Andreea Ciucu, femeia care ne predă curajul de a ne urma visele din copilărie. Cum să lași o carieră închegată și o viață liniștită pentru neprevăzutul din spatele catedrei? - LIFE.ro

Căutare

Share this article

Curajul la oameni este perceput diferit în funcție de contextele sociale. Pe timpuri, să ai curaj însemna să mergi la război, poate. Azi, un act de curaj înseamnă să îți învingi temerile și să îți asumi riscuri. Curaj să ai înseamnă și să îți deschizi o afacere, să ieși dintr-o relație nepotrivită sau chiar să îți schimbi serviciul precum a făcut și Andreea Ciucu.

La o vârstă pe când alții sunt așezați, ea a ales să se reorienteze profesional, să meargă pe un drum necunoscut, dar pe care-l urmează cu mare curiozitate, satisfacție și pe care l-a îmbrățișat dintr-o doleanță născută în vremea copilăriei. A părăsit domeniul juridic ca să își împlinească „pofta” pe care o purta încă de când era elevă și anume să predea elevilor din primar. Cu cât creștea fetița Andreea, cu atât, prin exercițiul imaginației, dorința se schimba, dar nu s-a îndepărtat de plăcerea de a fi în fața elevilor, doar că de medie de vârstă mai mare. Asta dacă reușea să intre la Facultatea de Litere. A fost doar la câteva sutimi distanță, dar asta nu a împiedicat-o ca acum să nu își atingă primul scop și cine știe ce surprize mai oferă. Tot ce face i-a dat un nou sens, deși, inițial, a tăcut, a ascuns voit hotărârea de a se duce la catedră cu ajutorul programului oferit de Teach for Romania până ce a primit un răspuns concret. Cine au fost oamenii care au susținut-o, ce diferențe a găsit între cele două domenii de activitate și unde își găsește rostul Andreea, aflăm în rândurile de mai jos!

Andreea Ciucu:„ Sunt într-o perioadă când mă reinventez”

Andreea, unde te-am găsit? Unde activezi în prezent?

Bună! Sunt învățător la Școala Gimnazială “Prof. Ion. Vișoiu” din Chitila, județul Ilfov.

Cum te-am găsit? Cum descrii perioada aceasta a vieții tale având în vedere că ai făcut o schimbare profesională în viața ta?

De ceva vreme sunt într-o continuă descoperire și transformare. Practic, mă reinventez. Sunt la începutul unui drum lung, greu, dar frumos și plin de sens. Mărturisesc că nu e deloc ușor, însă am permanent în minte motivația cu care am pornit pe acest drum, iar asta mă ajută să merg mai departe.

Schimbarea sperie, poate, la început, dar ea conduce mereu la bine. Ce sentimente ai îmbrățișat perioada aceasta?

Într-adevăr, schimbarea sperie pentru că ea vine la pachet cu sentimente de frustrare, de neputință, de neîncredere. Pot spune că le-am îmbrățișat pe toate. Dar, în același timp, schimbarea aduce adrenalina care mie-mi dă energia atât de necesară pentru a continua.

Cum e să te reprofilezi la vârsta ta, Andreea? Unii sau unele ar considera că după un deceniu jumătate în alt domeniu te simți deja așezat.

Da, știu, pare o nebunie sau poate un gest necugetat. Însă, pot spune că a fost o decizie pe deplin asumată. Nu-i deloc ușor să treci de la un domeniu de activitate la altul, mai ales când între cele două nu prea există similitudini. Îmi doream de câțiva ani buni să fac pasul acesta, însă nu am avut nici curaj, nici încredere, așa că am tot amânat. Anul trecut, pe vremea asta, m-am hotărât că sunt pregătită. Mi-am luat inima în dinți și am aplicat la programul de recrutare inițiat de Teach for Romania.

De ce schimbarea aceasta? Ce a stat la baza deciziei?

Încă de când eram elevă mi-am dorit să fiu învățătoare, iar mai apoi profesoară de limba română. N-a fost să fie. Mă visam studentă la Facultatea de Litere, dar pentru câteva sutimi nu am fost admisă. Am fost atât de supărată, încât vreun an de zile nu am mai trecut prin fața Universității din București. De nevoie m-am angajat și m-am încăpățânat să nu mai învăț. După câteva luni mi-au venit în minte cuvintele dirigintei mele din liceu, profesoară de limba română, care-mi tot spunea că eu ar trebui să fac Drept, nu Litere, datorită spiritului meu justițiar. Așa că m-am apucat să învăț pentru Drept.

Așa cum am spus, dorința de a face schimbarea exista de câțiva ani în mine, însă decizia s-a conturat în timpul pandemiei, când am realizat cât de necesară este o altă abordare a educației în România.

Andreea Ciucu:„Fiica mea mi-a zis că n-o să-mi placă”

Cine au fost oamenii care te-au sprijinit și te-au susținut în decizia ta?

Până când am ajuns la ultima etapă de selecție din cadrul programului de recrutare Teach for Romania, nu am spus nimănui. Încă nu aveam încredere că pot fi admisă. Totuși, înaintea ultimei etape, am simțit că trebuie să împărtășesc decizia și emoțiile familiei. Deși a fost o veste cu totul și cu totul neașteptată, m-au susținut pe deplin.

Au fost și voci apropiate care ți-au spus să te mai gândești?

