Ce este operația de transplant de inimă și cum salvează vieți
Un transplant de inimă poate fi cea mai dramatică intervenție chirurgicală efectuată în sala de operație. Fiecare pas necesită o mare precizie, de la călătoria rapidă și atentă pentru a recupera inima până la pregătirea primitorului, care poate fi grav bolnav și imobilizat la pat. Cea mai bună parte este rezultatul imediat după transplant, când pacientul pleacă acasă și începe să se întoarcă la viața lui – indiferent dacă asta înseamnă să se căsătorească, să aibă copii, să alerge în maratoane sau pur și simplu să respire ușurat în timp ce se plimbă prin cartier. fără a fi nevoie să se oprească periodic pentru a trage aer.
Călătoria fiecărui pacient este diferită
Transplantele de inimă se fac la oameni de toate vârstele, chiar și la copii. „Insuficiența cardiacă poate afecta pe oricine; de fapt, este cauza numărul unu de deces si o cauză principală de dizabilitate in Statele Unite”, spune Tariq Ahmad, MD, MPH, director medical al Advanced Heart Failure Program. „Am avut oameni în vârstă de 20, 30 și 40 de ani – iar cel mai în vârstă pacient al nostru cu transplant de anul trecut avea 73 de ani. Unul dintre pacienții noștri a finalizat mai târziu o plimbare de 100 de mile cu bicicleta în Maine și se descurcă incredibil de bine.”
„O operație de rutină de transplant de inimă poate fi efectuată în mai puțin de patru ore, în timp ce unele complexe pot dura șapte, opt, nouă ore – sau mai mult, mai ales dacă trebuie să scoatem o pompă de inimă sau să curățăm țesutul cicatricial de la operațiile anterioare.” spune Arnar Geirsson, MD, șef de chirurgie cardiacă. „Indiferent, procedura de bază rămâne aceeași. Pacientului i se administrează anestezie generală și este conectat la o mașină de bypass care preia funcția inimii. Chirurgii fac o incizie în piept, împart sternul și îndepărtează inima bolnavă. Se coase inima donatorului la locul ei și se conectează la rămășițele vechii inimi și la vasele de sânge majore.”
O practică numită „donare după moarte cardiacă” poate crește numărul de transplanturi de inimă
United Network for Organ Sharing (UNOS), o organizație privată, non-profit, sub contract cu guvernul federal pentru a gestiona sistemul de transplant de organe din S.U.A., alocă inimile noi disponibile pe baza unor priorități precum urgența medicală.
Pacienții care sunt spitalizați sau dependenți de dispozitive mecanice de asistență pentru a-și ajuta funcționarea inimii sunt în fruntea listei.
Aproximativ 3.500 de oameni din SUA așteaptă o inimă, iar mulți vor aștepta mai mult de șase luni
Dar unii vor muri înainte ca o inimă să devină disponibilă pentru ei. De aceea, una dintre cele mai mari descoperiri în transplantul de inimă poate fi practica de acceptare a inimii donatorilor, pe care majoritatea celorlalte programe nu au expertiza să o accepte.
Aceasta înseamnă că mai mulți pacienți bolnavi care sunt eligibili (pe baza unor criterii stricte) pot primi unul. Un număr limitat de programe din SUA încep să facă acest lucru. Yale Medicine este unul dintre ele.
Marea majoritate a inimilor utilizate pentru transplant sunt preluate ca „donare după moartea creierului” sau DBD
Dar chirurgii de transplant de inimă de la Yale Medicine participă la un studiu clinic pe mai multe locații care le permite să ofere „donare după moarte cardiacă” sau DCD, care este relativ nou în SUA, ca o modalitate de a face mai multe inimi donate utilizabile.DCD este un proces mai intens.
Organele și receptorii DCD trebuie să îndeplinească criterii stricte de eligibilitate, iar procesul de recuperare a inimii implică mai mulți medici. „Când ai o donație pentru moartea creierului, inima este îndepărtată și pur și simplu transportată pe gheață”, spune dr. Maulion.
Atunci când o inimă DCD devine disponibilă, totuși, dr. Maulion și Anwer, precum și doi perfusioniști sunt trimiși să o recupereze. Odată îndepărtată inima, este reanimată și conservată într-un mediu cald, cu sânge oxigenat circulant.
Supranumită „inima într-o cutie”, tehnologia pentru transportul unei inimi donate se numește Transmedics Organ Care System. Doar câteva centre de transplant (cele care participă la studiul clinic în curs de desfășurare) sunt capabile să utilizeze acest sistem pentru a procura și apoi transplanta inimi.
Medicamentele anti-respingere sunt personalizate pentru fiecare pacient
Transplantele de inimă nu ar fi posibile dacă nu ar fi medicamentele care împiedică corpurile oamenilor să respingă organul transplantat.
Aceste medicamente s-au îmbunătățit considerabil în ultimii 15 până la 20 de ani. „În esență, oamenii au două până la trei medicamente pe viață”, spune dr. Ahmad. Medicamentele pot avea efecte adverse, inclusiv hipertensiune arterială, precum și probleme de zahăr din sânge și rinichi. „Deci, există un compromis. Dar suntem foarte vigilenți în ceea ce privește monitorizarea pentru astfel de lucruri.”
