Când medicii i-au prezis că va rămâne spectator în propria viață, Marius Stratulat s-a ridicat în scaunul cu rotile, a terminat trei facultăți și și-a dedicat energia recuperării persoanelor cu dizabilități

Sunt oameni care în fața încercărilor vieții, a ghinioanelor, a sorții crunte și nedrepte se arată de neînvins și de nedoborât. Sunt oameni care pot să accepte realitatea crudă, dar în egală măsură sunt oameni care nu vor să creadă că, deși au fost țintuiți într-un scaun cu rotile, trebuie să fie simpli spectatori în viață și nu unul dintre personajele principale care face toată acțiunea. 

Lui Marius Stratulat i se tot repeta că nu se va mai alege nimic pentru că a devenit dependent de un scaun rulant în urma unei accidentări periculoase. Totuși, este unul dintre aceia care a găsit puterea adevărată și a răzbit chiar și după ce i s-a furat abilitatea de a merge pe picioarele sale, într-un accident de motocicletă. Indiferent de condiția lui fizică, a avut curaj să facă mai multe față de alții care sunt pe două picioare. 

Dacă la 24 de ani a crezut că a pierdut lupta cu viața, puțin mai târziu Marius Stratulat a descoperit că cel mai prețios lucru este să știi să lupți și să îți faci un loc în societate. A deschis o clinică de recuperare neurologică care oferă servicii complete de refacere persoanelor cu dizabilități, a terminat trei facultăți și în câmpul muncii îndeplinește trei funcții pe care le organizează fără să se vaite. 

Marius Stratulat: „Pe partea de dispozitive medicale avem aproximativ 600 de pacienți lunar”

Marius, care sunt activitățile tale zilnice? Ce ticluiești în perioada aceasta?

 Mă trezesc dimineața la ora 5.00, îmi beau cafeaua fără zahăr și fără lapte într-un pahar de 500 ml. La ora 8.00-9.00 ajung la birou unde îmi încep cele trei activități, sunt Director General la Medical Services for Neurology, Director General și Administrativ la MSN Life Services și Președinte al ONG-ului Help to Heart (Ajută viața). Încep prin a organiza activitatea celor trei echipe, echipa de dispozitive, echipa personalului de recuperare medicală și activitatea voluntarilor. Cea care-mi mănâncă cele mai mari resurse de timp, energie și finanțe, dar cea care-mi aduce și cele mai mari împliniri, având cele mai mari încercări antreprenoriale este furnizorul de dispozitive medicale și dispozitive asistive Medical Services for Neurology, având contracte cu toate CAS-urile, spitale, instituții de stat, persoane fizice și companii externe. Pe parcursul zilei răspund solicitărilor personalului celei de-a doua companii, în speță clinica de recuperare medicală și rezolv situațiile punctual. Într-o zi normală de muncă îmi fac timp și de partea de social media pe care o văd ca pe o metodă bună de a ne face cunoscuți și de unde ne și recrutăm mulți dintre beneficiari și clienți, chiar și voluntari.

 De concediu putem vorbi sau nu îți dai voie? Îți permiți pauze?

 În cei 8 ani de activitate, mi-am permis un singur concediu în care nu am reușit să am prea multă liniște, dar l-am catalogat așa pentru că am încercat să respect pe cât de mult posibil aspectele unui concediu. În general, toate deplasările mele sunt legate de job și dezvoltarea profesională și personală, însă îmi rezerv în fiecare deplasare timp de măcar o zi pentru a mă bucura și pentru mine personal.

 Cum merg treburile la clinică? Câți pacienți beneficiază acum de serviciile care sunt puse la dispoziție în interiorul clinicii?

Pe partea de dispozitive medicale avem aproximativ 600 de pacienți lunar, pe partea de recuperare medicală avem aproximativ 40 pacienți lunar. Iar la serviciile conexe, de genul psihoterapie, terapie sexuală și lecții de viață activă sunt aproximativ 15-40 pacienți lunar.

Citește și: Ciprian Lupu, singurul pilot român de raliu în scaun rulant. Și povestea virajului impresionant determinat de un vis frumos

Apropo de servicii, ce fel de servicii? Poți să fii puțin mai explicit, te rog?

