Artistul Alex Manea vorbește despre ce se întâmplă în lume pentru a ne împinge către reflecție și reacție: „consider că este datoria mea să aduc în prim plan teme de real interes socio-politic”

Alex Manea nu a avut nicio legătură cu arta până la 27 de ani. Nu îl pasiona și nici nu-l interesa, „era pur și simplu un subiect inexistent, cum sunt sigur că este pentru foarte mulți români”. Dar simțea că nu-și găsește locul. Era într-o perioadă foarte zbuciumată în care încerca totul, dar simțea că „nimic nu mă scotea la liman”. Până când într-o seară a văzut un film în care protagonistul era pictor. Simțea că are totul în comun cu acesta, mai puțin arta. Trăia deja ca un artist, așa că s-a decis să încerce să reproducă un tablou pe care un prieten îl avea în apartament. Nimeni nu l-a descurajat, ba din contră, așa că a mers mai departe. A început să învețe și să-și caute propriul stil și, după cinci ani, în vara lui 2019 și-a expus lucrările la Londra. 

Astăzi, după multă căutare și multă muncă, Alex Manea simte că și-a găsit locul, unul despre care spune „dacă pot face asta în fiecare zi până la final, mă declar mulțumit”. Iar zilele acestea are o expoziție, „Rămășițele Zilei”, în care prezintă lucrări făcute pe baza articolelor de primă pagină ale publicațiilor importante, precum și titluri folosite pe posturile de televiziune. Am vorbit cu Alex Manea despre artă, despre proiectul la care lucrează împreună cu fiica sa, care are cinci ani, despre cea mai scumpă lucrare pe care a vândut-o vreodată, dar și despre rolul pe care un artist ar trebui să îl aibă atunci când este pus față în față cu evenimente istorice importante. 

În cadrul expoziției „Rămășițele Zilei” prezinți lucrări făcute pe baza articolelor de primă pagină ale publicațiilor importante, precum și titluri folosite pe posturile de televiziune. Alex Manea, povestește-ne puțin despre proiectul „Rămășițele Zilei”

În această expoziție prezint o serie de lucrări esențiale pentru parcursul meu și care implică în mod distinct cercetarea mea neîntreruptă asupra subiectelor sociale majore. Chiar dacă expoziția actuală cuprinde lucrări realizate în ultimii trei ani, se poate observa cu ușurință care sunt asemănările și cât de profetică e starea știrilor, majoritatea titlurilor și temelor propuse putând fi asociate în mod direct cu știrile de astăzi. De asemenea, încerc să relatez evenimentele într-un mod cât mai conceptual și minimalist ca să pot împinge spectatorul către reflecție și reacție asupra lor.

Cum a apărut ideea proiectului?

În practica mea plec mereu de la una dintre cele două mari preocupări ale mele și anume de la tot ce ține de lumea în care trăim și de la tot ce ține de mine. Tema în cauză este în continuă desfășurare în discursul meu, așa că trebuie să expun lucrări din această serie periodic.

În ianuarie am expus o serie bazată pe toate cuvintele rostite de mine pe parcursul unei zile, iar acum prezint o serie bazată pe evenimente de interes general. Este o necesitate a mea să alternez aceste două direcții opuse, dar care pentru mine se întrepătrund în mod firesc.

Alex Manea: „Suntem înconjurați de atât de multă artă bazată pe teme superficiale sau strict comerciale, încât consider că este datoria mea să aduc în prim plan teme de real interes socio-politic”

Ce-ți dorești să transmiți prin această expoziție?

Ceea ce îmi doresc să transmit mereu atunci când realizez lucrări de această natură este să atrag atenția asupra evenimentelor la care fac referire și să împing publicul spre reacție acolo unde este cazul. Conceptul este unul destul de simplu și nu aș vrea să îl complic inutil. Observ, studiez, aprofundez anumite subiecte de interes, iar apoi le pun în practică în diverse modalități de exprimare artistică. În cazul de față, prezint lucrări de pictură, desen, asamblaj, colaj, decolaj, instalație și artă video.

De unde îți găsești materialele pentru lucrări? Și cum le alegi?

Materialele care ma inspiră le găsesc întotdeauna în publicațiile mondiale cele mai renumite, iar materialele care compun unele lucrări, cum ar fi cele de asamblaj sau instalație, le găsesc peste tot în jurul meu. Alegerea lor o fac uneori legată de subiectul lucrării, alteori pur și simplu în vederea atingerii scopului vizual.

Crezi că un artist trebuie să fie informat, să știe ce se întâmplă în lume, să fie ancorat la tot ceea ce se întâmplă în plan socio-politic?

