice meserie, nu toţi respectă regulile scrise şi nescrise. Unii sunt preocupaţi de actul medical, masculul din ei acţionează doar în afara halatului alb. Alţii, probabil, aleg această cale mai facilă. Depinde şi de femei, bineînţeles. Soţul meu este preocupat de intervenţie, de rezultat, de discuţia prealabilă în vederea operaţiei, de mecanismele psihologice care au dus la această alegere, e o meserie complexă, iar el este 100% profesionist.

Cum te-a cerut de nevastă? În genunchi? Inel? Romance?

M-a cerut în urmă cu aproape 5 ani, la începutul relaţiei noastre. De mai multe ori, în toate felurile, privindu-mă în ochi. Nu i-am spus niciodată nu, doar am amânat momentul nunţii noastre. Am ţinut cont de copiii mei, am vrut să fie ei siguri că eu fac cea mai bună alegere şi să treacă suficient timp de la separarea de tatăl lor. Când i-am anunţat anul trecut că urmează să ne căsătorim, au fost extrem de bucuroşi. Primul lucru pe care l-au întrebat a fost „cum ne îmbrăcam?” şi „cine va cânta?”

Să revin la munca ta de televiziune… Studioul în care este Observatorul arată senzaţional! Este foarte frumos… Cum te simţi în acest cadru?

Ştii cum mi se pare mie acest studio? Ca şi când cineva mi l-ar fi dăruit ca o încununare a profesiei pe care o fac de 24 de ani. Parcă l-am aşteptat în tot acest timp. Am trecut prin multe schimbări, am schimbat multe studiouri, m-am adaptat de fiecare dată, am discutat cu prietenii mei care au devenit şefi, ne-am imaginat, am desenat, am sperat că vom avea aşa ceva într-o bună zi. Şi realitatea de acum depăşeşte orice vis. Este superb, modern, spaţios, complex din punct de vedere tehnic, unic. Ne-a adus şi un alt tip de public, mai tânăr, mai sofisticat, deschis la tot ce este nou, dar am păstrat, cu ajutorul conţinutului, şi publicul fidel, conservator. Din toate punctele de vedere, a meritat investiţia.

Am văzut că stai mult, uneori, în jurnal… Câteodată ai emisii speciale care se prelungesc mult. Ţie nu ţi-e sete, nu oboseşti în timpul emisiei?

Formatul noului Observator este de 90 de minute, se termina la 20:30. Da, este mult, dar publicul nu pleacă. Asta înseamnă că îşi dorea mai mult decât 45 de minute, cât era înainte. În plus, partea a doua a jurnalului este mai relaxată, ştirile sunt mai lejere, în alt registru. Nu stai cu sufletul la gură ca în prima parte a jurnalului. „Vezi ce trăieşti” nu e doar o sintagmă, este ceea ce îţi oferă acest program de ştiri.

Cum vezi tu astăzi televiziunea? Ţi se pare că se întâmplă ceva cu publicul?

Noi trebuie să urmărim publicul, să ţinem cont de preferinţele tinerilor, să ştim cum să ne pliem pe situaţii, contexte sociale, să fim echilibraţi şi categorici când e vorba de politică, de alegeri, de ce transmitem. Nu e o misiune uşoară, dar avem o echipă în redacţie bine pregătită, formată în ani întregi şi coordonată de oameni cu experienţă în jurnalismul de televiziune. În Antena 1, nimeni nu se culcă pe o ureche a doua zi, atunci când audientele din ziua precedentă sunt mari. În fiecare zi o luam de la capăt, e un nou început, nu poţi să oboseşti, nu poţi să nu ai chef. Nici ca reporter, nici ca editor, cameraman, prezentator, şef. Nu ne gândim doar la sumarul de azi, la ce filmăm peste 3 zile, plănuim următoarea campanie la care se munceşte luni întregi. Este misiunea pe care o ai atunci când eşti în vârf.

Ce fac copiii tăi? Ce face Eva? Este atât de frumoasă… este adolescentă. Cum trece peste perioada asta? Şi cum treci tu? Cum trece soţul tău?

