Ce ne facem cu copiii: mulți dintre părinți se simt depășiți, chestionând chiar priceperea - ori lipsa ei - în „meseria” de părinte

Titlul este o întrebare care mi se adresează deseori. Am denumit, astfel, și un workshop dedicat părinților care se lovesc de tot mai multe piedici. Mulți dintre părinți se simt depășiți, fără soluții la problemele actuale și cu multe întrebări, chestionând chiar priceperea – ori lipsa ei – în „meseria” de părinte. Adevărul este că nu te pregătește nimeni să fii părinte. Este unul dintre acele aspecte ale vieții pe care le înveți din mers. Deci… ce ne facem cu copiii?

„Oare fac o treabă bună?”

Nu aș ști să răspund la această întrebare. Cei mai mulți dintre noi am crescut cu lacune. Ce am putea oferi mai departe bun și frumos dacă nu le-am văzut prea des în copilărie? Răspunsul nu trebuie să fie unul material. Este, însă, o întrebare generoasă și pe care ar trebui să ți-o pui, dacă ești părinte. A fi deschis către noutate, a asimila noi informații – unele poate foarte bune – sunt căile sigure către un răspuns afirmativ.

Copiii reproduc și imita ceea ce văd în familie

Rareori un copil care face bullying, să zicem, provine dintr-o familie echilibrată emoțional. Statistic, problemele nu au început la școală când X a agresat verbal un coleg. Problemele sunt mai adânci și de cele mai multe ori își au originea chiar în locul care ar trebui să aducă liniște și armonie.

Le cerem uneori imposibilul!

„Fii mai atent!”, „Stai locului!” – sunt îndemnuri pe care le rostești deseori și se lovesc de un zid? Probabil așa și este! Pretindem o înțelepciune pe care de cele mai multe ori nici noi nu o avem, dar ni se pare justă pentru un copil de 6-7 ani. Această cumințenie, obediență, nu sunt ceva ce ar trebui să ne dorim de la ei. Eu, unul, îmi doresc să fiu contrazis de elevi, să aud părerile lor, să își susțină punctul de vedere, chiar și atunci când ele nu coincid cu normele. Pentru a avea repere bune în viață trebuie să le dăm șansa să și le creeze.

„De ce Y a luat 10 și tu 8? Nu poți fi ca el?” 

Răspunsul este NU, răspunsul unei întrebări care nu ar trebui să fie pusă. Sunt total de acord în a stimula un elev, dar unele replici pe care le dăm produc exact reversul. Este puțin probabil ca fiind comparați periodic cu alți colegi, frați, surori să le aducă sentimentul de prețuire. Nu vom face altceva decât să le inoculăm ideea că nu sunt suficient de buni. 

Copiii: să îi recompensăm cu experiențe, nu lucruri!

O copilărie fericită este o copilărie bogată, bogată în amintiri, nu obiecte. Ele nu trebuie să suplinească o călătorie, un moment de apropiere cu familia sau chiar și o înghețată în parc. Găsim facil a comanda de pe site-uri cadourile perfecte pentru ei. Sunt convins că le doresc cu ardoare, dar cadoul principal ar trebui să fie timpul nostru. Destul de scump, nu?

Trebuie să devină copii autonomi, nu doar responsabili!

A crește această responsabilitate uriașă în ochii copiilor nu pare să fie varianta câștigătoare. Este chiar copleșitoare. A nu confunda un copil care înțelege ceea ce-l înconjoară, este empatic, generos cu un copil care știe că trebuie să ducă gunoiul și să șteargă cu laveta după ce spală vasele. Lecții utile, într-adevăr, dar să-i pregătim nu doar pentru asta. Responsabilitatea se reflectă nu numai în ce facem, ordonăm, curățăm, ci mai ales în ceea ce îi inspirăm să devină.

Să îi lăsăm să facă ce vor?

Nu, nicidecum. O abordare mai mult confuză decât utilă. Cum ar putea ști ce să facă când ei nu știu ceea ce vor să facă? Cu siguranță nici tu nu lași ceea ce prețuiești foarte mult să se dezvolte după bunul plac. Vezi o floare la care ții enorm. Vei curăța, de cele mai multe ori, buruienile din jurul ei.

Pe cine să ascult?

Pe orice expert te inspiră și te face să realizezi că ai devenit un părinte mai bun. Metodele, cărțile, cursurile sunt numeroase și poate nu vei ști mereu ce să alegi. Nu uita că tu ești primul expert al vieții tale și al relațiilor de familie, dar, totodată, păstrează-ți deschiderea către noutate, către neștiință. Nu ți-a cerut nimeni să fii un părinte perfect, dar te poți folosi de resurse pentru a deveni cel mai bun pentru copilul tău.

Articolul de mai sus face parte din noul proiect LIFE.ro, „Povestea mea” și a fost scris de Eduard Andrei Vasile ❤️

Eduard Andrei Vasile este profesor de limba engleză, consilier în dezvoltare personală, psiholog în formare și directorul educațional al Centrului Excelenței. Cu o copilărie frământată de conflictele familiale, Eduard a hotărât să ofere mai departe din binele pe care l-a primit atunci când a avut nevoie. Căutarea sinelui nu s-a oprit aici, pentru el fiind definitorii relațiile pe care le are de-a lungul vieții: fie ele de cuplu, de familie sau de prietenie. A ales un program de mentorat în relații de cuplu și relații de familie, iar acum este un sprijin pentru tinerii și părinții care au nevoie de sprijin. Îl găsiți aici.

*Toate imaginile din acest articol au fost generate de AI

Toată lumea are o poveste, ne lipsește doar imboldul să o împărtășim

Într-o lume care se află mereu în mișcare, îți oferim un loc în care să te bucuri de lucrurile și, mai ales, de oamenii care contează cu adevărat. Descoperim împreună povești incredibile de viață care să ne inspire înspre o viață mai bună. „Povestea mea” devine spațiul în care vorbim onest și deschis despre orice.

Fii parte din comunitatea LIFE.ro. Spune-ți povestea și lasă-ne să te cunoaștem, să învățăm împreună și să-i motivăm pe ceilalți să fie schimbarea de care avem nevoie.

Ai trăit câțiva ani în străinătate, acum te-ai întors și vrei să ne spui de ce. Ai învins o boală și acum vrei să fii inspirație pentru oamenii care se luptă cu aceeași situație. Ți-ai schimbat job-ul. Ai trecut printr-o despărțire sau trăiești o mare iubire. Spune-ne povestea ta în noul proiect LIFE.ro, „Povestea mea”.

Spune-ți povestea. Lasă-ne să te cunoaștem. Și inspiră-i pe ceilalți.