Depinde ce fel de artist este. Din punctul meu de vedere un artist conceptual, așa cum sunt și eu, trebuie să fie ancorat la tot ce se întâmplă în jurul lui pentru a putea transmite mesaje de reală importanță. Suntem înconjurați de atât de multă artă bazată pe teme superficiale sau strict comerciale, încât consider că este datoria mea să aduc în prim plan teme de real interes socio-politic.

Citește și: Neapreciat în țara lui, idolatrizat în Italia. Povestea artistului român Silviu Drângă, unul dintre expozanții internaționali la Miami

Prin lucrările tale încerci să confrunți subiecte socio-politice, reprezentându-le în forme intrigante din punct de vedere estetic. Care crezi că este rolul unui artist atunci când este pus față în față cu momente istorice importante, așa cum este, de pildă, războiul din Ucraina?

Pentru mine situația de față nu schimbă cu nimic activitatea mea, și cu atât mai mult nu schimbă conceptele și abordările mele plastice. Eu am prezentat și o să continui să prezint aceste subiecte socio-politice indiferent de natura lor, indiferent dacă sunt pozitive sau negative. Treaba mea este să le evoc și să le prezint într-un nou spațiu și sub o nouă formă. După aceea, responsabilitatea devine a privitorului, în a decide ce face cu informația furnizată către el.

Ca să răspund totuși la întrebare, consider că orice artist sau creator de orice fel de conținut destinat spațiului public are responsabilitatea de a transmite mesaje cu adevărat importante. Și, totodată, cred că realizând asta, pe lângă contribuția adusă societății se ajută și pe el. Și o să dau un singur exemplu: Michael Jackson. El rămâne în istorie pentru că a revoluționat muzica, dansul, videoclipurile și multe altele, dar în primul rând pentru că melodiile lui transmit mesaje puternice.

„Mă aflam atunci într-o perioadă foarte zbuciumată, în care am încercat tot ce îmi venea în minte și nimic nu mă scotea la liman, așa că am încercat și asta”

Alex, cum a fost primul tău contact cu arta?

Până la 27 de ani nu am avut nici un fel de contact cu arta, nu m-a pasionat și nu m-a interesat. Era pur și simplu un subiect inexistent, cum sunt sigur că este pentru foarte mulți români. Mă aflam atunci într-o perioadă foarte zbuciumată, în care am încercat tot ce îmi venea în minte și nimic nu mă scotea la liman, așa că am încercat și asta.

Într-o seară am văzut un film, în care protagonistul era un pictor. Ce aveam în comun cu el era stilul de viață, mentalitatea, pasiunile și multe altele. Tot, în afară de artă. El avea practic o justificare, ceva care îl mâna într-o direcție, ceva care la mine lipsea și atunci s-a produs un declic în creierul meu – ce-ar fi să încerc și asta? Stilul de viață al unui artist îl aveam deja, plus că mereu am avut sentimentul că voi face ceva măreț, doar că nu știam ce.

Care a fost prima lucrare pe care ai făcut-o?

După ce am văzut filmul despre care vă povesteam, m-am dus direct la magazin și mi-am cumpărat tot ce îmi trebuia ca să mă apuc serios de pictură. Un prieten avea în casă un tablou semnat de un pictor comercial de la noi, iar nouă ni se părea foarte bună lucrarea, așa că am reprodus lucrarea aceea, portretul lui Tony Montana din Scarface și, pentru că nu a râs nimeni de mine, spre surprinderea mea ba, mai mult, am fost ușor încurajat, am zis să merg mai departe.

Și când ți-ai dat seama că acesta este drumul tău?

Din 2015 până în 2019 am fost într-o continuă perioadă de studiu, de aprofundare, de acumulare și de experimentare. Lucram și învățam cu plăcere, dar eram conștient de startul târziu pe care l-am avut, de concurența extraordinară din lumea artei. Am trecut prin absolut toate curentele artistice, le-am studiat pe toate, am studiat toți artiștii, toate albumele de artă, toate filmele, și încă o fac în fiecare zi. Mereu am știut să mă analizez corect, iar în raport cu alți artiști știam că încă nu fac ceva remarcabil așa că nu aveam mari așteptări.

