Artistul Andrei Ioniță: „Muzica a fost întotdeauna un liant ce ne aducea împreună în jurul focului sobei în perioada sărbătorilor”

Andrei Ioniță: „Mă motivează faptul că le pot da speranța și altor tineri muzicieni că se poate: că muzica lor, ce poartă amprenta etosului românesc, își are locul în circuitul internațional”

Vei fi pe scenă alături de Orchestra de Cameră Radio în dublă ipostaza – pian: W. A. Mozart: Concertul nr. 23 pentru pian și orchestră și violoncel: J. Haydn: Concertul nr 1. pentru violoncel şi orchestră. Povestește-ne puțin despre acest concert special: de ce să vină oamenii să vă asculte?

Sunt recunoscător orchestrei Filarmonicii din Brașov pentru invitația oferită anul trecut de a interpreta în această dublă ipostază solistică. A fost o provocare extraordinară și, în același timp, o bucurie să am în sfârșit ocazia de a cânta – după mulți ani – și la pian în fața publicului. Pianul este primul instrument asupra căruia m-am aplecat în copilărie. Îl pot numi, de asemenea, și un proiect de pandemie, pentru că, în sfârșit, am avut timpul necesar pentru a reîncepe studiul serios și minuțios al pianului. 

Mă bucur că și Orchestra de Cameră Radio mă va găzdui în luna ianuarie în cadrul acestui concert deosebit și că voi avea astfel parte de debutul meu pianistic orchestral la București. Evident că violoncelul reprezintă pasiunea principală și instrumentul alături de care am avut parte de atâtea momente de neuitat pe diferite scene internaționale. 

Pot aminti și faptul că violoncelul este instrumentul mai apropiat de vocea umană, dând dovadă de un spectru extrem de variat de culori timbrale. Cu toate acestea, mă consider în primul rând un muzician și privesc fiecare instrument ca pe un mijloc de expresie a universului interior uman, astfel că pot afirma că mă bucur să fiu înconjurat de lumea sunetelor, indiferent de modalitatea ce îmi stă la dispoziție pentru a comunica mesajul muzical.

Acum studiezi, sub îndrumarea profesorului Jens Peter Maintz, la Universität der Künste din Berlin. Cum arată viața ta în capitala Germaniei? 

Am încheiat, într-adevăr, în anul 2019 studiile la Universitatea de Arte din Berlin, la clasa prof. Jens Peter Maintz. Nu am plecat din România pentru că am simțit că lucrurile merg atât de rău (încerc să mă feresc de complexul de inferioritate de care, din păcate, suferim ca popor), cât mai degrabă am plecat în hotspot-ul muzicii clasice mondiale. 

Scena artistică din Berlin este cea mai atractivă din punct de vedere internațional, motiv pentru care și atrage cei mai buni artiști din întreaga lume. Berlin are 8 orchestre profesioniste, precum și numeroase stagiuni camerale. A fost o mare oportunitate să pot asculta cei mai mari muzicieni ai timpurilor noastre live, în sălile de concert din Berlin, și să fac cunoștință cu atâtea personalități interesante și inspirante.

Andrei Ioniță: „Ruperea de mediul familiar de acasă este întotdeauna dificilă; a trebuit, în primul rând, să învăț să am grijă de toate problemele cotidiene și să îmi perfecționez cunoștințele de limba germană”

Ți-a fost greu să te adaptezi la stilul lor de viață?

Ruperea de mediul familiar de acasă este întotdeauna dificilă; a trebuit, în primul rând, să învăț să am grijă de toate problemele cotidiene și să îmi perfecționez cunoștințele de limba germană. 

Berlinul îl pot descrie ca pe un oraș oarecum neutru din punctul de vedere al energiei și al atmosferei, astfel că nu te simți neapărat cooptat, fără să realizezi, în iureșul lui – ca în cazul unui alt oraș mare, precum Londra, Paris sau New York. Îți permite să respiri și să îți creezi propriul ritm de lucru și stil de viață.

De ce ți se face cel mai dor când te gândești la România?

Pe lângă Calea Victoriei, pe care o străbăteam în fiecare zi în drum spre școală, îmi este dor de oamenii dragi: familia și prietenii lăsați în urmă. Cu toate acestea, vin constant în România pentru diverse concerte, iar vizitele de sărbători sunt nelipsite! Așa că dorul devine mai atenuat, iar gândul se îndreaptă mereu spre următoarea vizită!

Ce îți place să faci atunci când nu ești pe scenă? 

Îmi place să mă deconectez vizitând galerii de artă în orașele pe care le vizitez pentru concerte, sau să ascult muzica (este un virus, din păcate, ce ajunge să îți acapareze atât viața profesională, cât și timpul liber!). 

Dacă poate fi considerată o relaxare, sunt înscris de un an la Universitatea de Muzică din București la studii doctorale, astfel că am ocazia de a cerceta în domeniul istoriei muzicii, ceea ce îmi oferă și o alternativă în momentele de respiro dintre concerte, din punctul de vedere al direcționării energiei către mai multe fațete ale profesiei alese.

Citește și: O viață departe de țară, dar cu România mereu în suflet. Pianista Alexandra Silocea: „Când totul devine prea mult, îmi imaginez un întrerupător pe care îl sting pentru o perioadă de timp, iar în acel timp sunt doar mamă”