Da, una dintre ele a fost cea a fiicei mele care mi-a zis că n-o să-mi placă și că nu crede că vreau cu adevărat să fac asta. Dar am stat de vorbă, i-am explicat motivele pentru care îmi doresc să fac această schimbare și într-un final m-am bucurat și de sprijinul ei.  

Ai făcut o trecere de la domeniul juridic la învățământ. Ce diferențe sunt?

Mă consider o persoană creativă și cât timp am activat în domeniul juridic, am simțit că-mi este oarecum îngrădită această creativitate. În orice domeniu acționezi între niște parametri, însă aici am resimțit toate aceste limite ca fiind mult mai rigide. Și în învățământ există programe, planificări și alte norme specifice, însă în acest domeniu mi se pare că poți jongla cu mai multă ușurință cu anumite elemente pentru a vedea rezultate, pentru a produce învățare sau pentru a schimba comportamente.

De ce Teach for Romania? Unde ai auzit de această organizație?

Am auzit de Teach for Romania cred că acum 7-8 ani, la radio. Eram în trafic și povestea m-a captivat atât de tare, încât simțeam că nu-mi pot canaliza întreaga atenție asupra informațiilor pe care le auzeam. Am tras pe dreapta, am ascultat emisiunea până la final, m-am gândit cât de fain este proiectul, dar nu am întreprins nimic pentru a mă alătura.

Am ales Teach for Romania pentru că mă identific cu valorile și viziunea organizației și pentru tot sprijinul pe care-l primesc de la oamenii minunați din Teach. Sunt sigură că fără să fiu parte din Teach for Romania nu aș fi avut nici curajul, nici încrederea, nici imboldul să fac această schimbare profesională.

Andreea Ciucu:„Am primit 25 de copii”

Cum e școala unde lucrezi? Ce înseamnă pentru tine?

Școala unde lucrez este e școală mare, în plină expansiune. Aici am găsit oameni dedicați, implicați și foarte deschiși. De curând, Școala Gimnazială “Prof. Ion. Vișoiu” din Chitila  a fost desemnată Școală Europeană.

Care este profilul copiilor tăi?

Elevii mei au 7-8 ani, sunt foarte activi, veseli și curioși, dornici să comunice, să își exprime părerile. În plus, și trebuie să subliniez că e un mare plus, iubesc poveștile. Sunt în plin proces de formare atât din punct de vedere comportamental, cât și cognitiv. Este o mare provocare atât pentru mine, cât și pentru ei și părinții lor, faptul că acum trebuie să învețe să respecte regulile clasei și ale școlii din care fac parte, disciplina, spațiul personal al colegilor, să suporte consecințele nerespectării anumitor reguli, să devină responsabili cu lucrurile lor și cât mai autonomi.

Citește și: Cristian Gheorghe, învățătorul care a părăsit scena de teatru pentru a se dedica copiilor. Despre trecerea de la actorie la învățământ și despre o nouă formă de a dărui

Ce clasă ai?

Am clasa I.

Ce le promiți copiilor tăi, de la școală?

În primul rând, le promit că vor fi văzuți și auziți, că ei înșiși și vocea lor contează. Totodată, promit să caut cele mai bune soluții pentru a le crea un spațiu sigur când sunt la școală, în care să poată învăța, să se poată dezvolta, să devină autonomi și siguri pe ei.

Andreea, ce sentimente porți față de meseria pe care ai îmbrățișat-o?

Cred că cel mai intens simt o mare responsabilitate. Fix ca atunci când am născut primul copil și l-am primit în brațe. Doar că acum am primit 25 :)).

Andreea Ciucu:„ Sunt fix acolo unde mi-am dorit”

Ce ți-au dat copiii și nu ai trăit astfel de emoții la „birou”?

Cred că cel mai mult mă bucur de aprecierea lor, manifestată în cel mai inocent mod cu putință :  o floricică culeasă în fiecare dimineaţă din grădină, un desen sau o îmbrăţişare.

Crezi, cu mâna pe inimă, că hotărârea de a schimba serviciul și domeniul de lucru, este cea mai bună?

În momentul de față, cred că sunt fix acolo unde mi-am dorit și unde trebuia să fiu. De obicei, nu mă hazardez să trag concluzii pripite și nu o voi face nici acum. Tot ce pot să spun e că activitatea de acum mă împlinește, mă bucur de ea și fac tot ce pot ca lucrurile să iasă bine. Concluziile le trag după un timp mai lung. 

Sau, poate, cel mai curajos fapt? Ce-mi poți mărturisi?

Da, da, cu siguranță este una dintre cele mai curajoase decizii luate vreodată, care m-a surprins în primă instanță chiar și pe mine :)) .

Andreea, ce planuri mai ai pentru tine? Cu ce vei mai surprinde?

Acum mă bucur pe deplin de tot ceea ce-mi oferă lucrul cu copiii. Și în viitor îmi doresc să rămân în domeniul educației. Poate cândva o să-mi îndeplinesc un vis mai vechi – acela de a înființa o asociație care să sprijine tinerii din centrele de plasament după împlinirea vârstei de 18 ani, când practic sunt nevoiți să ia viața în piept, fără prea multe perspective.    

Cu ce îndrumare vii pentru toți care vor să facă o schimbare în viața lor, dar au temere?

Cei care mă cunosc știu că mai degrabă regret lucrurile pe care le-am făcut, decât să regret lucrurile pe care nu am avut curajul să le fac. Așa că, pe cei care vor să facă o schimbare radicală, dar au anumite rețineri, îi îndemn să aibă încredere și să îndrăznească.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO