Anton Sculean, profesor de paradontologie la Berna: „Este simplu să te faci văzut când ai succes, dar numai când pierzi se vede adevăratul spirit de învingător.”

Anton Sculean este medic stomatolog, profesează cu pasiune în paradontologie, conduce cea mai renumită clinică de specialitate din Europa și predă la Universitatea din Berna.

Anton Sculean a plecat din România în 1982, la 17 ani, după ce tatăl său, medic stomatolog, a fost invitat la un congres de specialitate în Germania și a pierdut biletul de întoarcere.

A terminat studiile universitare la Budapesta, s-a specializat în Danemarca, și-a încheiat studiile postodoctorale în Germania, pentru ca de 13 ani să conducă una dintre cele mai notorii zone de specialitate în stomatologie din lume, School of Dental Medicine, a Universității din Berna.

De ce ați ales medicina?

Anton Sculean: M-au interest întotdeauna biologia, științele naturale de când eram la liceu. În plus, tata a fost medic stomatolog și cred că și această moștenire a jucat un rol important.

E interesant cum alegem să ne fascineze ceva anume la ce vedem că fac părinții noștri. Și în același timp cum rămânem atașați de aceste decizii. Cum a fost la dvs?

Anton Sculean: Mie mi-a plăcut atât de mult biologia, am ales stomatologia, dar fac și chirurgie. Mă fascinează cum ziceam anatomia, iar dintre toate direcțiile stomatologiei am ales paradontologia, acea ramură care se ocupă de țesuturile ce susțin dintele, osul, gingiile. Sunt foarte multe intreracțiuni cu medicina generală, cu bacterii, cu infecții, în plus putem face intervenții interesante pentru a ajuta pacienții.

Cum vă măsurați succesul?

Anton Sculean: Cred că este cel mai important pentru a fi apreciați de colegii pe care îi avem dar să primim și răspunsurile bune de la pacienți, pentru că i-am ajutat. Sunt aprecieri care ne întăresc această pasiune.

De ce ați plecat în Elveția?

Anton Sculean: Trebuie spus întâi că am plecat din România în adolescență, în clasa a XI-a și am făcut liceul în Germania. Aici era comunism atroce, nu ne-a plăcut și am ales să mergem într-o țară, unde să putem gândi liber.

Tata a plecat la un congres de stomatologie din Germania și a pierdut biletul de întoarcere. (râde) Noi am așteptat apoi aproape 4 ani să putem să mergem după ei, adică în 1982.

Iar mâna dură a Securității nu v-a făcut probleme?

Anton Sculean: N-aș zice. Adevărul e că nici eu nu aveam vreo implicație politică, iar tot ce făceam era să practic sport și să merg la școală.

Am terminat liceul în Germania, am intrat la facultate la Budapesta, aveam rude acolo, din partea mamei, apoi am mers la specializare în Danemarca. M-am întors în Germania, unde am lucrat 7 ani, am preluat catedra de paradontologie în Olanda și am rămas acolo 4 ani ca profesor. Ulterior m-am mutat în Elveția.

Deci câte limbi străine vorbiți acum?

Anton Sculean: Vorbesc germană, maghiară, engleză, franceză, italiană. (râde). Vorbesc mai multe limbi străine.

Să revenim la Elveția!

Anton Sculean: În Elveția sunt de 13 ani și am ajuns aici fiindcă am primit această catedră, cea mai renumită de paradontologie din Europa și una dintre cele mai importante din lume. Am avut șansa de a fi ales în această poziție, de șef de secție.

Cu ce așteptări ați preluat acest rol și ce ați găsit?

Anton Sculean: Ideea era să preiau această clinică și să o îmbunătățesc, să mențin reputația internațională a clinicii și să o extind. Și cred că am reușit. (râde)

V-ați temut vreodată că nu veți reuși?

Anton Sculean: Nu. Știu de ce sunt în stare. Și dacă ai încredere în tine și ai abilitatea de a-ți evalua propriile ambiții, valori și forțe nu ai motive să nu reușești. E ca un maraton, în care îți dozezi eforturile pentru a avea energie până la capăt.

Obstacolele, în filozofia mea, sunt acolo doar pentru a întări voința și a fi un reper pentru rezultatul bun de la final. Au existat, fără îndoială, provocări, de la granturile pe care trebuie să le obținem pentru a susține financiar o clinică de așa reputație, până la echipa ce trebuie motivată și provocată în permanență.

În logica dvs. spartană, cum arată eșecul?

Anton Sculean: Eu iau eșecurile tot ca pe niște succese. Iar când te temi de eșec, de fapt îți blochezi succesul. Nu există oameni care să nu fi trăit așa ceva, dar asta ne face să ne gândim, să analizăm situația și să alegem calea potrivită pentru a trece peste obstacole.

Dați-mi un exemplu de eșec pe care l-ați tratat astfel!

Anton Sculean: Mi-e greu să găsesc. (râde) Sunt modest, da. Mă gândesc la o aplicație pentru un grant, care îți este refuzat. Asta te provoacă să îți iei lecții utile din niște critici primite, iar acesta este modul de a-ți corecta greșelile. În pasul următor reușești.

La fel, mă gândesc la un articol pe care încerc să îl public la o revistă de specialitate și este refuzat. Nu voi alege să dau înapoi, ci voi lua în calcul remarcile pe care le primesc și voi continua. Ce vreau să spun este că nimic nu trebuie să fie scuză pentru a da înapoi.

Asta înseamnă succesul, să nu dai înapoi când ți-e greu. E ușor să te faci văzut de toată lumea când ești învingător, dar important este și cum te porți când pierzi sau când ai dificultăți. Atunci se vede spiritul de învingător.