Ne dorim ca serviciile noastre să fie catalogate drept servicii integrate de recuperare și fluxul ar trebui să fie cam așa: pentru o persoană cu o leziune neurologică, stabilizată sau nu în spital imediat după traumă, ajunge la noi unde primește consiliere despre drepturi si obligații. Drepturile sunt cele care interesează cel mai mult pe toată lumea, asta clar. După evaluarea socială, medicală și profesională și oferirea informațiilor continuăm prin a le oferi posibilitatea de a achiziționa dispozitive medicale și dispozitive asistive, încercate de echipa noastră și care întocmesc standarde de calitate diferite, în funcție de nevoia persoanei în cauză. Psihoterapeutul nostru identifică și problemele emoționale ale persoanei.

Marius Stratulat: „Nevoile mele au fost motivul pentru care încerc să creez un spațiu incluziv”

Marius, nevoile tale au fost motivația clinicii pe care ai înființat-o?

Da, nevoile mele și ale oamenilor pe care i-am cunoscut ulterior accidentului, au fost motivul pentru care încerc să creez un spațiu incluziv, unde persoanele cu diferite traume să intre în normalitatea unei vieți cotidiene.

---

Distribuie acest interviu pe WhatsApp

---

 Când și cum a luat naștere aceasta?

Ong-ul Help to Heart (www.ajutaviata.ro) a luat naștere în 2014 cu care am început mici proiecte de incluziune socială, lobby pentru modificări de legi care să ne ajute în societate sau pentru respectarea și implementarea unor normative. Toate proiectele aveau nevoie de bani pentru a fi gândite, create și implementate și am tot căutat finanțatori, până ne-am lovit de intriga unei situații în care am fost confundați cu “cerșetorii” și a fost momentul în care ne-am reinventat și am hotărât că va trebui să creăm prin forțe propria sursă de bani. Ce am făcut?! „Ne-am folosit” de situația prezentă și de cunoștințele actuale.

Furnizorul de dispozitive medicale Medical Services for Neurology (www.msnexpert.ro)  a pornit căutând toate dispozitivele pe care noi le folosim si le putem încerca pentru a le putea recomanda mai departe. Astăzi avem in portofoliu dispozitive minim invazive și non-invazive pentru urologie si ortopedie, dispozitive asistative pentru persoanele cu dizabilități dar și aparatura medicala, peste 500 de produse in portofoliu.

Furnizorul de servicii medicale MSN Life Services (www.msnlifeservices.ro), deocamdată clinica de recuperare medicală, a pornit ca un cabinet de Fiziokinetoterapie dorind să oferim actualilor pacienți un bonus în servicii medicale și dezvoltându-ne la stadiu de clinică pentru că cerința a fost mare și din afara ariei de clienți.

Acum avem cei doi finanțatori în dezvoltare care ne aduc venituri pentru a face proiecte deosebite prin ONG, practic ne-am atins micul țel inițial, acum îl dezvoltăm.

 Ai știut ce trebuie să faci, ce presupune o clinică de terapie și câți bani trebuie investiți sau te-ai aruncat înainte cu capul și te-ai lăsat purtat de val?

Nu, n-am știut în ce mă bag. Am avut doar multe motivații, mult timp de citit și învățat pe parcurs și oameni care să mă susțină.

Marius Stratulat: „Antreprenorul român primește doar bariere din partea statului”

Ai avut sprijin? Despre ce sprijin vorbim?

Da, am avut sprijinul prietenului, colegului și asociatului meu Nicu Chiosu, care a devenit și psihoterapeutul clinicii. În rest, dacă întrebarea se referă la ajutor din partea instituțiilor statului, răspunsul meu e nu. N-am primit decât bariere pe care a trebuit să învăț să le ridic și să insist ca să fac lucrurile să meargă. Antreprenorul român, în general, primește doar bariere din partea statului, de ajutor nici nu poate fi vorba.

 Este acum clinica cea în care investești toată energia ta?

 Da. Toată energia mea este concentrată pe dezvoltarea conceptului de servicii integrate de recuperare.

 Dacă nu ar fi fost în prezent clinica de care te ocupi, ce ar fi făcut Marius?