Nu există nicio zi ca alta, nu ne plictisim. Ei sunt diferiţi ca firi, ca abordare, ca vârste. Comunicam mereu, de la 5 minute, până la 5 ore sau mai mult. Ca părinte, în afară de imaginaţie şi de joacă, cel mai important aspect este să ştii să comunici, să evoluezi, să vorbeşti, să evaluezi. Nu e altă cale spre sufletul copilului tău. Eu am învăţat să mai şi tac, să ascult, să aflu, chiar să învăţ. Copiii mei m-au învăţat multe despre viaţă, au o gândire sănătoasă, frumoasă, îşi exprimă clar şi categoric opţiunile şi acţiunile. Eva este învolburată ca o apă curgătoare, de fapt e mai degrabă Iguaçu, o cascadă tulburător de frumoasă şi de puternică, dublată de sensibilitate. Pictează şi cântă la pian, aşa îşi începe şi îşi termină ziua. Dar stă şi pe tabletă sau pe telefon, ca majoritatea adolescenţilor, îşi respectă şi îşi preţuieşte prietenii, e dependentă de dragostea familiei, de relaţia cu noi şi cu bunicii.

Petru pare genul conciliant, genul diplomat… Este aşa?

Petru este liniştit şi tolerant, atent la detalii şi răbdător, pasionat de sport şi de stat în aer liber. Adoră să meargă pe toate tipurile de biciclete, trotinete, şi le personalizează. Comandă elemente pe site-uri specializate şi le construieşte ca un inginer, în funcţie de ce are nevoie. Este creativ, face scenarii de scurtmetraj şi tot el joacă mai multe personaje, cu tot ce înseamnă replici, costume, scenografie. Şi le înregistrează, are canalul lui pe YouTube. Are talent, imaginaţie, umor şi atitudine de bărbat în devenire. Când Constantin operează sau e plecat în străinătate, îşi intră perfect în rolul de cap de familie. Şi îl las, sunt mândră de el. Când Constantin este în sală, el stă ore întregi şi îl urmăreşte. Ştie deja toate tipurile de intervenţii, are curiozitate, vrea să afle cât mai multe.

Cum se simte dr. Stan ca tată de familie? Bănuiesc că nu-i este la îndemână… sau? Greşesc? Nu e simplă situaţia…

Cred că toţi suntem în situaţia asta. Nu e uşor pentru niciun părinte, dar este atât de frumos! El a ştiut din capul locului că sunt o mamă cu doi copii, că tatăl lor este plecat din ţară pentru o perioadă lungă de timp, copiii au fost în viaţa noastră din prima clipă. Şi l-au iubit de la început, aici nu a fost vorba de a-l accepta, aşa cum se spune de obicei. Constantin s-a implicat responsabil în tot ce înseamnă educaţia lor şi grija pentru nevoile lor. În primul rând, cele emoţionale. Şi a ştiut unde să-mi facă mie loc, unde e nevoie doar de mine.

Ce face Andrei, mai ţineţi legătura? Cum se mai înţelege cu copiii lui? Cu ei totul este ok?

Andrei vorbeşte zilnic cu ambii copii, e la curent cu toate activităţile lor de peste zi, cu programul lor. Ei au parte de intimitate atunci când vorbesc cu tatăl lor, rareori se întâmplă să fiu prin preajmă. E important că află o părere şi de cealaltă parte, chiar dacă este de peste mări şi ţări. Pentru ei contează. Eu am încurajat mereu această legătură, independent de relaţia dintre noi doi.

Te-ai lansat şi tu în industria frumuseţii şi, mai mult decât atât, clinica ta, Bella Medica Spa, oferă multe tratamente revoluţionare, noi… Povesteşte-mi puţin despre ele… Cu ce anume te mândreşti mai mult dintre proceduri sau servicii?