Apoi, în vara lui 2019 am decis că am studiat destul și că pot începe o căutare a unui stil personal, a unui mod în care pot transmite într-o manieră proprie și inovatoare ceea ce am de spus. Aceasta pot spune că a fost cea mai dificilă perioadă. Este ușor când știi ce ai de făcut. Când învățam și acumulam era simplu pentru că nu aveam așteptări, în perioada în care mă aflu acum din nou este foarte ușor pentru că știu exact ce am de făcut, nu-mi ajunge timpul să pot face tot ce îmi propun. Dar perioada de căutare a fost una dificilă. Am avut pânze și concepte pe care le-am modificat și refăcut de zeci de ori și la final tot nu a ieșit nimic din ele. Până la urmă au ieșit două serii de lucrări exact cum am vrut și am știut din prima clipă că am ceva. 

Iar în iarna lui 2019 am participat la prima expoziție de grup din străinătate, la Londra. Am fost așa de fericit, încât am mers acolo pentru vernisaj cu cele patru lucrări selectate, cu pânzele și cu șasiurile după mine în avion. Când am văzut locația galeriei, care este situată în centrul celui mai important cartier artistic din lume, nu mi-a venit să cred. Și lucrările mele au fost alese cap de afiș și plasate în vitrina galeriei. Atunci am știut că asta vreau să fac tot restul vieții. 

Da, este un domeniu cu o concurență enormă, este foarte mult de muncă, un artist trebuie să facă la început pe lângă lucrări și logistică, promovare, emailuri și multe, multe alte chestii, dar la final satisfacția nu se poate măsura. Pentru mine un lucru este clar, dacă pot face asta în fiecare zi până la final, mă declar mulțumit.

Care a fost reacția celor din jur atunci când le-ai spus că vrei să fii artist? Ce au spus ai tăi?

Mulți m-au încurajat și m-au felicitat că mi-am găsit vocația în viață. Au fost și mulți care nu credeau că pot face mare lucru sau că pot trăi din asta – și acum mai sunt unii oameni care nu cred sau nu înțeleg unde mă situez și spre ce merg. Ai mei m-au înțeles și m-au susținut. Și ei au fost fericiți că în sfârșit am aflat ce vreau să fac. Au văzut cu câtă pasiune o fac și au crezut în mine și pentru asta le mulțumesc.

Până să ajung la un stil personal, la un concept și să am ceva în spate nu am spus nici o secundă că sunt artist, poate doar în glumă. Nu sunt de acord cu asta, sunt oameni acum care nu fac absolut nimic creativ și totuși se descriu ca fiind artiști. E ca și cum eu m-aș descrie ca fiind brutar și n-am făcut în viața mea o pâine. Ca să fii artist nu e de ajuns să faci un desen și gata, ești artist, trebuie să trăiești asta. Eu când mă prezint acum spun că sunt artist vizual, și după trebuie aproape de fiecare dată să explic ce înseamnă asta. Când știu că îmi răcesc gura de pomană spun pur și simplu că sunt pictor. Dar asta nu poate fi mai departe de adevăr.

Citește și: Andrei Ezariu, artistul cu un singur ochi ce-și scrie zilnic povestea pe pielea oamenilor

Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit pentru o lucrare?

E foarte greu de ales pentru că asta se întâmplă frecvent. Dar o să vă povestesc un moment recent. Acum lucrez la o serie în colaborare cu fiica mea, care are cinci ani. În ianuarie am primit la atelier vizita echipei curatoriale care mi-a pregătit expoziția de la acea vreme. Din tot ce aveam atunci la atelier, cel mai mult le-au plăcut aceste lucrări făcute de mine și de fata mea. M-au rugat să le fac poză alături de lucrări. Pentru o serie atât de conceptuală, în care apropriez lucrări de la fiica mea și unele sunt făcute chiar de ea în totalitate a fost un mare lucru să văd că o întreagă echipă de vreo zece curatori, cu gândiri diferite, dar pasionați și foarte bine pregătiți apreciază aceste lucrări și conceptul din spatele lor. Complimente primesc mereu, dar am învățat să le disting pe cele care contează cu adevărat.

De unde îți găsești inspirație pentru lucrările pe care le faci?

Am două surse esențiale și de la ele pot pleca în orice direcție. Tot ce ține de principalele evenimente socio-politice și tot ce ține de mine, de ce trăiesc eu. Lucrările inspirate din lumea mare curg ușor pentru că materialul este deja acolo, trebuie doar prelucrat și prezentat într-o manieră atractivă, intrigantă și convingătoare. Cele inspirate din viața mea cer un timp de reflecție și de căutare mult mai îndelungat. În primul caz am mai puțin de gândit și mai mult pe partea de execuție, iar în cel din urmă am mai mult de gândit și mai puțin de executat. Mă ajută să păstrez o balanță echilibrată.