 Dacă nu aș fi avut motivațiile de după accident, motivația de a fi parte din schimbare, n-aș fi fost deloc, pentru că prima mea dorință după accident a fost să mă sinucid. Nedepășind acel moment, am început să caut singur cum ar trebui să trăiesc din nou și am început sa merg prin alte țări ca să învăț practic.

Marius, o să ajungem și la accident, dar până acolo, ce ai studiat? Ce te recomandă diplomele și ce ai lucrat în urma a ceea ce te recomandă hârtiile?

Până la accident am urmat cursurile Universității Româno-Americană, facultatea de Management Marketing pentru că îmi doream să devin antreprenor și am mers chiar și în Marea Britanie să fac practică. A urmat facultatea de Relații Interne și Internaționale pentru că îmi doream să înțeleg relațiile între state și cum aș putea dezvolta o afacere care să crească. Ulterior accidentului mi-am dorit să-mi fac o casă accesibilă mie din toate punctele de vedere și decât să plătesc un arhitect, am preferat să urmez cursurile Universității de Construcții București. Pentru că deja începusem sa lucrez cu oamenii și interacțiunea cu oameni care mă implicau indirect în problemele lor era din ce în ce mai densă, am urmat și cursurile facultății de Psihologie-Sociologie. Nu pot spune că mă recomandă hârtiile pentru că nu sunt licențiat în ceva, doar am urmat cursuri care m-au dezvoltat profesional și personal.

Ai jonglat între mai multe activități. Ai fost voluntar, director la o întreprindere, ai terminat și trei facultăți. De ce toate acestea? Ai vrut să-ți demonstrezi că poți?

 Toate încercările mele au fost din dorința de a mă dezvolta personal și de a evolua profesional, dar cel mai mult să câștig mereu competiția cu persoana mea de ieri.

Marius Stratulat: „În urmă cu 11 ani am avut un accident de motocicletă din care am ieșit cu coloana ruptă”

 Poate ai vrut să demonstrezi altora că se poate și, că și din scaun rulant poți să acționezi fără să aștepți ceva de la alții?

Am demonstrat și faptul că poți fi și sportiv în scaun rulant. Am făcut baschet și am ajutat echipa să fie pe locul 2 pe țară și am participat la un meci demonstrativ în Allstar Game, Tir cu Arcul – Locul 1 la arc olimpic și locul 3 la arc de vânătoare, Haltere – locul 3 național, Climbing, Tenis, Atletism. Sau poți fi un bun antreprenor dacă ești dedicat obiectivelor tale și ești mereu în dezvoltare (am dezvoltat 3 afaceri), le-am privit ca pe un bonus pe lângă competiția cu mine însumi, unde caut să fiu o variantă mai bună decât cel de ieri.

 Marius, apropo de modul în care te deplasezi, când s-a întâmplat accidentul tău?

E prima dată când primesc întrebarea asta corect pusă. În urmă cu 11 ani am avut un accident de motocicletă din care am ieșit un pic șifonat, cu coloana ruptă și viața schimbată radical.

Ce-ți mai aduci aminte despre acele momente?

Într-o curbă în care era parcată o mașină, o altă mașină depășea din sens opus, îndreptându-se spre mine, eu anticipând că puștiul de la volan nu va reuși să mă ocolească, am frânat brusc, scăpând de accident, dar motocicleta m-a acroșat în piept prinzându-mă între ea și o bordură. Serviciul de ambulanță m-a ridicat rapid de la locul accidentului, însă au uitat să mă lege de targă și m-am ridicat în picioare, slăbind șansele coloanei mele vertebrale. Ulterior m-au scăpat și cu targa în fața spitalului. Dar e ok, nu acuz pe nimeni, până la urmă mi-am asumat probabilitățile în momentul în care am hotărât să devin motociclist. Stând în spital o lună întreagă, n-am reușit să aflu mai nimic despre cum ar trebui să trăiesc în continuare, ba din contră am fost trimis acasă cu aripi tăiate și promisiunea că voi fi o legumă toată viața. Mi s-a spus „vei fi o persoană cu handicap, te vei plimba în cărucior toată viața, nu vei putea face nimic singur și mai mult de atât, vei fi mereu împins și îngrijit de cineva”. Ei bine, nu e deloc așa.

Cât a durat refacerea ta?