Ohoho, lista e foarte lungă! Dar să respectăm istoria 🙂 Mai întâi a fost site-ul esteticapremium.ro, un site dedicat frumuseţii, sănătăţii, femeilor care vor să afle informaţii corecte, din partea specialiştilor din România şi din străinătate. La început m-am axat doar pe medicina estetică, apoi site-ul s-a dezvoltat în toate direcţiile care ţin de artă şi de viaţă frumoasă. După multe interviuri, zeci de ore petrecute în sala de operaţii, ca jurnalist, am aflat foarte multe într-un domeniu fascinant. Şi împreună cu o echipă tânără şi dedicată, am reuşit să furnizăm o informaţie de calitate, pe care nu o găseşti pe forumuri. Am şansa de a cunoaşte cei mai buni medici plasticieni din lume, să intru în contact cu ei prin intermediul lui Constantin, asta mă face să fiu la curent cu tot ce se întâmplă inovator, chiar înainte de a se lansa în România. La Bella Medical Spa nu se operează, aici sunt intervenţii non-invazive de tipul dermatologiei medicale şi estetice, tratamente corporale, ozonoterapie, hidrocolonterapie, lasere, epilare definitivă fără durere pentru orice tip de piele, inclusiv cea bronzată sau pentru firele blonde. Mie îmi plac în mod special tratamentele de redefinire a siluetei cu ajutorul undelor acustice, iar la nivelul feţei, Mobilift şi Dermapen, tratamente cu un puternic efect de rejuvenare asupra fibrelor de colagen şi elastină, atât prin acţiunea mecanică, cât şi prin introducerea ingredientelor active direct în straturile profunde ale pielii. Ambele tipuri de tratamente sunt perfecte pentru femeia de peste 30-40 de ani, procedura reduce ridurile fine şi cutele şi elimină porii deschişi.

Aş vrea să te întreb despre prietenii tăi… Ce te face să-i alegi, să-i ţii lângă tine, cum menţii prieteniile? Fiindcă după divorţ, în general, mă gândesc că unii prieteni aleg o parte sau cealaltă. La tine s-a întâmplat asta?

Nu îmi ţin eu prietenii lângă mine, ţinem unii de alţii. Dacă trece prea mult timp, din cauza vieţii solicitante, facem cumva să ne adunăm. Nu ne-am abandonat niciodată, nici măcar în urma divorţului, aşa cum spui tu sau poate cum se întâmplă de obicei. Chiar mi-au fost alături în acea perioadă sau m-au lăsat să-mi gestionez singură sufletul, dacă asta au simţit că doresc. Mă cunosc, ne cunoaştem, ne suntem alături chiar şi fără să fie nevoie de prea multe cuvinte. Prietenii se aseamănă, am ajuns să ne simţim şi de la distanţă, avem aceleaşi preferinţe, râdem şi ne înţelegem glumele, ironiile; avem o relaţie vie de peste 15, 20, 30 de ani. Vremurile nu au schimbat nimic, doar dorul de a ne vedea mai des.

După atâta vreme lângă dr. Stan, după ce ai asistat chiar la operaţii, spune-mi: ai înţeles ce este frumuseţea? Simetrie? Piele perfectă? Ochii mari? Sânii fermi? Toate astea la un loc? Care este definiţia frumuseţii în acest secol?

Femeile îşi doresc una, bărbaţii alta! Femeile îşi doresc o schimbare de dragul bărbaţilor, bărbaţii simt că o fac mai mult pentru ele, nu o percep ca pe un sacrificiu. Este un cerc interesant al dorinţelor, nu neapărat vicios. Reperele frumuseţii  rămân aceleaşi, este ca în cazul unei opere de artă. Şi în cazul frumuseţii naturale şi al celei „modificate”. Rezultatul natural este cel al unei moşteniri genetice, cel obţinut în urma unei intervenţii depinde de mâna artistului. Exact ca o pictură, ca o sculptură, ca o modelare. Din talent se naşte frumuseţea. Iar frumuseţea îmbracă toate formele. Ai văzut câte tipuri de frumuseţe a fotografiat Mihaela Noroc umblând prin toata lumea? Poţi să pui degetul pe una dintre acele femei şi să spui: „Asta e cea mai frumoasă!”? Eu nu pot!