Alex Manea: „Nu cred în talent. Există doar muncă. Dacă vrei să ai cu adevărat succes este foarte simplu – muncește și muncește până se întâmplă asta”

Pentru ca un artist să fie de succes, cât este talent și cât este muncă?

Nu cred în talent. Există doar muncă. Poți fi foarte pasionat dar, dacă nu muncești destul de mult nu poți avea succes. Mulți spun că e foarte greu să găsești menirea vieții tale. Eu nu cred asta. Oricine trebuie să încerce tot ce există, până găsește acel ceva pe care îl poate face cu plăcere zi de zi, până la sfârșitul zilelor. Fă asta și la un moment dat îți vei găsi chemarea. Este atât de simplu.

Eu până acum am făcut multe lucruri. Până în prezent am o chestie a mea, în fiecare an mă apuc de ceva nou care simt că mă poate pasiona. Anul trecut m-am apucat de surfskate, acum doi ani de motociclism enduro, acum trei ani de călărie și tot așa. Anul acesta mă apuc de wingsurfing. Nu sunt de un succes major la nici una dintre aceste activități, dar le-am stăpânit, le fac cu multă pasiune și destul de bine și asta pentru că nu le pot acorda mai mult timp ca să mă pot perfecționa. Succesul vine doar prin muncă și prin antrenament. Dacă vrei să ai cu adevărat succes este foarte simplu – muncește și muncește până se întâmplă asta. 

Trăiești doar din artă?

De aproximativ un an pot spune că trăiesc din artă. Doar că în unele zile trăiesc mai bine, în altele mai puțin bine (zâmbește)

Cu cât s-a vândut cea mai scumpă lucrare semnată Alex Manea și unde a ajuns?

6,000 de euro și a ajuns la un cumpărător din Canada.

Citește și: Daniel Loagăr: „Mirajul lui afară m-a ocolit”. Cum ajungi de la o poezie a lui Nichita Stănescu, la fizica cuantică? Și ce înseamnă să fii artist în România

Cine este omul de la care ai învățat cel mai mult?

Este același de la care învăț și acum la fel de mult, și anume de la mine. Eu sunt un bun autodidact și, înainte să întreb sau să rog pe cineva să mă învețe sau să mă ajute cu ceva, încerc să o fac de unul singur. În ziua de azi, cu toată tehnologia disponibilă și accesul la internet și la alte mijloace cred că oricine poate învăța orice. Trebuie doar să vrea. 

Dar cel care te-a susținut necondiționat?

Cei care m-au susținut necondiționat și încă o fac au fost, firește, membrii familiei mele. Din nou le mulțumesc pentru asta și e frumos când le poți arăta și rezultate, să vadă că nu au crezut în tine degeaba.

Care este cel mai mare vis al tău?

Cu visurile se întâmplă, cel puțin în cazul meu, un fenomen ciudat. Eu sunt genul de om care visează cu ochii deschiși și își face scenarii peste scenarii în cap. Și aspir, desigur, la anumite lucruri dar, când ele devin în cele din urmă realitate, de cele mai multe ori nu îmi mai amintesc pur și simplu că mi-am dorit asta cândva sau, între timp, viața mea s-a schimbat în așa fel încât visul devenit acum realitate mi se pare ceva normal, ceva ce m-aș fi așteptat să mi se întâmple.

În acest moment cred că dorința mea cea mai mare este ca lucrările mele să ajungă în cât mai multe muzee și colecții publice, pentru a putea fi văzute de cât mai mulți oameni. De asemenea, aștept să ajung la nivelul necesar la care să se ocupe altcineva de tot ceea ce nu implică în mod direct execuția lucrărilor mele, și anume logistică, articole, emailuri, telefoane, contracte și multe multe alte lucruri pentru care un artist își rupe din timpul său care poate fi valorificat mult mai util și mai plăcut.

Și, ultima întrebare, ce ai vrea să știe lumea despre tine. Dacă ar fi să le spui oamenilor cine este Alex Manea în câteva cuvinte, care ar fi acelea?

Cred că e de prisos să le spun oamenilor în câteva cuvinte cine este Alex Manea. Dacă oricine este într-adevăr interesat de cine sunt și de ceea ce fac, ar trebui să vină să mă cunoască. Nu poți înțelege un om decât dacă te afli în prezența lui. Putem face 100 de interviuri și tot nu am reuși să redăm în totalitate esența cuiva. Cum nici eu nu știu în totalitate cine sunt. Sunt unele întrebări la care nu găsim un răspuns niciodată, cum frumos chestionează într-unul dintre tablourile sale Paul Gauguin: De unde venim? Cine suntem? Încotro ne îndreptăm?