Mai mult de 30 de zile nu m-au ținut în spital, m-au trimis acasă fără niciun fel de informație despre ce urmează să fac în continuare. Refacerea mea a durat 4 luni, iar aici mă refer la reintegrarea mea socială.

 În toată perioada spitalizării, ai știut că tu nu vei mai merge pe picioarele tale sau când ai aflat adevărul?

Am aflat că nu voi mai merge în picioare imediat după coma de trei zile. M-am trezit și am întrebat primul om pe care l-am văzut, femeia de serviciu, „nu vă supărați, dar cât durează până îmi trece efectul anesteziei?”, iar răspunsul a fost sec „tu ți-ai rupt coloana și nu vei mai merge niciodată în picioare”.

Marius Stratulat: „Am dorit să mă sinucid”

 Care a fost reacția lui Marius, un tânăr care abia ieșise în câmpul muncii, purta cu el aspirații și avea să aibă toată tinerețea în față?

 Reacția mea inițială a fost repulsivă, am spus că am apucat să trăiesc foarte multe momente memorabile și foarte multe situații de viață frumoase și mă resemnam cu amintirile de până în acel moment, dorindu-mi să mă sinucid.

 Înseamnă că nu a fost ușoară acceptarea scaunului rulant?

Toată situația a durat 4 luni. După acestea am acceptat realitatea și am început să caut ce pot face eu și cum pot depăși condiția prezentă. Aveam nevoie și de bani să supraviețuiesc și căutam să mă reintegrez în câmpul muncii. A fost greu, dar am reușit.

 Marius, întreprinzi mult și multe. Ești pe modul acțiune mereu, din ce observ, dar nu te-ai vizualizat mental în vreun moment din viață ca fiind un simplu spectator și nu participant la viață, așa-i?

Niciodată. Nu aș putea fi spectator în locul rolului principal.

 Au fost și glasuri care mai direct sau mai indirect îți transmiteau ideea că nu vei face mare lucru cu viața ta și că vei fi un om țintuit la pat?

 Da, au trecut tot felul de oameni prin viața mea care m-au privit cu milă, scârbă, invidie, dar și cu drag și admirație.

Marius, te mai înduioșează povestea ta?

 Nu, râd destul de des de povestea care mi-a schimbat radical stilul de viață.

Dar poveștile altora?

Da, poveștile altora îmi sunt exemple de învățat și evoluat, mă înduioșează pentru că știu prin ce urmează să treacă.

 Simți că prin intermediul clinicii aduci un pic de speranță?

Tot ce ne înconjoară ne vinde speranțe și anume religia, medicina, relațiile, comerțul. Da, și noi oferim speranță, ambiție și multă muncă.

Cum reacționai la exclamațiile unora de genul „vai, săracul!”, „te pot ajuta?”

 Hahaha, mereu am reacționat cu calm și înțelegere, pentru că oamenii care nu trec prin așa ceva nu au cum să înțeleagă acel ceva. Iar eu mă simt exemplu de înțeles și de urmat.

Marius Stratulat: „Viața nu se oprește la un scaun cu rotile”

Cum reacționezi acum?

 Nu s-a schimbat nimic în reacțiile mele, acum, poate, că zâmbesc un pic mai mult.

Marius, care este lucrul cel mai curajos pe care l-ai făcut de când ești pe patru picioare?

 Să cuceresc cu zâmbetul meu pentru că știu că viața nu se oprește la un scaun cu rotile.

  Ce ai învățat până la vârsta aceasta?

Am învățat că viața e scurtă, toți plecăm și nu știm când, dar timpul petrecut aici trebuie să fie de calitate. Am învățat să evoluez, sunt omul de azi prin prisma zilelor trecute, iar pentru ziua de mâine trăiesc din plin azi.

 Ce vorbești cu tine noaptea, înainte de a pune capul pe pernă și de a te lua somnul?

Oh, dar nu prea am timp să vorbesc cu mine noaptea. De obicei, vorbesc cu mine pe timpul zilei, mult. Seara ori citesc ceva, ori văd un film bun, ori am vreo companie feminina mișto, ori sunt cu prietenii și adorm la secundă. 😀

Ce vrei să transmiți prin intermediul acestui interviu?

 Motivație. Dacă eu pot, pe tine ce te reține?!

Distribuie acest interviu pe WhatsApp