Care e legătura dintre fotbal și fine dining? Răspunsul l-a aflat Marian Zancianu după ce criza financiară l-a obligat să-și aleagă altă meserie: „Am curățat tone de cartofi, am spălat munți de vase și am frecat bucătării cât alții în două vieți"

Uite, nu ne vom îndepărta prea mult de conceptul de bucătărie, promit. Ce miros a avut copilăria ta și unde a fost petrecută?

Copilăria mea a avut două fațete și asta pentru că deși m-am născut la oraș, vara și vacanțele mi le petreceam la țară. Una din ele a căpătat amprenta și mirosul anilor petrecuți într-un oraș comunist, industrial la vremea aceea, marcat oarecum de lipsurile anilor 85-90 și un pic, în care se găseau prea puține lucruri, în care mirosurile erau cele de turte făcute în casă, de untură în care se gătea, de, cornulețe și colțunași, de ceai și marmeladă. Apoi, cealaltă fațetă a copilăriei poartă aroma fructelor din grădina bunicilor, a plăcintelor, a fripturii de Duminică, a tocănițelor de tot felul, a ciupercilor de rouă, a gogoșilor, a vieții cumva libere și mai îndestulate de la țară, aflată la 55 km de oraș.

Ce a fost în farfurie în adolescență? Glumesc, cum a fost adolescența?

Adolescența a fost o perioadă în care am învățat ce înseamnă să sacrifici lucruri din dorința de a face performanță. De mic am fost pasionat de fotbal, eu făcând parte și din echipa de juniori a Politehnicii Iași, sport căruia i-am dedicat o bună parte din adolescența mea. Îmi plăcea atât de mult să joc fotbal (și să joc bine) încât eram nelipsit de la antrenamente și cantonamente, indiferent de context. Astfel, la vârsta de 15 ani, în loc să merg cu ai mei în vacanță, am ales să stau singur două săptămâni pentru a nu lipsi la antrenamentele de dinainte de competiție. Tot atunci am învățat ce înseamnă perseverența. După ce mi-am accidentat (neintenționat) antrenorul, un an de zile am stat pe tușă ca rezervă, doar ca pedeapsă pentru acel incident. Mergeam la fiecare antrenament, dar eram ținut pe banca de rezervă, asta în timp ce de ficare dată când plecam de acasă mergeam cu speranța că poate, poate în ziua aceea aș fi lăsat din nou să intru pe teren.

În rest, pe lângă fotbal, viața mea de adolescent s-a desfășurat într-un firesc așezat al lucrurilor, o perioadă în care timpul meu se împărțea între școală, fotbal, vacanțe la țară cu toți verișorii mei și seri cu prietenii.

Marian Zăncianu: „Bucătăria a venit mai mult dintr-o necesitate de reorientare cand a venit criza financiară din 2008″

Prin liceu, suntem întrebați, cred, pentru a nu știu câta oară ce ne vom face atunci când vom fi mari. Ce răspuns a oferit atunci Marian?

În liceu îmi doream să ajung fotbalist. Cred că răspunsul acesta e mai mult decât evident, dată fiind discuția noastră de până acum. Fotbalul a fost o foarte mare perioadă din viața mea cea mai mare pasiune. Nu prea aveam un plan de back-up dacă stau acum să mă gândesc.