Oamenii pot avea mai multe transplanturi de organe
Medicii Yale Medicine au efectuat aproape 10 transplanturi inimă-rinichi în ultimii doi ani, ceea ce este semnificativ pentru aproape orice centru, spune dr. Sen. „Mulți pacienți care au insuficiență cardiacă de-a lungul timpului dezvoltă și disfuncție renală”, spune el. „Uneori, acesta poate fi un factor limitativ în ceea ce privește posibilitatea de a obține un transplant de inimă. Dar am încercat să gândim „în afara cutiei” și să fim deschiși la transplantul de organe multiple pentru anumite cazuri.”
Chirurgii efectuează mai întâi transplantul de inimă și transplantul de rinichi o zi sau mai târziu
Chirurgul de rinichi trebuie să aibă experiență în efectuarea transplanturilor de rinichi la pacienții care nu sunt stabili, spune dr. Ahmad, explicând că pacienții cu transplant de inimă care au fost în secția de terapie intensivă au nevoi mai complexe decât cei care au fost sub dializă și sunt altfel sănătoși. .
Medicii de transplant de inimă lucrează îndeaproape cu specialiștii în transplant de rinichi de la Yale Medicine pe acești pacienți. „Împreună, am creat căi pentru gestionarea pacienților înainte și după un transplant de inimă-rinichi”, spune dr. Ahmad. „Suntem norocoși să avem câțiva dintre experții mondiali în transplant de organe la Yale, inclusiv Richard Formica, MD, președinte al Societății Americane de Transplant și David Mulligan, MD, președinte al Rețelei de Procurare și Transplant de Organe/Rețeaua Unită pentru Partajarea de Organe. (OPTN/UNOS).”
Poți supraviețui cu o inimă de la cineva care a avut o boală gravă
Un alt progres în ultimii ani este transplantul de inimi de la donatori care au avut hepatită C, o boală virală care poate provoca probleme hepatice fatale.
„Chiar dacă alte sisteme de organe pentru acei donatori au fost transplantate, în mod tradițional, aceste inimi nu ar fi fost utilizate”, spune dr. Sen. A existat o schimbare culturală în jurul ăsta; hepatita C nu este acum privită ca o problemă de netrecut. „Odată cu apariția noilor terapii pentru hepatita C, care au o rată de vindecare de 99% sau mai mare, acele organe sunt acum disponibile persoanelor care doresc să se supună tratamentului ulterior. Acest lucru a extins destul de mult fondul de donatori”, spune el.
Perspectivele s-au îmbunătățit pentru supraviețuitorii transplantului
Deși un transplant de inimă de succes a fost o piatră de hotar medicală majoră, în primele zile, pacienții cu aceste noi inimi nu au trăit atât de mult. Acum mulți oameni trăiesc de zeci de ani, cu o supraviețuire medie de 14 ani, potrivit dr. Ahmad. Rata de supraviețuire la un an după un transplant de inimă la Yale Medicine este de 93%, ceea ce este mai mare decât media națională, spune dr. Ahmad. El adaugă că experiența unei echipe de transplant cu transplantul de inimă este un predictor important al rezultatului.
Îngrijirea ulterioară face diferența
Unul dintre motivele pentru care pacienții pot trăi mai mult după transplant este monitorizarea atentă și urmărirea, în special în câteva luni după operație. „Chestia cu transplantul de inimă este că scapi de o boală, dar o înlocuiești cu alta”, spune dr. Ahmad. „Pacienții cu transplant de inimă devin imunocompromiși. Ei pot face infecții și pot dezvolta probleme cu rinichii.”
Îngrijirea de urmărire este cea mai intensă în primele șase luni după un transplant, când medicii văd pacienții în mod frecvent, spune dr. Sen. „Le ajustăm medicamentele și facem biopsii cardiace pentru a ne asigura că nu există semne de respingere”, spune el. „După primele șase până la opt luni, urmărirea devine la fiecare trei luni, la fiecare șase luni, în fiecare an.” Unii pacienți ar putea avea nevoie și de alți subspecialiști, cum ar fi specialiști în boli infecțioase și nefrologi.
Este nevoie de o comunitate pentru a sprijini un pacient cu transplant de inimă
„Într-un fel, când primești un transplant, devii parte a familiei de transplant. Planificăm să fim alături de pacienții noștri toată viața”, spune dr. Ahmad.
În spital, această echipă include cardiologi care lucrează mână în mână cu chirurgii cardiaci, precum și alți chirurgi, anesteziști, coordonatori de transplant, electrofiziologi, specialiști în boli infecțioase, nefrologi, asistente și asistenți sociali.
Deoarece atât de multă recuperare are loc acasă, este util să solicitați îngrijire la un centru de transplant aproape de casă. Pacienții beneficiază de a fi aproape geografic de familie și prieteni, spune dr. Sen. „Călătoria după transplant este adesea un lucru uimitor. Înainte de operație, pacienții sunt foarte bolnavi. La șapte zile după operație, ei ies din spital și se simt complet diferit”, spune el. În acel moment, mulți pacienți sunt fericiți să-i aibă pe cei dragi în preajma lor pentru sprijin pe măsură ce se întorc la afacerea de a duce o viață normală și sănătoasă.
Sursa foto: Facebook
Pe aceeași temă
Citește mai multe
